marți, 28 septembrie 2010

New story! Need some help!

Ok.

Deci, odata cu finalizarea ficului Sunshine, terminarea Bifurcarii acum ceva timp, si cu apropierea cu pasi repezi de sfarsitul povestii Reassigned Identity, m-am hotarat sa scriu o noua poveste. Dar cum timpul e impotriva mea, m-am decis ca nu mi-ar strica ceva ajutor :)

Iata rezumatul pe care il am eu in cap:

"Bella tranti usa in urma ei si se lasa fara vlaga pe pat. “Jur”, spuse ea, “asta a fost ultima data cand m-am lasat calcata in picioare.”

Oare poti reusi sa transformi cea mai nobila si mai blanda inima intr-un suflet de gheata? E posibil ca un miel ucis cu cruzime sa se transforme in leu, in pradator?"


Inca nu am un nume pentru aceasta poveste, vreau un nume care sa fie nici mai mult nici mai putin decat perfect :).

Acum vine partea voastra :). Trimiteti la adresa de email deedee.clau@yahoo.com o prefata sau un prim capitol, in fine, ceva scris in legatura cu aceasta poveste :). Eu voi posta scrierile voastre pe blogul povestii Sunshine, si de asemenea, dupa termenul limita (15 octombrie) voi deschide un sondaj unde voi veti putea vota cine v-a impresionat cel mai mult :). Decizia finala o voi lua eu, dintre primii trei in clasament.

Sper sa am cat mai multi participanti, pentru ca eu am idei mari pentru aceasta poveste.

Spor la scris, fetelor! Astept emailurile voastre.

Pupici :*:*:*

Dienutza

P.S. Puteti de asemenea sa dati add la id deedee.clau, sa-mi dati un buzz si sa-mi trimiteti scrierile voastre. :)


vineri, 17 septembrie 2010

Leapsa!

Hei!

Am primti aceasta Leapsa de la c.

Deci...

1). Luati cartea cea mai apropiata, deschideti la pagina 18 si scrieti aici randul al IV-lea:
"Doar lenea-i imparateasa mare, ce-ti bati capul!"
(manualul de romana :)),fragment din "Povestea unui om lenes" de I. Creanga)

2)Fară să verificați, cât e ora?
15:35

3)Verificați!
15:34

4)Cum sunteți îmbrăcat?
Maiou negru cu sclipici si fusta rosie.

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar pe ce vă uitați?
Pe hi5, la aplicatia Barn Buddy.

6) Ce zgomot auziți în afara calculatorului?
Al masinilor de afara.

7)Cand ați ieșit ultima dată și ce ați făcut cu ocazia respectivă?
Umm..azi la scoala:D

8)Ce ai visat ieri noapte?
Tornade si uragane :))

9)Cand ai ras ultima data?
Acum 10 minute, cand mama mi-a raspuns la telefon si mi-a dat 'sarut-mana' :)). Bine, nu mie, probabil cuiva care era acolo, la serviciu, cu ea, dar a sunat haios.

10)Ce aveti pe pereții încăperii unde sunteți?
O icoana, un tablou si un ceas.

11)Daca ați fi milionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ați cumpăra?
Habar nu am:). Chiar nu e ceva la care m-am gandit adesea si probabil daca asta s-ar intampla, prin absurd, nu as da fuguta la magazin sa cumpar ceva :D

12)Care este ultimul film pe care l-ați văzut?
The Last Song sau Camp Rock 2. Nu sunt sigura care a fost ultimul, dar le recomand oe amandoua. :X

13)Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Nu cred....:D

14)Ce parere aveti despre acest chestionar?
E chiar haios ;;)

15)Spuneti-ne ceva ce nu știm înca.
Imi place ciocolata amaruie si culoarea rooooz :))). Serios. Ma energizeaza int-run fel ciudat, dar incredibil :)

16)Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi fetiță?
Clarisa.

17)Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi baiat?
Razvan.

18)V-ați gândit deja sa locuiți în străinătate?
Mai mult sua mai putin :D

19) Daca ați putea schimba în lume, în afara de politica, ce ati schimba?
Probabil ca le-as da o viata gunoaielor care nu sunt in stare sa o traiasca pe cea pe care au primit-o initial.

20) Vă place să dansați?
La nebunie. Dar nu inseamna ca ma si pricep :))

21)George Bush?
Ce-i cu el? Nu-mi place politica si nici nu ma pasioneaza oamenii care fac parte din domeniul asta :-j.

22) Care a fost ultima chestie pe care ai văzut-o la televizor?
O telenovela azi dimineata, inainte sa plec la scoala :))

23) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?

Ei, a fost haios :D
Postez curand cap 24, pana atunci, sper sa va placa acest mic joculet :D

Pupici :*:*:*

Dienutza

miercuri, 15 septembrie 2010

Capitolul 24

-BPOV-

Edward mi-a cantat la fel cum facuse noaptea trecuta. M-a asezat pe banca din fata pianului langa el si mi-a zambit aproape timid. Apoi muzica a curpins poienita, aducand lacrimi in ochii mei. Era o melodie incantatoare, delicata, care parea sa rezume in cateva note perfect sentimentul ce ma dominase toata ziua. Mi-am odihnit capul pe umarul lui si am ascultat melodia, sumarul fericirii. Eram tentata sa dedic melodia tuturor sufletelor deprimate din intreaga lume -la naiba cu antidepresivele! Era imposibil sa mai simti si altceva decat euforie ascultand doar aceasta simpla melodie.

When no one was around

And I couldn't even find myself

It was you I really needed.

I was so blind.

But now that I have found you

My love you will forever be.

Remain with me. Remain with me.

And I will help you see

That you deserve the moon;

How much you mean to me.

The world could shift beneath my feet

But it is you

I will always need.

My love you will forever have.

My heart you have attained.


Muzica s-a oprit cu o nota sobra lasata in aer; nu mai era nimic de spus, nimic ce as mai fi putut spune ca urmare acestui lucru deci pur si simplu jonglam in jurul trairii noastre fericiti pana la adanci bartraneti, desi speram ca eram departe de adanci batraneti. Mi-am intors capul care inca se odihnea pe umarul lui si l-am sarutat -delicat si tandru.

"Pentru totdeauna." am soptit eu apoi, zambind larg.

Edward m-a sarutat pe crestet si si-a odihnit barbia acolo.

"Esti viata mea acum."

Nu stiu pentru cat timp am stat asa, acolo, temandu-ne sa distrugem acel moment perfect. Fusese o zi atat de incredibila. Vreau sa spun, eu eram Isabella Swan. Lucruri atat de bune pur si simplu nu mi se puteau intampla mie. Dar se intamplau acum, ca si cum cineva voia sa se revanseze pentru toate dezamagirile din viata mea cu aceasta fiinta care statea acum langa mine. Si se revansase din plin pentru fiecare lucru rau care mi se intamplase vreodata in viata mea pustie.

"Cred ca ar trebui sa mergem." a oftat Edward in final, regretul fiind mai mult decat evident in tonul sau. "Inainte ca Leah sa decida sa trimita intariri dupa noi."

Am chicotit, dar el nu.

"Ar face asta, nu-i asa?"

El a incuviintat iar eu am oftat.

"Bine." am gemut eu.

Asta l-a facut sa chicoteasca si m-a mai sarutat o data pe crestet inainte sa ma ridice odata cu el.

"Ne putem intoarce cand vrei tu, iubire."

Am zambit larg.

"Serios?"

"Sigur ca da." m-a asigurat el. "Doar sa spui cand."

Mi-am muscat buza, prefacandu-ma ca ma gandeam la asta.

"Maine?" am intrebat eu. "Si poimaine? Si in fiecare zi?"

El a ras.

"Dorinta ta imi e porunca." mi-a promis el, incercand sa para serios. Nu se descurca prea bine si eu am ranjit. Era mult prea fericit chiar si ca sa se prefaca ca era serios.

"Dar ar trebui sa mergem." a repetat el, luandu-mi mana. "Ai fost plecata toata ziua. Probabil ca Leah e mai mult decat suspicioasa."

M-am incruntat ingrijorata. Oare avea sa includa aceasta disparitie in raportul ei pentru cartierul general? Aveau sa-l verifice pe Edward si sa vada ca si el isi luase dupa-amiaza libera de la spital? Cu siguranta aveau sa puna lucrurile cap la cap.

"La ce te gandesti, iubire?"

Mi-am ridicat privirea spre Edward, in timp ce el ma ajuta sa trec de niste ierburi.Si el era incruntat, dar nu sunt sigura ca era din cauza propriilor lui griji sau daca era frustrat din cauza tacerii mele. Probabil ca putin din amandoua; ura cand nu-i spuneam la ce ma gandesc.

"O sa intram in buclul?" am intrebat eu, sunand ridicola. Sunasem ca un copil care era ingrijorat in legatura cu fratele mai mare care avea sa-l parasca la mami si la tati. Si probabil ca intr-o anumita masura, asta se intampla aici. Leah se presupunea ca e fratele cel mare.

El a chicotit, trecandu-si buzele peste mana mea.

"Ma descurc eu cu Leah." a promis el, ghicind unde voiam sa ajung. "Ma voi gandi la o scuza."

Mi-a facut cu ochiul.

"Poate am avut probleme cu masina?"

Am incuviintat din cap.

"Si a trebuit sa ne luptam cu un urs grizzly de prin zona ca sa putem ajunge acasa." am adaugat eu, ochii stralucindu-mi de entuziasm la povestea exagerata -la cea rationala se gandea el in timp ce ne indreptam spre masina.

Tot drumul spre casa am adaugat aceste detalii. Cand ajunsesem pe autostrada, un tir s-a dovedit a fi magic si a fost transportat intr-un film Disney de un magician pe care noi il vazusem anterior in timp ce rezolvam problemele cu masina. Edward a chicotit, scuturandu-si capul in timp ce deschidea usa masinii si mi-a facut semn sa intru.

"Asta e... interesant." a ras el. "Dar cred ca ar trebui sa ma lasi pe mine sa ma descurc cu povestile de acoperire."

M-am bosumflat, scotand limba la el.

"Nu-ti plac ideile mele, S.S.A?"

El si-a dat ochii peste cap si a deschis gura sa spuna ceva cand a fost intrerupt brusc de nimeni alta decat fratele cel mare in persoana. Edward se gandise ca poate ar trebui sa o numin surioara mai mare dar eu protestasem -ceea ce l-a facut sa remarce ca aveam o problema extrem de grava cu distingerea genurilor astazi. Eu doar am scos limba la el.

"Cullen!" a tipat Leah.

El a pufnit, plasand inca un sarut rapid de buza mea inferioara bosumflata apoi mi-a dat drumul la mana si a facut un pas departe de mine astfel incat sa fie la distanta sigura.

"Da, Leah?" a raspuns el calm.

Ii puteam auzi pufaielile enervate in toata casa. Suna oarecum ca si cum era in sufragerie.

"Trebuie sa vorbesc cu tine!" a anuntat ea, inca fara sa se arate. Poate ca era prea furioasa ca sa mai fie profesionala. "Acum!"

Edward mi-a aruncat o privire care tradusa ar fi insemnat: 'ar trebui sa o ucidem acum sau sa mai asteptam?'

Am strambat din nas. As fi vrut sa nu trebuiasca sa-i fac fata lui Leah dupa ziua noastra magica.

"Salveaza-te." a soptit el.

Am chicotit, iar el mi-a facut cu ochiul, mergand cu capul plecat comic. Edward avea sa se ocupe de Leah. Eu nu puteam sa ma ocup de nimic. Literalmente am sarit pe scari spre camera mea si, ajunsa acolo, am inchis usa cu un oftat, gandurile la ziua de azi nedandu-mi pace si nelasand catusi de putin loc pentru negativitate. Ziua de astazi fusese cea mai minunata zi pe care o putuse cineva trai vreodata. Fara gluma.

Apoi am auzit; tocmai cand imi lasasem garda jos; exact cand uitasem sa ma uit peste umar.

"Buna, Bella."

Ii simteam rasuflarea in ceafa, imi trimitea fiori pe sira spinarii. Am inghetat, cu ochii mariti de spaima. Cunoasteam vocea aceasta prea bine.

"Mi-a fost dor de tine, Bell."

M-am intors, palida.

"J-Ja-Jacob." m-am balbait eu, fiind capabila sa scot doar sunetele pe care le facea respiratia mea accelerata.

El a ridicat o spranceana.

"Asteptai pe altcineva?" a intrebat el, vocea fiindu-i incarcata de amuzament.

Mi-am scuturat capul viguros, desi nu stiu daca ii raspundeam intrebarii lui sau incercam doar sa neg, sa nu recunosc teroarea, norii negri care imi intunecasera cerul, care erau peste tot in jurul meu, facand mult mai greu sa ma concentrez si pe altceva.

"Trebuie ca stiai ca aveam sa vin." a spus el linistit.

Am facut un pas in spate din reflex si m-am lovit cu spatele de usa. Jacob a facut si el acel pas infricosator spre mine si si-a odihnit masinile de o parte si de alta a capului meu. Nu puteam privi in alta parte desi creierul meu imi tipa sa o fac. Eram inghetata de groaza. Am facut orbeste o incercare patetica de a deschide usa, desi odata ce deschideam usa nu aveam nici cea mai vaga idee ce puteam face.

Jacob a ras, prinzandu-mi mainile si ridicandu-mi-le de o parte si de alta a capului.

"O, nu, draga." a facut el dramatic.

Am inghitit in sec. Si iata cum cosmarul meu incetase sa mai fie un cosmar. Erau aceleasi imagini care ma tineau treaza noaptea, care ma faceau sa ma rasucesc si sa ma intorc plina de sudoare rece. Era realitate. Iar cosmarul meu statea chiar in fata mea.

"De unde ai stiut unde eram?" am intrebat eu, incapabila sa ma mai concentrez pe altceva decat pe privirea neagra din fata mea. Trecutul meu infiorator revenise foarte clar in prezent. "Cum ai intrat aici?"

"O, Bella." a chicotit el, dandu-mi parul la o parte din ochi in timp ce-mi tinea ambele maini cu doar una de-a lui. Am tresarit din cauza atingerii lui ceea ce l-a amuzat si l-a infuriat in egala masura. "Nu pot sa cred ca tu ai crezut ca aveam de gand sa renunt la tine. Te iubesc."

A facut o pauza ca si cum astepta acelasi raspuns de la mine. Am ramas tacuta. Edward imi aratase ce era iubirea cu adevarat. Iubirea nu era infricosatoare asa cum era acest sentiment ce ma incerca acum. Iubirea nu reprezenta cai de manipulare. Nu fusesem niciodata indragostita cu adevarat de Jacob Blaque, nici macar la inceput.

El a oftat, sunand dezamagit.

"Locul asta are un sistem de securitate impresionant. Desi sunt sigur ca stii asta." a spus el, inca neraspunzand la intrebarea mea. Cu Billy fusesem capabila sa raman puternica. Fusesem cpabila sa iau o decizie rationala, oricat de speriata fusesem, dar reusisem sa nu-mi arat teama. CuJacob stand chiar in fata mea nu puteam decat sa inghit in sec pentru ca stiam ca urma. Posibilitatea ca el sa ma lase sa plec si a doua oara nu exista. Mai ales cand posibilitatea ca eu sa ma fi revoltat era acum o realitate. Eu eram inamicul acum.

El avea tupeul sa sune jignit, usor ranit. In ciuda nodului din gatul meu am reusit in final sa-mi mut privirea, uitandu-ma la un punct din podea ca si cum acolo se afla salvarea mea.

"Cel mai bun sistem de securitate pe care l-am vazut vreodata." a continuat el, sunand impresionat. "Sincer sa fiu, nu stiu daca as fi fosr capabil sa trec de el. Norocul meu ca asta nu a fost necesar din moment ce am avut pe cineva care sa-mi deschida usa din fata pur si simplu si sa-ti faca un tur al casei."

El a chicotit malefic, amintindu-mi de tatal lui cand facea asta. Sunetul nu avea niciun strop de umor. Era infricosator, neinteresat, usor plictisit. Era sunetul rasului unui om fara pic de inima, o avertizare ca ei nu vor arata mila catusi de putin.

"Lucrurile au fost chiar foarte civilizate."

Un val de noua teroare m-a inundat, atat de puternic incat aproape ca m-a doborat aproape ca si cuvintele sale inregistrate in mintea mea. Capul mi-a zburat in sus, ochii imi erau largi de surprindere si teroare.

"Leah!" am icnit eu.

Jacob a zambit malitios.

"Eu si Leah am fost prieteni mult timp." a spus el, sunand mandru de el insusi. "Chiar de dinainte ca eu sa aflu de afacerea familiei."

Si-a mutat privirea la unghiile lui, examinandu-le atent.

"Dar trebuie sa recunosc ca am tras niste foloase de pe urma aceste prietenii."

Si-a ridicat din nou privirea, a lui incrucinsadu-se a mea ca o coliziune violenta a doua galaxii, iar ura din ele striga.

"Pentru inceput, a aflat cine era micul spion bagacios. Ei chiar au crezut ca eu nu aveam cum sa aflu ca 'propietatea mea' era impotriva mea?"

Lacrimi mi-au inundat ochii si mi-am lovit capul de usa, incercand sa simt altceva decat vina. Durerea m-a atacat din interior. Nu trebuia sa intreb. Il omorase. O puteam vedea in cohii lui cand mentiona asa numita tradare.

"Dar nici macar Leah nu stia unde te mutasera." a spus el pe un ton formal, ca si cum asta ar fi fost o conversatie intre doi prieteni vechi. "Se pare ca pastrau secretul foarte bine. Stii, nu le spusesera asta niciunui alt agent."

A ranjit.

"Prietenii tai din Chicago au niste probleme serioase de incredere."

M-am uitat urat la el, rezistand dorintei de a-l scuipa in fata. Parea sa vada cat de mult efort depuneam ca sa nu fac asta si parea de asemenea sa-l amuze.

"Iti poti imagina incantarea mea cand prietena mea, Leah, a fost insarcinata cu cazul? Nu doar ca avea sa stie unde esti, avea sa poata fi acolo ca sa mi te livreze."

Acesta fusese planul ei de la bun inceput. Sigur ca nu s-ar fi gandit de doua ori inainte sa ne toarne. Stiusem de la bun inceput ca eram noi impotriva ei, ca era aici ca sa ne spioneze. Doar ca noi nu stiusem cui avea sa raporteze totul.

"Edward!" am tipat eu, vazandu-l cu ochiul mintii scuturandu-si capul, intrand in cealalta camera in urma cu doar cateva minute. Daca ar fi stiu el ca se indrepta spre condamnarea sa...

"Edward!" am tipat din nou, ridicand volumul in timp ce realizarea ca asta deja nu ma mai implica doar pe mineimi inunda mintea ca un val de apa rece ca gheata in fata. Trebuia sa-l avertizez! Poate ca nu era prea tarziu. Poate....

"Suficient!" a rabufnit Jacob, impingandu-ma si mai tare in usa. Am simtit sangele umplandu-mi gura de cand imi muscasem buza din cauza impactuloui si amestecat cu teama mi-a facut stomacul sa se intoarca pe dos.

"Da, am fost de asemenea surprins cand Leah mi-a spus de ce o insarcinasera cu cazul." a sasait el, furia clocotind in ochii lui negri. "Se pare ca tu si agentul Cullen sunteti prea apropiati pentru gustul lor."

A marait numele lui iar eu am icnit.

"Edward," am hohotit eu, lacrimile rostogolindu-se usor acum pe obrajii mei. Acesta putea fi sfarsitul; nu se putea! nu pentru el!

Aceasta ultima iesire a fost picatura care a umplut paharul pentru el, cea care i-a facut tonul formal si jocul sa dispara. Si-a tras mana inapoi pentru a si-o lovi apoi de obrazul meu, facandu-mi capul sa zboare intr-o parte.

"Tu esti a mea!" a marait el.

"Nu sunt posesia nimanui!" am spus eu taios, stergandu-mi sangele care tasnea din buza mea inferioara.

O privire de dezgust i-a aparut in ochi si m-a dezlipit de usa pentru a ma arunca pe podea. Am aterizat pe podea, langa lenjeria intima care inca era abandonata langa pat.

Jacob m-a examinat pe mine, apoi bucata de material cu privirea de gheata si narile dilatate.

"Tatei nu i-a placut niciodata de tine." m-a informat el, strangandu-si si desfacandu-si pumnii si cu maxilarul inclestat. "Nu credea ca ai ce trebuie ca sa poti pastra secretul familiei."

"Secretul era asasinarea oamenilor, Jacob!"

El a ridicat din umeri, ca si cum asta il lasa indiferent.

"Voia ca eu sa o termin cu tine, dar eu am refuzat." a spus el printre dinti, regretul fiind clar in vocea lui rece. "Din cauza ta e el acum in inchisoare."

Ca o umbra, toate trasaturile i s-au intunecat de furie. Se uita la mine ca un copil caruia tocmai i se facuse o nedreptate si nu intelegea de ce.

"Voi corecta aceasta greseala acum." a spus el, cu intensa determinare.

Mi-am inchis ochii pentru a impinge inapoi lacrimile. In ultimul an, scapasem de moarte de mai multe ori decat sunt alti oameni amenintati. Stiam ca norocul avea sa mi se termine odata si odata. Pana la urma, eu eram un magnet pentru pericol.

Jacob mergea spre mine iar eu am deschis cu ezitare ochii, inspirand adanc. Era ca si cum ai privi moartea in ochi. Asta era.

"Vei muri pentru ce i-ai facut tatalui meu." a spus el. "Dar mai intai, iti vei urmari iubitul murind pentru ce mi-ai facut mie."

"Nu!"

___________________________________________

Putin dramatic, nu? :) Stiu, dar e grozava intorsatura de situatie. Nu stiu cine se astepta la asta si cine nu, dar eu clar nu!
Povestea e grozava, dar e pe terminate :( Doar 6 capitole si un epilog. Pfff! Greu de crezut, nu?:) Dar nu stiu daca v-am spus, de la aceeasi autoare am mai citit o poveste care o sa va incante! Nu e la fel de multa drama, e mult mai amuzanta si sunt convinsa ca o sa va placa la fel de mult ca si mie ;)

Din nou, pentru a mia oara, imi cer scuze pentru postarile atat de rare. Stiti si voi cum e cu scoala, lucrari initiale...:( Fac tot posibilul sa nu va las prea mult in aer.

Si ca o incheiere, as vrea sa va spun ca am infiintat un blog unde promovez fanficuri. Asa ca daca aveti vreo poveste pe care vreti sa o promovati, trimiteti-mi un e-mail la adresa deedee.clau@yahoo.com sau dati add la id deedee.clau si lasati-mi un mesaj :D.

Pupici :*:*:* Si nu uitati sa lasati si un comentariu pt sufletelul(si orgoliul) meu :">

Dienutza

duminică, 5 septembrie 2010

Capitolul 23

-BPOV-

"Cum ti-a mers cu Leah?" m-a intrebat Edward incet, cu bratele in jurul meu. Am zambit. Puteam afirma ca pentru el era un reflex. Nu incetase sa ma atinga de cand eu si Alice ajunsesem la cofetarie in urma cu 10 minute, luandu-ma de mana de indata ce m-am dat jos din masina. Mi-am lasat capul pe umarul lui, inhalandu-i aroma intoxicanta. Nu realizasem cat de rau ma duruse sa fiu departe de el pana ce nu-l revazusem si durerea fusese inlaturata, gaura neagra din pieptul meu se umpluse. Sa fiu cu el era ca o respirate de usurare.

"Mi-am facut griji pentru tine toata dimineata." a marturisit el. "Urasc sa fiu nevoit sa te las singura acasa cu ea."

Alice si cofetarul sef s-au uitat la noi in timp ce Alice descris tortul pe care il voia. Mainile ei strabateau aerul asa cum faceau mereu cand ea era entuziasmata in legatura cu ceva.

"De fapt, n-a fost chiar atat de rau." i-am spus eu, plasandu-mi mana pe bicepsul mainii care era in jurul mijlocului meu. Daca cineva mi-ar fi spus in urma cu un an ca aveam sa ma manifest asa, sa ma topesc dupa un simplu zambet strengar sau sa-mi lipseasca dupa doar o noapte si parte dintr-o dimineata in care nu-l vazusem... As fi ras cu pofta. Bella Swan nu se comporta asa. Dar se pare ca Bella Cullen -da.

"Emmett a venit cu Abby de dimineata si l-am convins ca Leah si-a pierdut ultima slujba pentru ca nu reusea sa treaca examenele de urina. Apoi i-am spus ca sunt indragostita de sora ta."

Am chicotit, amintindu-mi fata ei socata, lipsa de cuvinte.

"Oh! Si planuiesc sa o conving ca sunt un personaj al lui Jane Austen." am adaugat eu. "Stres post traumatic sau ceva de genul asta."

Ochii lui s-au marit inainte sa ma priveasca apreciativ.

"Esti un geniu." a facut el dramatic.

Am ras.

"Un geniu malefic fara indoiala, dar astea-s detalii." a ranjit el. M-am incruntat jucausa, iar el mi-a facut cu ochiul, sarutandu-ma pe gat.

"Aminteste-mi sa nu ma pun niciodata cu tine." a chicotit el peste pielea gatului meu.

Alice si-a dres glasul si noi amandoi ne-am ridicat privirile spre ea. Edward a ranjit si m-a sarutat inca o data pe gat inainte sa-si indrepte pozitia.

"Sotia mea e un geniu." i-a spus el increzut.

Eu am rosit iar ei au ras.

"Ma bucur pentru tine." a chicotit ea. "Acum misca-ti fundul genial aici." a aratat ea spre usa din spatele camerei, unde cofetarul statea acum, privindu-ne cu o expresie amuzata.

"Are tort de cafea, tort cu vanilie, si tort de cirese cu glazura de ciocolata."

Imi lasase gura apa in timp ce ea enumera optiunile.

"Haide." am indemnat eu, indepartandu-ma din bratele lui Edward. "Asta e o parte din planurile de nunta care nu ma va deranja."

Alice si-a dat ochii peste cap, iar Edward doar a chicotit, luandu-mi mana si lasandu-ma sa-l tarasc pana la cofetar.

"Avem cateva optiuni minunate pentru fericitul cuplu." a spus el amabil, tinand usa deschisa pentru noi. Alice a intrat inaintea noastra, deja bolborosind despre avantajele si dezavantajele fiecaruia. Parea ca sarmanul cofetar nu avea ocazia sa spuna vreun cuvant.

Edward mi-a dat parul dupa umar si m-a sarutat dulce pe obraz inainte sa-mi faca semn ca eu ar trebui sa fiu prima.

"Zece dolari ca tortul cu cirese va castiga votul final."

Alice decisese in urma cu doar cinci minute ca cel cu vanilie era cea mai buna optiune. Voia mici inimioare rosii in parti. Mie imi suna un plan bun. Imi placea simplicitatea ideii. Avea sa arate complex fara a fi catusi de putin complicat.

"Imi place cel cu cirese." s-a bosumflat Edward.

Alice s-a uitat urat la el pentru un moment inainte ca ambele perechi de ochi sa se opreasca asupra mea.

"Ce crezi, Bella?' m-a intrebat Alice.

"Iubire?" m-a indemnat Edward.

Mi-am muscat buza, plimbandu-mi privirea de la o fata de catelus bleg la cealalta.

"Chiar nu-mi pasa." am murmurat eu.

"Bella." a pufnit Alice."Ai putea decora tortul acesta oricum iti place. In plus, nu tuturor le plac ciresele."

S-a strambat la felia de tort din fata lui Edward ca si cum ii adusese o ofensa personala.

"Cui nu-i plac ciresele?" a intrebat Edward sceptic. "Bella, chiar cred ca ar trebui sa-i dai o sansa."

Vocea lui a scazut cateva octave si ochii lui au avut acea stralucire ciudata.

"Incearca doar glazura asta." a murmurat el, trecandu-si varful aratatorului peste felia lui,apoi tinandu-l in fata buzelor mele. Respiratia si imaginatia mea au devenit salbatice.

"Nu e corect!" a tipat Alice strident. "Nu incerca sa o seduci ca sa iti dea tie dreptate!"

Edward a ridicat indiferent din umeri.

"Bine." a spus el amabil. Apoi a dus acelasi deget la buzele sale si l-a lins, facandu-mi cu ochiul.

"Dar chiar e bun!..." a tors el.

"Fraiere!" l-a dojenit Alice. "Asta nici macar nu se pune, Edward Anthony Cullen!"

Cofetarul a chicotit la joculetele noastre.

"Nu ma mai puneti la mijloc!" am cerut el. "Niciodata n-as putea sa aleg inre sotul meu si pasiunea mea!"

Ochii cofetarului s-au marit si rasul lui s-a oprit brusc. Eu si Edward ne-am uitat unul la altul in linistea proaspat asternuta si ne-a pufnit rasul.

"Scuze." am reusit eu sa spun printre chicote, ascunzandu-mi fata rosie in maini. "Voiam doar sa nu va mai certati."

"Ne-am distrat putin pe seama prietenei Bellei care sta cu noi." a explicat Edward. "Si mai devreme, Bella i-a marturisit ca a facut o pasiune pentru tine."

Am tras cu ochiul printre degete, doar pentru a o vedea pe Alice zambind, oarecum rautacios.

"Suna malefic." a ranjit ea, tonul ei sunand aprobator. "Noi doua am putea sa facem lucrurile mult mai rele."

Asta a adus o noua runda de ras, desi eu cred ca oficial il faceam pe cofetar sa se simta incomod.

Cand am reusit sa-mi controlez imbujorarea si rasul, m-am intins si am plantat un sarut pe maxilarul lui Edward.

"Acestea fiind spuse." i-am tachinat eu. "Vreau tortul de vanilie."

El s-a incruntat, iar Alice a tipat victorioasa.

"Cu sirop de cirese." am adaugat eu, arcuindu-mi o spranceana spre ea.

Edward a ranjit la sora sa, iar ea a scos limba spre el.

Cu aceste decizii initiale luate, Alice ne-a lasat sa discutam detaliile cu cofetarul, care parea mai mult decat doritor sa paraseasca incaperea.

"O sa trebuiasca sa-i dam un bacsis bun." am spus eu, scuturandu-mi capul la noua mea sora.

Edward a incuviintat din cap, apoi s-a intors zambind spre mine.

"Imi datorezi o intalnire. "a spus el, impreunandu-ne degetele.

Respiratia mea s-a accelerat.

"Ce?"

A dus mana mea la gura lui si si-a trecut buzele peste mana, peste degete, peste incheietura.

"M-am invoit pentru restul zilei ca sa ajut cu planurile de nunta." a murmurat el, privindu-ma printre gene. "Avand-o pe Leah urmarindu-ne fiecare miscare, m-am gandit ca asta e singura cale prin care intalnirea noastra inca ar mai putea avea loc."

M-am inbujorat iar el a chicotit, dandu-mi drumul la mana si trecandu-si degetele peste obrazul meu supraincalzit. Era miscata ca el inca voia sa mai mergem la intalnire, ca nu renuntase la idee in momentul in cae se complicase totul.

"Esti sigur ca e o idee buna sa te invoiesti in prima ta zi?" am intrebat eu, muscandu-mi buza. Voiam mai mult ca orice sa merg la o intalnire cu Edward, sa petrec intreaga dupa-amiaza cu el, sa nu trebuiasca sa ma intorc acasa si sa ma descurc cu Leah. Dar nu voiam sa-i fac probleme. Stiam ca asta insemna foarte mult pentru misiune si pentru el.

Totusi, el a ridicat pur si simplu din umeri.

"Nu e slujba mea adevarata." mi-a amintit el bland. "In plus, chiar nu-i deranjeaza. Se pare ca spitalul din Chicago mi-a oferit referinte foarte bune."

"Serios?" am zambit eu.

El a incuviintat solemn din cap.

"O, da." a spus el serios. "Pur si simplu excelente. Acum, 'ar trebui sa pornim, doamna mea?'" a spus el cu accent perfect englezesc incat aproape ca m-am topit ca o inghetata pe podeaua cofetariei.

"Dar Alice?"

"Hei, Alice." a strigat el de-a lungul cofetariei. "O sa-mi fur sotia acum, bine?"

Cativa clienti si-au ridicat privirile spre noi si puteam spune ca toate femeile s-au indragostit de el. Alice nici macar nu ne-a privit.

"Distrati-va." a facut ea cu mana indiferenta peste umar.

El s-a incruntat spre mine iar eu am chicotit in timp ce mi-am lasat degetele sa alunece din nou printre ale sale, indreptandu-ne spre usa.

Ploua, iar noi am fugit spre masina mana in mana, rasand tot drumul. El a deschis usa pentru mine, ca intotdeauna, si a pornit incalzirea spre mine de indata ce a intrat si el in masina.

"Deci, unde mergem?" am spus eu in timp ce-mi treceam mainile prin fata incalzitoarelor.

El nu a spus nimic si eu l-am privit curioasa.

"Ce?"

El doar a zambit, aplecandu-se usor pentur a-mi dezmierda buzele cu ale lui.

"Esti atat de frumoasa." a soptit el.

M-am imbujorat, dar nu-mi puteam controla zambetul prostesc care mi se intindea pe fata.

El si-a indreptat pozitia, nu inainte de a-mi da parul la o parte din ochi cu un gest tandru.

"Dar ti-am spus deja." a spus el, ochii stralucindu-i de incantare. "Prefer sa fie surpriza."

"Edward." am gemut eu.

"Bella." m-a imitat el, apoi mi-a sarutat strambatura. Nu era corect! Care era cuvantul pe care il folosise Alice? O, da...Fraier!

"Trebuie sa te avertizez." a spus el, asezandu-se la loc si pornind motorul.

"Hm?" am respirat eu, mai mult decat ametita.

El si-a muscat buza ca sa-si retina zambetul. Va trebui sa imi iau revansa pentru asta mai tarziu.

"Trebuie sa mergem undeva inainte de intalnirea oficiala." a spus el. "Sper ca o sa-ti placa, dar nu se va pune la intalnirea propriu-zisa."

M-am incruntat.

"Daca nu face parte din intalnirea propriu-zisa, atunci de ce nu-mi poti spune unde mergem?" am incercat eu.

El doar a ranjit, impreunandu-ne degetele peste schimbatorul de viteze si iesind din parcare.

"Unde ar mai fi distractia?"

..........................................................................................................................................................................

"Edward!" am icnit eu, cu ochii largiti de teama. "Nu!"

Nu putea vorbi serios!

"Ce e in neregula?" m-a intrebat el, privindu-ma precaut.

"Tras la tinta?" am palit eu. "Eu abia pot sa merg pe o suprafata plana fara sa gasesc ceva de care sa ma impiedic si tu vrei sa-mi pui o arma in mana?"

M-am intors spre el pentru a-l privi sceptica. Era cumva sinucigas? Pur si simplu stateam acolo asteptand sa pufneasca in ras...Rasul nu a mai venit.

"Ai uitat cu cine vorbesti?" am exclamat eu.

El a oftat.

"Nu as face asta daca as sti ca te pun in vreun pericol, iubire." a spus el, trecandu-si mana prin par. "Va trebui doar sa fii atenta. In plus, esti sub supravegherea unei echipe pregatite CIA. Nu te-as lasa sa te ranesti."

"Stii, nu esti Superman." i-am amintit eu bland. Ce ar fi putut sa faca? Sa opreasca glontul?

"Sigur ca nu." s-a strambat el. "Nu port colanti."

A ranjit, aplecandu-se pentru a-mi saruta fruntea.

"Si parul meu e mult mai tare." a soptit el increzut.

Mi-am trecut mainile prin acel par, simtind suvitele matasoase printre degetele mele.

"Superman chiar este oarecum jalnic." am oftat eu.

El a chicotit si mi-am muscat buza inferioara, stiind ca oricum aveam sa cedez.

"Iubire." Vocea lui Edward a devenit intensa si ma privea intens in ochi ca si cum incerca sa comunice fara a vorbi. "Asta e ceva la care m-am gandit foarte mult inca de cand... de cand nu reuseam sa te trezesc din acel cosmar. " A inspirat adanc ca si cum doar amintirea acelui moment inca ii cauza durere.

"Stii bine ca eu mereu te voi proteja. Nu trebuie sa te indoiesti de asta." a spus el, iar vocea ii era plina de atat emotie incat nu am putut decat sa incuviintez muta din cap. "Dar cred ca aceasta experienta te poate ajuta sa te simti mai increzatoare."

Am inspirat adanc si tremurand. Era atat de ridicol... Avand in vedere situatia, eu inca aveam lacrimi in ochi. Mi-am aruncat bratele in jurul gatului lui.

Era perfect. Cui ii pasa ca era putin increzut, si pentru el era un sport sa ma faca sa rosesc? Si ce daca o arma nu era cel mai romantic lucru de care am auzit vreodata? Pentru ca totusi...era. Bunastarea mea. Nu era nimic pe care omul asta sa nu-l faca sa sune romantic?

"Asta ar trebui sa fie interesant." am murmurat eu.

..........................................................................................................................................................................

El ma adusese la limita imposibilului, sau cel putin al improbabilului si reusisem sa trec peste acea ora fara sa il omor pe el sau pe mine. Reusisem totusi sa sperii niste pasari iar el se prefacuse gratios ca nu vazuse asta. Iar din 15 tinte eu nimerisem doar 3. Celelalte gloante strabatusera distante jenante, dar banuiesc ca ma simteam ceva mai bine acum, mai ales cand Edward mi-a spus ca erau cateva arme mai mici ascunse in jurul casei. Omul acesta nu lua siguranta mea in joaca.

Edward pe de alta parte ratase toate pasarile si nimerise exact toate cele 15 tinte. A trebuit sa adaug la lista ca factorul pericol il facea sa arate mai atractiv, ceea ce eu crezusem ca era imposibil inainte. Apoi am realizat ca nici macar nu puteam numara toate lucrurile pe care le iubeam la Edward. Asa ca m-am dat batuta si l-am sarutat din nou.

"Te simti mai bine?' m-a intrebat el.

Nu eram sigura daca vorbea despre faptul ca-l sarutasem sau despre chestia cu siguranta asa ca am dat un singur raspuns pentru ambele intrebari.

"Dap."

El a chicotit.

"Daca vreodata voi fi asaltata de un card de pasari furioase, voi fi pregatita." l-am tachinat eu.

El a ras, ochii sai incretindu-se usor la margini.

"Un card spui?' a ranjit el. "Eu am vazut ca ai lovit doar una."

L-am lovit peste brat, incruntandu-ma.

"A fost doar zgomotul!" am insistat eu, dar el s-a prefacut ca nu ma crede.

"Ei bine, pe tine nu te-am vazut sa fi speriat vreuna." l-am tachinat eu.

"Aw." a oftat el serios, strangandu-si buzele intr-o linie dreapta. "Pentru ca se presupune ca eu nu terorizez animalele salbatice."

Mi-am marit ochii dramatic.

"Serios?" am intrebat eu cu falsa surpriza.

El a incuviintat din cap.

"Serios," s-a incruntat el, dar urma unui zmabet juca la coltul buzelor sale. "Punct dedus."

Mi-am dat ochii peste cap.

"Atat de competitiv." l-am tachinat eu.

"Ai vrea sa mergi undeva cu mine?" m-a intrebat el. Am incuviintat din cap si el mi-a capturat degetele in ale lui, tragandu-ma spre masina.

"Unde mergem?" am intrebat eu in timp ce el conducea de-a lungul autostrazii, departe de Port Angeles.

"E un secret." a spus el. "Iti amintesti?"

S-a uitat la mine cu coltul ochiului, prefacandu-se ca isi pune un lacat la gura si arunca cheia.

"Esti asa un fraier." am mormait eu dar el doar a ranjit, pornind radio-ul pentru muzica de fundal.

Am oprit intr-o parcare goala 20 de minute mai tarziu.

"O, Doamne!" am icnit eu. "O parcare goala? Nu trebuia!"

El doar a chicotit.

"Parcarea unei rezervatii naturale." m-a corectat el. S-a intors spre mine, iar ochii ii straluceau malefic. "Nu esti inarmata, deci am presupus ca e sigur."

M-am strambat, dar i-am ignorat comentariul. Eram prea ocupata imaginandu-mi diferite scenarii.

"O rezervatie naturala." am repetat eu. "Deci asta e intalnirea noastra, nu-i asa?"

Putea fi amuzant. Nu era exact ce ma asteptasem eu, dar chiar nu conta unde ne aflam. Reusise sa faca trasul la tinta sa sune romantic mai devreme. Aveam sa ma bucur de orice faceam cu Edward.

"Nu spun nimic." mi-a raspuns el increzut, deschizandu-mi usa masinii.

"E oarecum o drumetie." a fost tot ceea ce a spus.

Poate ca am fost putin enervanta bombardandu-l cu fel si fel de intrebari pe parcursul drumetiei noastre (ceea ce se dovedise a fi mai mult decat 'oarecum' o drumetie).

Ma pregateam sa-l intreb pentru a treia oara daca asta se considera material pentru prima intalnire cand s-a oprit brusc.

L-am privit surprinsa. Parea...nervos. De cand se indoia de el insusi? Dar inainte sa pot spune ceva a inlaturat crengile unei salcii si am pasit intr-un basm.

Mi s-a pus un nod in gat si ochii mi s-au umplut de lacrimi. Mica poiana era plina de fiecare floare la care ma puteam gandi si de inca cateva la care nu ma puteam gandi. Mai era si o mica cascada care cadea in apa stralucitoare. Dar cel mai evident era pianul care statea in mijlocul decorului.

"Edward." am icnit eu surprinsa, fara nicio urma de sarcasm in voce. "Florile, si apusul, si cascada..." am bolborosit eu, incapabila de a-mi controla gandurile. "Si pianul!"

M-am intors spre el cu ochii largi de uimire.

"Cum ai reusit sa aduci un pian in mijlocul unei rezervatii naturale?"

El a ridicat din umeri, zambindu-mi aproape timid.

"O, vechitura aia." s-a imbujorat el -doar o nuanta usoara de roz. Si-a frecat ceafa cu mana care nu o tinea pe a mea. "Era aici cand am gasit locul asta." a facut el indiferent un semn cu mana. "Poate doar de decor. Vino sa inoti cu mine."

A vrut sa ma traga spre apa dar nu m-am miscat nici macar un milimetru. El a chicotit.

"Cum ai convins CIA ca e nevoie sa aduca un pian in mijlocul unei poienite dintr-o rezervatie naturala doar pentru binele misiunii?"

L-am privit curioasa iar el si-a scuturat capul.

"Asta ar fi fost destul de greu." a fost el de acord. "Dar asta nu are nicio legatura cu CIA. E un pian inchiriat astfel incat Leah sa nu fi bagat de seama ca al nostru lipsea si sa includa asta in raport."

"Deci...daca nu are legatura cu CIA...atunci cum...?"

Mi-am scuturat capul, ramasesem fara cuvinte in timp ce analizam din nou locul. El a zambit.

"Cu siguranta un lucru legat de irezistibilul farmec Cullen." a ranjit el, incercand sa se indeparteze din nou. Nu m-a miscat. S-a oprit din nou din cauza mainilor noastre impreunate.

"Bella." a chicotit el.

L-am privit incapatanata. "Vreau sa stiu cum ai adus pianul aici." am spus eu. Asta incepea deja sa ma calce pe nervi. Nu ma putea tine in suspans toata ziua si apoi sa nu-mi spuna cum pusese totul la cale!"

A oftat, clar vazand ca nu aveam de gand sa renunt.

"Asta e o zona a rezervatiei destul de pustie." a renuntat el. "Asa ca nu mi-am facut griji ca o sa ma vada cineva." Dupa putina negociere, cei de la inchirieri a fost de acord sa lase pianul in parcare aseara. Apoi eu, Emmett, si Jasper l-am adus pana aici cu un carucior." A ridicat el din umeri ca si cum nu era mare scofala. "Finalul povestii."

Sunt sigura ca ochii mei mai aveau putin si imi ieseau din orbite de data asta. Era cel mai uimitor lucru pe care il facuse cineva vreodata pentru mine. Nu puteam sa cred ca el isi imaginase ca eu meritam tot acest efort!

"Sfarsitul povestii?" m-am inecat eu.

El a ras nervos.

"Ei bine, a fost un paznic al rezervatiei cam tafnos dar..." a aratat spre el. "Irezistibilul farmec Cullen."

"Lasa-ma sa ghicesc." l-am tachinat eu. "Paznicul era femeie?"

El a ridicat o spranceana.

"Posibil."

Nici nu-mi puteam imagina. Sarmana femeie probabil nici nu stia ce a lovit-o. Edward ma ametea fara intentie zilnic. Dar toti trei incercand sa o afecteaze intentionat? Nu avea nicio sansa.

Edward mi-a sarutat mana, readucandu-ma in prezent.

"I-am explicat ca sunt proaspat casatorit si ca incerc sa-i arat sotiei mele ca ea e mai valoroasa decat soarele, decat luna, sau decat stelele." a murmurat eu, facandu-ma sa ma imbujorez. "Stii, ea nu se vede pe sine foarte clar."

Puteam doar sa inghit in sec. Amintiti-mi, de ce eram impotriva sa ma casatoresc cu el? Stiam ca exista un motiv, dar mai stiam si ca daca ma intreba chiar acum, nu l-as fi putut refuza sub nicio forma.

"Oricum," a continuat el bland, capatand mai multa incredere acum. "Se pare ca s-a dovedit a fi chiar romantica si ne-a lasa sa instalam pianul aici si ne-a urat succes. Chiar a inchis partea asta a rezervatiei publicului pentru noi."

Mi-a dat drumul la mana dupa ce a sarutat-o inca o data, si a mers spre un tufis, scotand de acolo o mica geanta in care erau doua costume de baie. Mi-a intins unul mie.

"Vii sa inoti cu mine?" m-a influentat el. Nu-i puteam refuza nimic si nici nu voiam sa o fac.

Ne-am schimbat pe rand in spatele salciei si cand m-am intors, impiedicandu-ma de propriile picioarele si imbujorandu-ma puternic, acolo ma astepta el, zambind mai larg decat o facuse toata ziua. Mi-a intins o mana, ochii lui analizandu-ma apreciativ din cap si pana in picioare. Apoi mi-a sarutat fruntea, varful nasului, maxilarul, si in sfarsit buzele.

Am oftat la senzatie.

"Delectabil." a murmurat el.

..........................................................................................................................................................................

Edward imi spusese ca urma sa-mi arate cum ar trebui sa fie o prima intalnire si nu cred ca cineva spusese vreodata cuvinte mai adevarate.

Dupa ce inotasem pentru un timp, Edward mi-a aratat spre cascada.

"Ce..." am inceput eu sa intreb, dar m-a luat de mana si dupa cateva secuned de viitura, eram amandoi pe cealalta parte, clipind unul la altul. Am lasat sa-mi scape un chicotit de incantare in timp ce ma holbam la acest om perfect.

Dar din nou m-a invins la cuvintele ce isi asteptau cu disperare eliberarea.

Mi-a prins umerii tandru, tragandu-ma spre el. Chiar inainte ca buzele noastre sa se atinga a inspirat tremurand iar cand a eliberat aerul, a eliberat si cuvintele care demult asteptau sa-si croiasca drumul spre mine.

"Te iubesc, Bella mea."

Lacrimi au evadat din ochii mei in timp ce buzele noastre se miscau in sincron, sarutul fiind atat de plin de tandrete, de dorinta, si...iubire.

Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau si i-am capturat suvitele ude de la baza gatului in degetele mele.

Edward nu parea doritor sa intrerupa contactul nici chiar atunci cand eu intrerupsesem fara prea multa tragere de inima sarutul. Si-a indreptat atentia spre maxilarul meu, trecandu-si buzele peste maxilar si plantand saruturi dulci de-a lungul gatului meu. I-am strans usor parul pentru a-i capta atentia si el si-a ridicat capul astfel incat fruntile noastre se odihneau una pe cealalta.

"Si eu te iubesc." am soptit eu. Un zambet ametitor s-a intins pe fata lui. "Atat de mult incat ma sperie."

Mi-a dat parul la o parte de pe fata.

"Nu trebuie sa te temi." a spus el incet, indepartandu-mi lacrimile in timp ce se amestecau cu picaturile cazatoare de apa. "Nu te voi rani niciodata."

"Stiu." am zambit eu. Asta era. Asta era acea iubire despre care se scria. Despre care oamenii faceau filme si despre care le povesteau nepotilor. Acea iubire care nu credeam ca exista.

Edward m-a sarutat din nou, prinzandu-mi fata cu mainile sale calde. Isi varsase fiecare asigurare, fiecare emotie ce nu putea fi exprimata prin cuvinte in acel sarut.

A zambit larg cand am intrerupt sarutul si nu puteam sa nu-i intorc zambetul. Sunt sigura ca aratam penibil cu acel zambet prostesc pe fata dar nu ma putam convinge sa-mi pese.

"Asta e intalnirea noastra." a spus el in final.

Si stand sub o cascada intr-o poiana desprinsa dintr-un basm cu singurul om pe care-l iubisem vreodata radeam, aruncandu-mi capul pe spate si lasand sunetul sa izvorasca din inima.

____________________________________________

Aici aveti capitolul 23 :) E unul dintre cele mai lungi, si de asta mi-a luat si ceva mai mult timp sa il traduc.

De asemenea, tin sa va anunt ca am postat pe blog un mic chat, ca sa putem comunica mai usor, sau in caz ca aveti vreo intrebare sau nelamurire, sau pur si simplu vreti sa vorbiti putin cu mine :) Sper sa fie util :">

Enjoy this chapter and remember to comment, please :)

Love u all :X

Pupici :*:*:*:*

Dienutza