luni, 27 decembrie 2010

Capitolul 30

-BPOV-


Lui Alice intotdeauna ii reusea tot ce-si propunea. Voia ca nunta sa iasa perfecta in timp ce eu 'o ajutam cu planurile' -ceea ce insemna sa stau cu ea in timp ce-mi vorbea despre ce avea de gand sa fac. Am invatat ceva despre viitoarea mea sora. Era o ciudata obsedata de control. Dar una care stia cum sa puna lucrurile la punct. Si avea gusturi excelente.

Existau cateva lucruri carora a trebuit sa le spun 'nu' de la bun inceput. De exemplu, voia sa fie eliberati porumbei chiar in momentul in care spuneam 'da'. Hmm...Nu prea cred.Si vooa ca tortul sa fie o chestie de ciocolata cu cinci etaje cu toping de vanilie. Ar fi trebuit sa aba inimioare de afine peste tot. Chiar credea ca uitasem de tortul pe care-l alesesem eu cu Edward?

Ma costase mult efort sa o aduc la compromis. In majoritatea cazurilor, efortul fusese in zadar. Dar reuseam sa o conving asupra lucrurilor care mi se pareau cu adevarat importante, chiar daca era nevoie ca eu, Edward si Rose sa ne certam cu ea. Si mai erau lucruri in privinta carora eram in totalitate de acord...cum era rochia.

"Asta chiar o sa-l lase pe Edward fara cuvinte." a murmurat Rose.

Am zambit, uitandu-ma la oglinda in care imi vedeam reflectia mea imbracata in rochie. Chiar era 'acea rochie', oricat de cliseic ar suna asta. Trebuia sa-mi fac planrui sa petrec ceva mai mult timp cu Emmett si Jasper cand ne intorceam din luna de miere pentru ca faptul ca-mi petrecusem ultimele trei luni planificand nunta cu Alice si Rosalie nu-mi facusera bine. Sunam aproape ca...o fata normala acum. Neaparat trebuia sa-mi petrec putin timp cu noii mei frati.

"Si acum nu e niciun microfon ca el sa va auda spunand asta." am murmurat eu, mai mult decat recunoascatoare pentru asta desi inca ii puteam auzi tachinarea din voce din ziua aceea -'Inca nu am vazut-o. Va tebui sa astepti sa raman fara cuvinte.' Oare avea sa-i placa?

"Ce?" au chitait amandoua.

M-am intors spre ele cu o spranceana ridicata.

"Ce microfon?" a cerut Alice sa stie, cu mainile puse in solduri.

Am chicotit. Uneori uitam ca desi ele stiau totul despre misiune, nu cunosteau toate detaliile. Erau amuzante cand aflau si profunzimile acestei misiuni. De cele mai multe ori, Emmett era cel prins cu garda jos de cat era de 'uimitor de smecheras micutul sau frate'. De prisos sa spun ca acum il vedeau pe Edward intr-o lumina cu totul si cu totul noua.

"Microfonul care era deghizat in brosa." am explicat eu.

"O brosa?" a murmurat Rosalie, strangandu-si buzele in timp ce se gandea.

"Imi amintesc brosa aceea!" a strigat Alice."Era atat de draguta. Era un microfon?"

Am incuviintat increzuta. Nu suspectasera absolut nimic!

"Ce, n-a avut incredere in noi nici macar pentru o seara?" s-a aprins Rose. Alice si-a ingustat ochii ca aprobare.

Am inghitit in sec.

"A avut incredere in voi." am explicat eu, jucandu-ma nervoasa cu degetele. Da, imi iubeam viitoarele surori dar puteau fi inspaimantatoare cateodata. Ca acum. "Trebuia sa se asigure ca nu stricam totul spunand ceva ce nu trebuia cand nu era el acolo. Deci a ascultat in timp ce statea la o distanta sigura, doar ca sa se asigure."

Amandoua au clipit.

"Supraveghere." am aparat eu.

"Mie-mi suna ca si cum nu putea sa te lasa putin timp singura nici macar atunci." a pufnit Rosalie.

Am chicotit si ele si-au dat ochii peste cap.

"Ne-a ascultat conversatiile." a spus Alice, gandindu-se. "Dar nu a putut vedea rochia, nu-i asa?"

Si-a ingustat ochii si Rose si-a pus mainile pe solduri.

"Nu." am raspuns eu repede. "N-a putut vedea nimic. Era doar un microfon."

"Bun." a decis Alice. "Pentru ca n-are voie sa te vada in rochia asta inainte de nunta."

M-am incruntat.

"Dar eu am voie sa-l vad acum, nu?"

S-a uitat la mine ca si cum tebuia sa fiu nebuna. 'Ai purtat o brosa care era de fapt microfon astfel incat fratele meu agent secret sa poata auzi orice amenintare si sa dea buzna ca sa-ti salveze viata? O, bine.' Dar vreau sa-mi vad logodnicul inainte sa spun 'da' si ele innebunesc!

"Cu siguranta, nu." si-a scuturat ea capul.

"In niciun caz." a fost Rose de acord in acelasi timp.

Ochii mei s-au marit. Nu puteau vorbi serios. Asta patisem eu in timpul orei Bella Barbie. De fapt, cred ca durase mai mult de o ora sa ma aranjeze. Ma torturasera in legatura cu parul, machiajul si rochia inca de cand ajunsesem aici acum trei ore ca sa ma pregatesc pentru nunta. Clipa se apropia si eu simteam ca aveam sa izbucnesc in lacrimi dintr-o clipa in alta. Iar acum nu aveam voie sa-l vad pe Edward? Asta insemna inca o jumatate de ora in plus!

"Va rog?" am incercat eu, bosumflandu-ma.

Rose si-a dat ochii peste cap.

"N-o sa te omoare sa fii departe de el pentru inca putin." a insistat ea. "Si nu ne vinde gogoasa cum ca te panichezi in lipsa lui." m-a avertizat.

Am oftat. La un moment dat, chiar le convinsesem ca dupa tot ce traisem, avea atacuri de panica daca nu era Edward alaturi de mine. Cazusera in capcana si ne lasasera in pace o perioada. Dar banuiesc ca minunile nu tin mult.

"Bine." am sasait eu.

Rose m-a privit banuitoare.

"Oare Isabella Cullen tocmai a fost de acord cu ceva fara sa se certe?"

Mi-am scos limba la ea. Toti ma cunosteau ca Bella Cullen si li se parea aiurea sa ma numeasca Swan daca aveam sa il schimb iar in Cullen in scurt timp.

"As castiga?" am incercat eu.

Rosalie si Alice zambeau increzute.

"Nup."

Ma intreb daca Edward indurase tot ce indurasem si eu in dimineata asta. Probabil ca nu. Emmett si Jasper il ajutau sa se pregateasca. Probabil isi facuse dus, isi aruncase smochingul pe el, si isi periase parul. Fara nicio indoiala, Emmett facuse glume despre luna noastra de miere care il faceau pana si pe SSA sa roseasca. Si Jasper avea sa se amuze in coltul lui. Aproape ca-mi doream sa fiu acolo.

"Deci, eu si Jazz mergem primii." a inceput Alice din nou cu tonul ei profesional. "Apoi Rose si Emmett. Abby va urma cu florile si apoi tu iti faci marea intrare."

Am facut o grimasa.

"Sper doar sa nu ma impiedic." m-am plans eu.

Rose m-a privit compatimitoare.

"Il vei avea pe Charlie." m-a asigurat Alice. "El nu te va lasa sa cazi."

Am oftat. Trebuia sa-i amintesc sa ma tina bine, pentru ca noaptea trecuta visasem ca picam in nas in mai multe feluri decat stiam ca e posibil sa cazi. De fiecare data ma trezeam cu o imbujorare stanjenita care-l facea pe Edward sa chicoteasca. El clar nu avea nevoie de somn. Ma privise dormind toata noaptea.

Charlie fusese surprinzator de sustinator in legatura cu nunta, si chiar ma ajutase sa-i spun mamei dupa trei luni in care nu vorbisem cu ea ca ma casatoream. Asta fusese interesant. Ea credea ca inca ma intalneam cu Jacob. Charlie refuzase sa spuna ceva, in ajutor sau in detriment, cand era vorba de Jacob. Pur si simplu isi inclesta maxilarul si parasea camera. Edward arata ca si cum voia sa faca si el asta, dar nu a facut-o dupa ce l-am implorat din priviri. I-am spus ca am despartisem de Jacob si la scurt timp dupa aceea l-am cunoscut pe Edward, dupa ce ma salvase de un hot. Dintr-un motiv anume, era foarte mandru de povestea asta si eu am reprodus-o in detaliu. "Si te casatoresti cu el dupa doar trei luni?" a intrebat ea conspirativa. Eu pur si simplu am zambit. "Nu lasi sa-ti scape cineva care ti-a salvat viata." am explicat eu. A fost destul de fericita sa accepte asta. Chiar a venit aici cu cateva saptamani mai devreme pentru a ajuta cu ultimele detalii legate de nunta si sa petreaca ceva mai mult timp cu mine. Desi a petrecut o gramada de timp cu Cullen-ii. Ea si Esme erau acum cele mai bune prietene. Eram fericita si ca venise Charlie, pentru ca ma cam simteam aiurea pentru Carlisle, care se alesese cu 'mamele' pe cap.

"Arati atat de draguuuta, matusico!"

Am zambit la Abby, care tocmai intrase in camera.

"Nu ma uit!" a strigat Emmett, cu o mana la ochi si cealalta ridicata in semn de inocenta. "Abs doar le cauta pe fete."

Rose si-a dat ochii peste cap.

"Vino aici, iubito." si-a deschis ea bratele pentru Abby, iar ea s-a aruncat in bratele mamei. Arata adorabila in rochita ei cu floricele.

"Multumesc, Abby." am spus eu, trecandu-mi mainile peste partea din fata a rochiei.

Ea mi-a zambit.

"Unchiu' Eddie e agitat." a soptit ea, ochii stralucindu-i simtindu-se utila.

Bine. Recunosc. O trimisesem sa-i spioneze pe baieti pentru noi.

"Serios?" am soptit eu inapoi. "De ce?"

Ea a chicotit si a ridicat din umeri.

"I-am spus ca esti foarte frumoasa." a spus ea mandra, si eu am rosit.

"Abby McCarty!" a mustrat-o Rose, cu soc prefacut. "Ne spionezi pentru ei?"

Abby a incuviintat din cap, catusi de putin rusinata de asta.

"Abby!"

Emmett se prapadea de ras in hol, in timp ce noi toate ii trimiteam priviri pline de rautate pe care el nu le putea vedea.

"Nu e corect." m-am bosumflat eu la nepoata mea.

Ea a zambit.

"Unchiu' Eddie m-a rugat sa-ti zic..." s-a incruntat, incercand sa-mi aminteasca mesajul pe care il avea de transmis.

"In dragoste si in razboi totul e permis." a terminat Emmett pentru ea.

Alice a aruncat cu ceva spre usa, cu o incruntatura care, in mod surprinzator, era exact ca a lui Abby.

"Iesi de aici, Emmett!" i-a ordonat ea.

Toate i-am auzit ecoul rasului de-a lungul holului, plaind in timp ce se apropia de camera unde se pregateau baietii de la primul etaj.

"Nu ne poti spiona." i-a spus Alice lui Abby. "E vorba de loialitate."

Abby a clipit, neintelegand.

"Fetele sunt unite." a explicat Rose.

"Oh." a incuviintat ea din cap, fastacindu-se in bratele mamei ei pana ce aceasta a pus-o jos, sarutand-o pe crestetul capului.

"Imi pare rau." a spus ea, uitandu-se la mine cu ochii ei mari.

I-am dat o suvita dupa ureche, sarutand-o pe frunte.

"E in regula, Ab." am asigurat-o. "Ei nu joaca corect."

Ea a incuviintat din cap, fiind de acord cu orice o scotea din belea.

"Esti pregatita?" a intrebat-o Alice.

Ea a incuviintat din cap.

"Eu o sa arunc florile." a spus mandra.

Rose i-a zambit.

"Dar nu la oameni." i-a reamintit Alice. Da, neintelegerea era din cauza lui Emmett. Abby n-a mai fost la fel de incantata ca era implicata in nunta cand a realizat ca nu trebuia sa acopere invitatii cu petale. Ursul prostovan ce avea sa-mi fie frate.

Abby a pufnit, dandu-si ochii peste cap la matusa ei.

"Stiu." a raspuns ea intepata. Rose a plesnit-o peste fund.

"In regula, doamnisoara Atitudine." a spus ea. "Arunci petalele usor pe podea astfel incat matusa Bella sa mearga pe ele."

Abby s-a uitat la mine.

"De ce mergi pe flori?" m-a intrebat ea.

Am ridicat din umeri.

"Matusa Alice ma obliga." i-am explicat.

Ea a incuviintat din cap. Pana si Abby era constienta ca uneori asta e tot ce trebuie adaugat.

"Face asta pentru ca e o traditie." m-a corectat Alice.

Eu si Abby ne-am uitat una la alta. Uneori ma speria faptul ca singura mea aliata in toata chestia asta era o fetita de trei ani. Dar banuiesc ca era o fata foarte inteligenta.

"E timpul, Bells." si-a bagat Charlie capul ezitant pe usa.

"Suntem gata, Charlie." l-a asigurat Alice.

Abby m-a imbratisat repede si a prins-o pe Rose de mana astfel incat sa se intalneasca cu baietii si sa coboare.

"Bafta, surioara." mi-a soptit Rose.

Am zambit larg. Stiam ca facea asta sa se distreze pe seama mea, ca era ziua mea cea mare, dar imi placea cum suna asta. Aveam mai mult decat sperasem vreodata sa am. Il aveam pe tatal meu, pe Renee si pe Phil -singura familie pe care o avusesem vreodata. Si apoi aveam familia Cullen, socrii mei, cele doua noi surori si cei doi frati bufoni, si o nepotica adorabila. Si bineinteles, il aveam pe Edward. Pentru totdeauna. Asta era suficient cat sa ma faca fericita pentru restul vietii mele. Nu mai aveam nevoie de altcineva cand eram cu Edward.

"Nu uita sa tii bine de ea, Charlie." i-a amintit Alice, sarutandu-l pe obraz.

El a rosit, incuviintand din cap.

"Asa o sa fac, Alice."a mormait el.

Inca nu-i placea sa-si arate emotiile, dar cu familia Cullen, mai ales cu Alice, asta nu era posibil. Se descurca putin mai bine la asta, dar inca il facea sa se simta extrem de incomod.

"Ne vedem acolo jos, Bella." a cantat ea, zambindu-mi larg.

Am ras.

"Ne vedem acolo jos, Alice." am tachinat eu.

Ea mi-a facut cu ochiul, apoi a disparut.

"O sa ma asigur ca Eddie nu fuge." a strigat ea in timp ce se indepata pe hol.

Mi-am dat ochii peste cap.

"Edward are indoieli?" a intrebat Charlie, parand ingrozit.

Am chicotit.

"Nu, tata." am spus eu. "Alice doar ma tachineaza."

S-a incruntat, dar apoi pur si simplu a ridicat din umeri.

"Esti pregatita pentru asta, scumpo?" m-a intrebat el, uitandu-se peste umar la usa.

Am inspirat adanc. Asta era. Acesta era literalmente inceputul restului vietii mele. In sensul cel bun, desigur. Eram incantata.

"Dap." am spus eu vesela.

El a chicotit.

"Ce s-a intamplat cu planurile tale de a nu te casatori niciodata?" m-a tachinat el, punandu-mi mana in jurul bratului sau si deschizand usa.

"Asta era inainte sa-l cunosc pe Edward." am explicat eu serioasa. Sigur ca nu vrusesem sa ma casatoresc. Inca nu cunoscusem pe nimeni cu care sa vreau sa-mi petrec restul zilelor atunci. Acum, gandul de a nu petrece eternitatea alaturi de Edward era de nesuportat.

"Nu deveni siropoasa cu mine." a mormait el.

Am ras.

"Te iubesc, tata." l-am sarutat eu pe obraz.

El a rosit si si-a dres glasul.

"Si eu te iubesc, Bells." a spus el, batandu-ma pe mana.

Abby ne astepta in capatul scarilor cand am ajuns, ceilalti deja preluandu-si sarcinile.

"Buna, unchiu' Charlie." a spus ea fericita.

Charlie a zambit. Normal ca era nebun dupa ea. Ei toata lumea ii manca din palma.

"Du-te, pustoaico." a chicotit el. "E randul tau."

Ea a incuviintat din cap, incepand sa mearga pe covor. Am observat cu usurare ca oaspetii erau in siguranta de atacurile cu petale. Le arunca pe pamant, cu putin mai multa forta si atitudine decat trebuia.

"Nu ma lasa sa cad, tata." am soptit.

El m-a tinut mai strans.

"Respira adanc." a soptit el inapoi.

Am inspirat de doua ori adanc si muzica s-a schimbat.

"Esti gata?" m-a intrebat el.

Cealalta usa de la living-ul familiei Cullen s-a deschis si atunci am putut prinde o imagine rapida a lui Edward -in capatul covorasului, stand pe platforma mica. Am inghetat. Si-a ridicat privirea exact in momentul in care s-au deschis usile si ochii i s-au marit, apoi cel mai mare zambet pe care il vazusem vreodata i s-a intins pe fata, un ametitor zambet strengar -un zambet adresat exclusiv mie.

"Te iubesc." a mimat el din buze. Multi dintre oaspeti au facut un 'awww' dar eu i-am auzit vag. Brusc, ma alesesem cu un caz grav de atentie limitata. Eram atat de recunoscatoare ca Charlie era cu mine, pentru ca nu sunt sigura ca as fi putut sa-mi iau privirea de la el pentru suficient timp cat sa vad pe unde merg.

"Bells?" a murmurat Charlie, vocea lui parandu-mi atat de indepartata. "Esti gata?"

Edward mi-a facut cu ochiul si eu am clipit, zambind in ciuda imbujorarii proeminente care mi se intinsese pe fata.

"Bella." a spus el putin mai tare. "Scumpo, trebuie sa te misti acum."

Ce? Sa ma misc? Unde sa ma misc? Aa, da. Sa mergem pe covoras. Ooops!

"Nu poti sa ajungi la Edward daca nu te misti." mi-a amintit Charlie, sunand usor enervat. Asta m-a pus in miscare.

A cui a fost ideea de a ma pune sa merg pe covorasul asta? Mi s-a parut ca mi-au luat ore sa ajung la el. Charlie trebuie sa-mi stranga din cand in cand mana, amintindu-mi sa incetinesc. Cred ca era speriat sa nu cad undeva pe covorasul asta si sa o strivesc pe Abby.

Dar in sfarsit ajunsesem. In ochii lui Edward puteam vedea toata iubirea in timp ce Charlie mi-a pus mana in a lui.

"Raneste-o si vei muri." a murmurat Charlie incet astfel incat sa nu mai auda nimeni altcineva. Edward a chicotit incet ca si cum se bucura de o gluma personala si Charlie m-a sarutat pe obraz.

"Chiar te iubesc, fetito." a soptit el.

Mi-a mai zambit inca o data, apoi s-a indreptat spre locul sau. Statea incordat, desigur, langa Renee. Phil statea in cealalta parte a ei, amandoi imi zambeau, dar zambetul lui Renee ii trada si ochii inlacrimati. Deja plangea?

"Esti gata sa faci asta?" a murmurat Edward.

M-am uitat la el. Cum reusisem sa-mi dezlipesc privirea de el pentru suficient timp cat sa-mi verific parintii? Acesta fusese cu siguranta un tribut adus iubirii mele pentru ei.

"Nu incerci sa fugi, nu-i asa, domnule Cullen?" l-am tachinat eu incet.

El s-a incruntat jucaus.

"Acum nu mai ai cum sa scapi de mine, frumoasa mea Bella."

Am zambit, cu siguranta aratand ca o idioata, dar asta nu ma mai deranja acum. Domnul Webber, preotul care ne cununa a inceput sa vorbeasca, si Edward mi-a strans delicat mana, desenand forme pe dosul ei cu varful degetelor. Emmett vrusese sa se ocupe de cununie si e posibil sa fi ras putin cand a propus asta. Bietul Emmett. Era un om atat de bun, desi sentimentele lui ranite s-au vindecat incredibil de repede.

Nu stiu daca domnul Webber a vorbit timp de o ora sau timp de un minut. N-avem nici o idee pentru ca nu auzisem niciun cuvant din ce spusese. Eram recunoscatoare ca Alice angajase pe cineva ca sa inregistreze totul, pentru ca banuiesc ca era ceva ce trebuia sa aud.

Poate pentru ca ma holbasem tot timpul la Edward, fara sa ascult, tot timpul, am fost putin surprinsa cand s-a intors spre mine. A trebuit sa ma intoarca si pe mine, prinzandu-ma delicat de cot, pentru ca fusesem prinsa cu garda jos. A chicotit incet, aratand oarecum increzut.

A repetat ce spusese domnul Webber, apoi cel mai frumos cuvant i-a alunecat pe buze.

"Da."

A vorbit cu atata intensitate, cu atata determinare. Vocea lui a rasunat plina de sinceritate, bucurie, dragoste si fericire. M-a lasat fara aer.

Am simtit cum ochii mi se umpleau de lacrimi. Imi aminteam la e ma gadinsem inainte de atatea ori cand ma luptam cu sentimentele mele pentru el. Putea avea la picioare orice femeie si-ar fi dorit. Ma simteam fraiera doar sperand. Dar el m-a ales pe mine. Ma voia pe mine pentru eternitate. Numai pe mine.

"Isabella Marie Swan, il iei pe Edward Anthony Cullen sa-ti fie sot legitim devodat? Il vei iubi, il vei alina, ii vei fi alaturi, la boala sau la santate, la bogatie sau la saracie, la bine sau la rau, la bucurie sau la tristete, ii vei fi credincioasa pana ce moartea va va desparti?"

Pentru mult timp, toate aceste lucruri pe care tocmai ma intrebase domnul Webber ma speriau. Ei bine, nu neaparat ma speriau. Dar nu intelegeam de ce toata lumea era de acord cu asa ceva. Acum intelegeam.

"Da." am spus eu, o lacrima rostogolindu-se pe obrazul meu.

Edward mi-a sters lacrima de pe obraz cu degetul sau mare, apoi buzele lui erau peste ale mele, ferme si pline de pasiune.

"Domnule Cullen." a spus domnul Webber, cu un zambet in coltul gurii. "Inca n-am ajuns la partea asta."

S-au auzit cateva chicoteli din partea musafirilor, si Edward le-a afisat zambetul lui cel mai inocent. Eu m-am imbujorat.

"Aveti verighetele?" a intrebat domnul Webber.

Emmet s-a apropiat cu un zambet strengar.

"Uite." a soptit el, ridicand o spranceana. "Rosesti din nou, Bellie." a chicotit. "Oare de ce?"

Edward l-a privit plin de repros si Emmett s-a intors la locul lui chicotind.

"Iti ofer acest inel ca pecete a iubirii mele si ca simbol al uniunii noastre." a spus Edward, lasand verigheta sa alunece pe degetul meu. Era aceeasi verigheta din misiune. Da, era mare si pompoasa, dar fusese cu noi inca de la inceput. Era verigheta mea. "Cu acest inel, te iau de sotie."

Mi-a sarutat tandru mana inainte sa-i dea drumul. Inima imi bubuia in piept. Oare avea sa dispara vreodata efectul pe care-l avea asupra mea? O parte din mine spera ca nu.

"Iti ofer acest inel ca pecete a iubirii mele si ca simbol al uniunii noastre." am repetat eu, lasand sa alunece si verigheta lui pe deget. Mainile imi tremurau, dar m-am felicitat pe mine insami ca-mi aminteam toate cuvintele. "Cu acest inel, te iau de sot."

Urma sa-i dau drumul la mana dupa ce inelul se afla in siguranta,dar el mi-a capturat-o inapoi. Mi-am muscat buza inferioara, si o alta lacrima mi-a alunecat pe obraz.

"Prin puterea cu care am fost investit, va declar sot si sotie." a spus domnul Webber. "Acum poti saruta mireasa." a accentuat el. Edward s-a incruntat, dar eu doar am chicotit, insa abia am reusit sa scot vreun sunet pentru ca buzele lui Edward le-au capturat pe ale mele. El a inceput sarutul si tot el a trebuit sa-l si termine. L-am auzit pe Emmett chicotind cand Edward mi-a indepatat delicat mainile din jurul gatului sau.

M-a mai sarutat inca o data repede, delicat, inainte sa-mi zambeasca. Arata ca cea mai fericita persoana din univers, dar eu detineam deja acest titlu.

"E o onoare pentru mine sa spun, desi pentru a doua oara, Edward si Isabella Cullen." a chicotit domnul Webber.

Edward mi-a strans gentil mana si toata lumea a izbucnit in aplauze. Am auzit urale din partea lui Emmett si, in mod surprinzator, a lui Jasper.

"N-o sa-ti dau drumul niciodata, doamna Cullen."a jurat Edward, sarutandu-mi obrazul in lumina bliturilor care ne inconjurau. Edward si Alice cazusera de acord in privinta asta. Cum ne puteam casatori si sa nu ramanem cu fotografii din cea mai importanta zi a vietii noastre? Edward nu concepea asta.

"Te-as urmari daca ai face-o, domnule Cullen." l-am tachinat si eu, zambind.

El pur si simplu a chicotit.

"Bun."

..........................................................................................................................................................................

"Hei, Bellie." a zambit Emmett, aratandu-si gropitele. Gropitele lui insemnau intotdeauna bucluc. Am ridicat o spranceana. "Salut, SSA."

Edward a marait.

Imi scapase odata porecla lui Edward in fata lui Emmett. Nu avea nicio idee ce insemna, dar cand eu m-am rosit violent cand m-a intrebat, a stiut ca era bine. Asta nu l-a oprit de la a incerca sa ghiceasca. 'Sarcastic, stupid si arogant?' a intrebat el, si eu pur si simplu am ras, scuturandu-mi capul.

"Ai nevoie de ceva, Emmie." a intrebat Edward.

El s-a incruntat.

"Vreau doar sa-mi fur sora pentru un dans inainte sa taiati tortul." a spus el.

Eu am zambit.

"Si daca nu sunt dispus sa impart?" s-a bosumflat el, punandu-si mana in jurul taliei mele.

"Atunci ghinion, doctorasule." a spus Emmett, scotand limba la el.

Edward pur si simplu si-a dat ochii peste cap.

"N-o lasa sa cada." si-a avertizat el fratele.

"Si asta nseamna sa nu-mi pui piedica." am spus eu, fixandu-l pe Emmett cu privirea. El mi-a dat un zambet inocent. Da, de obicei si asta insemna bucluc. In sfarsit, si-a tinut mainile ridicata in semn de capitulare.

"Bine, bine." a chicotit el. "O sa fiu cuminte."

Am sfrasit prin a dansa cu toata lumea: Charlie, Carlisle, Jasper, pana si cu Phil o data. Edward m-a furat inapoi dupa aceea si am mai dansat cateva cantece impreuna, cu Abby la Edward in brate in unul dintre ele. Nu o puteam lasa in afara pe nepoata mea, la urma urmei.

Alice chiar planuise totul in detaliu. Dupa apusul soarelui, lumanari au fost aprinse pe fiecare masa si in jurul ringului de dans pentru o aura romantica. Edward si-a ingropat fata in parul meu, capturandu-mi talia cu bratele sale pe la spate in timp ce eu ma holbam la decorul parca desprins dintr-o carte.

"La ce te gandesti?" m-a intrebat el tandru.

Am zambit, ghemuindu-ma la pieptul sau.

"Stateam in apartamentul meu ingrijorandu-ma pentru marturia impotriva tatalui iubitului meu de atunci acum nici un an." am murmurat eu.

Edward a strambat din nas.

"Sa nu vorbim despre nemernic acum, iubire." a soptit el, sarutandu-mi gatul.

Am inchis ochii, cu zambetul inca intins pe buze.

"Nu fac asta," am spus eu. "Spun doar ca niciodata nu -as fi asteptat la asta cand am intrat in programul de protectie al martorilor."

Edward a chicotit.

"Iti doresti sa fi primit un alt agent, pe cineva normal?"

L-am lovit peste mana jucasusa.

"Sigur ca nu." am spus eu. "Ma gandesc cat de norocoasa am fost sa fi fost incredintata celui mai minunat om de pe fata pamantului."

Edward si-a dat peste cap.

"Ma supraapreciezi." a spus el, intorcandu-ma in bratele sale pentru a-si odihni fruntea pe a mea.

"Dar asa te vad eu." am murmurat eu, punandu-mi mainile in jurul gatului sau.

A incercat sa lupte cu un zambet, dar nu i-a prea iesit. In cele din urma, si-a eliberat intreg efectul sau ametitor si m-a sarutat.

"Pentru totdeauna?" a intrebat el jucaus.

Am ras.

"Si mai mult."

____________________________
Cam asta e:d Mai avem doar un epilog, dar in fine :) Voi incerca sa-l postez cat mai repede.

Va rog, nu va zgarciti la comentarii! :) Lasati orice parere! Vreo parte favorita din capitolul asta? Care e capitolul vostru preferat? Sunt chiar curioasa...:D Revin cat pot de repede cu epilogul, chiar daca nu sunt asa nerabdatoare sa scap de Reassigned Identity :( Huh...:-<

Love you all:X:X

Astept comentariile voastre:)

Pupici :*:*:*

Dienutza

duminică, 5 decembrie 2010

Capitolul 29

-EPOV-


M-am uitat la Bella, care dormea linistita in timp ce masina zbura pe sosea. Dupa ce oprisem la al saselea restaurant unde se serveau clatite din oras in doua ore, se teleportase in lumea viselor. Ar fi trebuit sa ne gandim mai bine la asta.

Dar pana si incosntienta imi capta atentia. Singurul lucru care ma facea sa-mi tin ochii cat de cat la drum era ideea ca daca nu o faceam, puteam sfarsi facuti covrig in jurul unui copac si ea nu ar supravietui unui asemenea accident. Doar gandul imi facea stomacul sa se intoarca pe dos si mi-am indreptat atentia catre drum.

A murmurat ceva in somn si eu am oprit muzica. Asta era partea mea preferata. Intotdeauna vorbea in somn, dar nu ii spusesem niciodata pentru ca stiam ca avea sa fie ofensata. Asta nu insemna ca nu am voie sa ascult, nu?

"Te iubesc, Edward." a soptit ea.

Am radiat de fericire.

"Si eu te iubesc, frumoasa mea Bella." am murmurat inapoi.

A zambit in somn. Bine, deci poate ca trageam putin cu ochiul... Concentreaza-te, Cullen,mi-am spus, si mi-am intors atentia la drum. Uneori era prea innebunitoare pentru propriul ei bine.

"Tata." a murmurat ea. "Lasa arma aia."

Am chicotit. Ea chiar fusese ingrijorata in legatura cu asta. Nu stiu de ce. Ii explicasem de mii de ori ca ma puteam descurca cu o arma. Nu despre asta ma ingrijorasem eu in tot acest timp. Ma ingrijorasem mai mult pentru ca ar fi putut sa spuna, 'Tu esti cel care a tinut-o pe fiica mea ascunsa in ultimele luni? Pleaca de langa ea. Acum.'

Nu as fi facut-o. Nu m-as fi clintit de langa ea decat daca nu imi mai dorea compania. u sunt prost. Dar ar fi facut lucrurile mult mai grele pentru Bella. Stiu ca isi iubea tatal. Nu acordasem prea multa importanmta faptului inainte sa vad cum ii straluceau ochii astazi cand il zarise. Era in felul in care isi vorbeau. Bella o vedea pe Renee ca pe o prietena. De fapt, ea parea mai mult mama in relatia lor decat Renee. Dar odata cu Charlie venea si nevoia Bellei de a avea grija de el, nu pentru ca ar fi crezut ca el e incapabil. Ci pentru ca Bella era altruista si buna. Am oftat, apoi am simtit nevoia sa-mi trag cateva palme. Sunam ca si cum eram fanul ei cel mai mare.

Probabil ca ar fi trebuit sa-mi pese de asta mai mult. Ea era minunata.

Bella a mai mormait cateva nonsensuri inainte sa alunece intr-un somn mai adanc. Si eu am pornit din nou muzica, doar pentru fundal. Nu voiam sa o trezesc.

Charlie suportase vestile mai bine decat ma asteptasem. Cand Bella imi spusese ca voia ca tatal ei sa stie adevarul fusesem nesigur. Incercasem sa o conving sa inventeze ceva ca scuza pentru absenta ei indelungata si sa-i spuna ca ma intalnise pe mine cand o salvasem de vreun hot sau ceva de genul. Asta era cheia, indiferent de ce poveste ii spuneam. Eu ii salvasem viata. Era singurul lucru care-l putea face sa se razgandeasca inainte sa ma dea afara din casa lui si sa o incuie pe Bella inauntru pentru totdeauna. Si acest gand cu siguranta ii trecuse prin cap; de asta eram sigur.

Totusi, Bella era mai mult decat incantata ca tatal ei stia acum adevarul. Si era o usurare pentru ea sa stie ca el era in regula. Dar nu aici se opreau grijile mele. Cand ea mersese la baie, il luasem pe Charlie deoparte si m-am uitam la el, recunosc, oarecum timid...

"Trebuie sa va intreb ceva, domnule." am spus eu.

El s-a crispat. Da, stia ca urma partea asta.

"Chiar trebuie?" a intrebat el.

Am incuviintat din cap. Da, chiar trebuia. As fi preferat sa nu, dar daca el insemna atat de mult pentru Bella, atunci avea sa-si doreasca sa avem binecuvantarea lui. Si in mod surprinzator, o voiam si eu.

"Tocmai mi-ai spus ca fiica mea aproape a fost ucisa si a fost mutata intr-un loc numit Forks." a spus el rece. Oh, nu il incanta prea mult partea asta. "Acum imi ceri permisiunea sa te insori cu ea?"

Suna exasperat.

"Nu." am spus. "Nu fac asta."

A ridicat o spranceana.

"Nu?"

Mi-am scuturat capul.

"Singura permisiune de care am nevoie ca sa ma casatoresc cu Bella este a ei. Si ei ii vor cere permisiunea." am inceput eu cu grija. Nu voiam sa-l jignesc, dar nu intelesesem niciodata asta. De ce i-as fi cerut lui permisiunea? Nu cu el voiam sa ma casatoresc.

Parea...indignat. Narile i se dilatasera si maxilarul i se inclestase.

"Insa vreau sa ne dati binecuvantarea." am spus repede. Nu voiam sa creada ca spuneam 'Ma casatoresc cu fiica ta si nu ai ce sa faci!' Departe de mine asa ceva.

"Binecuvantarea mea?" a intrebat el sec.

Am incuviintat incet din cap.

"Insemnati mult pentru Bella si stiu ca s-ar simti mai bine daca am avea sprijinul dvs."

Si-a ingustat ochii.

"Si daca nu vi-l dau?" m-a pus el la incercare.

Am oftat.

"Inca o voi intreba, domnule." am spus eu, ca fapt divers. "Trebuie."

"Nu." a spus el. "Nu trebuie."

Ok, deci ne indreptam spre teritoriu minat.

"Nu mi-am imaginat niciodata ca voi iubi pe cineva asa cum o iubesc pe Bella." am explicat, incercand sa-l fac sa-mi vada punctul de vedere. "E inteligenta, frumoasa, dulce si altruista."

A incuviintat din cap.

"Cand...el a venit dupa ea, a fost ranita."

Ochii i s-au marit si au aburat brusc spre locul unde Bella disparuse pe scari in urma cu cateva clipe, ca si cum trebuia sa se asigure ca inca era acolo.

"A fost internata si au existat clipe in care ma gandeam ca nu facusem suficient, ca aveam s-o pierd."

Charlie a expirat zgomotos si s-a lasat sa cada pe canapea, ca si cum era prea multa informatie pentru el. M-am simtit vinovat ca-i spusesem toate astea. Ei si Bella decisesem sa nu-i spunem despre perioada de spitalizare. Dar aveam nevoie ca el sa inteleaga. Existenta mea fara ea n-ar fi avut niciun rost.

"Nu va spun asta ca sa va ingrijorez, domnule." am spus eu cu parere de rau. "Dar trebuie sa intelegeti ca acele ore in care n-am fost sigur daca va supravietui...au fost cele mai rele din viata mea. Era hotarat sa nu traiesc fara ea."

Nu recunoscusem asta in fata nimanui, dar voiam ca el sa stie. Intreaga mea fiinta suferind, cand doctorii mi-ai spus ca starea ei era critica. Imi faceam planuri cum sa-mi pun capat zilelor timp ce cateva ore inainte sa realizez ca asta faceam. Ca nu puteam trai fara ea. Aveam nevoie de ea ca de aer. Poate chiar mai mult.

"E cealalta jumatate a mea." am incercat sa explic. "Si acum ca am depasit obstacolul principal, nu sunt capabil sa ma intorc din drum fiind incomplet."

Ochii lui i s-au marit.

"Te-a prins rau de tot, fiule." a spus el, sunand impresionat.

Am ras. Stiam. Eram indragostit pana peste cap, pur si simplu nu-mi pasa.

Si-a trecut mainile peste fata, secatuit de tot ce aflase astazi. Cand in sfarsit si-a ridicat privirea, m-a privit pentru mult timp. Apoi a oftat.

"Amandoi stim ca Bella va face ce vrea." a spus el in final. "Nimic din ce as spune nu ar face-o sa se razgandeasca daca vrea cu adevarat asta."

Am incuviintat din cap.

"Dar ar insemna mult sa va dati acordul."

Si-a inchis ochii, odihnindu-si capul pe spatarul canapelei si a expirat zgomotos ca si cum isi elibera o confesiune dureroasa.

"Bine." a spus el incet, sunand invins.

Ochii mi s-au largit. Era de acord? Pur si simplu?

"E evident ca o iubesti." a spus, vazandu-mi expresia neincrezatoare.

Am incuviintat energic din cap.

"Mai mult decat..."

"Da, da." m-a intrerupt, strambandu-se. "Mai mult decat ai crezut ca ar fi posibil."

Am chicotit.

"Mda."

Si-a scuturat capul, chicotind usor.

"Nu pot sa cred ca spun asta." a spus el, masandu-si tamplele. "Dar daca trebuie sa se casatoreasca odata si odata... ei bine, ma bucur ca esti tu alesul si nu un huligan fara slujba si o problema cu alcoolul."

Wow. Ce compliment. "Eh. Se putea si mai rau. Nu strica lucrurile."

"Esti capabil sa ai grija de ea?" m-a intrebat el.

Aproape ca m-am inecat cu propria saliva. Vorbea din punct de vedere financiar, nu?

"Pentru ca ai spus ca obisnuiai sa lucrezi pentru CIA." a spus el, fixandu-ma febril. "Sa nu crezi ca mi-a scapat asta."

Bella s-a intors in camera si ne-a privit suspicioasa.

"Ce se petrece aici?" a intrebat ea neincrezatoare. "Despre ce vorbeati?"

Mi-am trecut mainile prin par si Charlie m-a privit ca si cum spunea, 'Ha! Cum ai de gand sa o explici pe asta?' Deci, nu avea de gand sa ma ajute sa ies din asta. Dar imi daduse totusi binecuvantarea sa. Am vrut sa ma uit la el si sa strig, 'nu mai poti da inapoi!'

"Cred ca tatal tau tocmai ma intreba ce am planuit pentru cariera mea din moment ce am demisionat." M-am asigurat ca scot in evidenta partea in care demisionam si l-am fixat cu privirea. Nu voiam sa creada ca facusem ceva atat de ingrozitor incat ma concediasera chiar si dupa misiunea indeplinita cu succes. Puteam doar sa-mi imaginez ce scenarii isi crease. Trebuia sa-i fi spus inca de la bun inceput ca demisionasem.

"Oh." a spus Bella, o cuta formandu-se intre sprancenele sale. Era asa de adorabila cand era confuza.

Am chicotit, tragand-o in bratele mele si sarutand-o pe obraz. Ea s-a imbujorat si Charlie si-a dres glasul. Am pastrat ceva spatiu intre noi, dar mi-am lasat mana in jurul taliei ei.

"Ma gandeam sa incep un rezidentiat in spitalul din Forks, de fapt." am spus, raspunzandu-i la intrebare.

Bella mi-a zambit larg.

Sprancenele lui Charlie au sarit in sus.

"Doctor?" a bolborosit el."Ei bine...Pai asta e destul de impresionant, Edwin."

Mi-am dat ochii peste cap. Un compliment si ceva care sa ma pun la punct, amandoua la un loc. Imi stia numele. El stia asta si eu stiam asta. A ridicat o spranceana la mine ca si cum ma provoca sa spun ceva despre asta.

"Tata." a gemut Bella.

Am sarutat-o pe crestet ca sa-i arat ca nu ma deranja.

"Multumesc, domnule." am spus eu amabil.

Bella a oftat, resemnata.

Mi-l puteam doar imagina inchinand in cinstea noastra la nunta. 'Pentur fetita mea, si noul ei sot, Edwin. Raneste-o si vei muri!'. Ei bine, nu e mai rau decat ce ar spune Emmett. Hmm, ar trebui sa o intreb pe Bella daca s-ar supara sa fugim.

Restul vizitei a decurs bine. Bella si Charlie au tot vorbind despre excursii la pescuit si el chiar mi-a spus cateva povesti cu ea de cand era copil. Bella intotdeauna se imbujora in diverse nuante de rosu si gemea, dar eu le adoram.

Charlie m-a trs deoparte si Bella a ridicat o spranceana, dar i-am spus ca totul era in regula si i-am dat cheile de la masina, pentru a ma asteota acolo. Nu parea prea convinsa, dar a acceptat.

"Cand ai de gand...sa o intrebi..." Parea sa se simta destul de jenat,uitandu-se la picioare.

Am zambit larg, gandindu-ma la asta. Dar apoi, am simtit fluturi in stomac. Daca spunea nu? La urma urmei, eram impreuna de doar o luna. La naiba. Fusese doar o luna? O, nu, avea sa spuna ca nu!

"Nu stiu." am murmurat, vocea fiindu-mi incarcata de propriile griji acum. Serios, daca nu accepta? "Vreau sa fie perfect."

El a incuviintat.

"Nu o lasa sa uite de mine cand va fi o femeie casatorita." a glumit el, dar era evidenta urma de ingrijorare din tonul sau.

I-am zambit cald. Puteam doar sa-mi imaginez cat de greu era. Ma imaginam in locul lui pentru o secunda, cu fiica mea si a Bellei peste cativa ani in viitor. Tot trupul mi s-a incordat si ochii mi s-au largit. Cu siguranta aveam s-o incui in camera pana la...Cat sa fie? 70 de ani? Sau pana voi muri eu. Da, asta suna corect.

"Nu te-ar putea uita niciodata, Charlie." l-am asigurat eu. "Te iubeste."

El a zambit slab. Doamne, imi imaginasem doar cum ar fi sa ii ofer libertatea unei fiice care nici macar nu exista si imi iesisem din minti. Saracul Charlie.

"A vorbit despre tine." i-am marturisit eu.

El si-a ridicat privirea,plin de speranta.

"I-ai lipsit mult." am spus eu sincer. "Chiar a durut-o sa nu poata vorbi cu tine."

Si-a dres glasul, mutandu-si privirea inspre pamant din nou in timp ce emotiile ii inundau fata.

L-am batut pe umar, simtind bunavointa fata de el acum ca stiam ca nu avea sa reprezinte un obstacol in calea relatiei mele cu Bella.

"Ne vedem mai tarziu, Charlie." i-am spus.

El a incuviintat din cap.

"Anunta-ma cand o intrebi." a spus el incet. "La urma urmei, voi avea nevoie sa cer o invoire."

Am chicotit.

"Trebuie sa spuna 'da' mai intai."

El a zambit.

"Bafta."

Aveam nevoie.

"Despre ce-a fost asta?" m-a intrebat Bella cand am ajuns in masina.

I-am luat mana si am sarutat-o.

"Mai multe amenintari." am chicotit eu. "E foarte mandru de armele sale, nu-i asa?"

Ea si-a dat ochii peste cap.

"El nu te-ar impusca niciodata pe bune." m-a asigurat ea. "Deci unde facem prima oprire pentru clatite?"

Am zambit larg.

"Cred ca e una la vreo douazeci de minute de aici."

"Bella, iubire." am soptit. "Am ajuns."

A murmurat ceva incoerent si s-a foit.

Am chicotit, sarutand-o tandru pe buze.

"Suntem acasa." am murmurat eu.

A deschis un ochi, apoi si pe celalalt. A zambit peste buzele mele.

"Inca dorm." a soptit ea. "Trebuie sa ma trezesti."

Am zambit.

"Chiar asa?"

A incuviintat din cap, trecandu-si degetele prin parul meu. Si dintr-odata, totul era perfect.

"Iubire?" am intrebat, brusc nervos.

"Da?" a murmurat ea, fara sa ma auda intr-adevar.

M-am tras inapoi si ea s-a bosumflat. Am chicotit, trecandu-mi degetul mare peste buza ei inferioara bosumflata ca si cum astfel puteam sa-i fac bosumflarea sa dispara. Se pare ca a functionat.

"Am ceva pentru tine." am spus eu, privind-o precaut.

Ea a strambat din nas.

"Fara cadouri." a tresarit ea, sunand ingrozita.

Am pufnit.

"Imi vei rani sentimentele, Bella."

Ea si-a dat ochii peste cap.

"Ce e?"

Am zambit larg si prostesc.

"De ce nu-l deschizi si te uiti singura?" i-am sugerat eu.

Ea s-a uitat de jur imprejur, apoi inapoi la mine. Am ras.

"Cauta in torpedou."

M-a privit speculativ inca putin, apoi mi-am largit ochii si am aratat spre torpedou. O carasem cu mine inca din dupa-amiaza in care plecasem de la spital pentru un dus si nebarbierit. Atunci realizasem ca nu puteam sa stau departe de ea si asteptasem momentul cel mai oportun ca sa i-o dau. Ma amuza, oarecum, ca acest moment aparent insignifiant era momentul. Dar parea cel potrivit.

Ea a oftat, resemnata, apoi a deschis toperdoul.

"O carte?" a intrebat ea dupa un moment.

"Nu orice carte." i-am spus eu agitat. "Preferata ta."


-BPOV-


La cuvintele lui, am simtti fluturasi in stomac si inima a inceput sa-mi bata cu putere. Cuvinte ce pareau desprinde dintr-o eternitate in trecut rasunau cu ecou in mintea mea. "Aici mi-am dezvaluit inima mea tie pe coperta cartii tale favorite."

"Asta e..." am intrebat eu, vocea sunandu-mi ragusita. M-am uitat agitata la coperta, inima ameninand sa-mi sara din piept. Bun, eram perfect treaza acum!

Edward mi-a acoperit mana cu a lui pentru a nu vedea inca.

"Bella." a spus el bland. "Pot sa-ti spun ceva mai intai?"

Am inghitit in sec. Mi-am ridicat ochii de pe cartea la care ma holbam ca si cum as fi putut vedea scrisul prin ambele noastre maini. Privirea lui era atat de intensa ca aproape am ramas fara aer. Reactiile pe care el mi le trezea nu erau prea sanatoase.

"Cand ne-am cunoscut, ti-am spus cum credeam eu ca ar fi cererea in casatorie perfecta." a spus el, cu vocea inceata si...agitata. Cu siguranta agitata. "Iti amintesti?"

N-as fi putut sa-mi mut privirea la el nici dac-as fi vrut. Si nu voiam. Am incuviintat incet din cap, inghitind in sec.

"Ti-am spus ca as scrie ceva pe cartea ta preferata."

Ochii amandurora au zburat spre cartea care se odihnea in poala mea. Daca facuse asta, de ce nu ma lasa sa citesc? Dar...poate nu ma lasa sa citesc pentru ca nu era nicio inscriptie sau ceva. Nu avea cum sa-mi dea papucii astfel, nu-i asa? Mai ales dupa toate prin cate trecusem impreuna. Bun, deci fie voia sa-si petreaca restul zilelor alaturi de mine...Fie ma parasea.

"Chiar ma atragea ideea." a continuat el, fortandu-ma sa-i intalnesc din nou privirea. Am inspirat adanc. Ochii lui aveau cea ma adanca nuanta de verde pe care o vazusem vreodata. "Dar nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce as fi putut sa scriu.Nu ma gandisem niciodata la asta. Pentru ca niciodata nu am iubit pe cineva in felul acesta inainte."

A luat o gura mare de aer, smaraldele mocnindu-i, si s-a apropiat si mai mult.

"Niciodata n-am iubit pe cineva asa incat sa conteze cel mai mult pentru mine, sa fie in orice gand al meu, fie fata pe care o vad mereu atunci cand inchid ochii, al carui nume sa reprezinte motivatia pentru care respiri."

S-a apropiat si mai mult, dandu-mi o suvita de par dupa ureche. Am inspirat adanc si instabil. Fetele noastre erau la numai cativa centimetri departare una de alta. Cu siguranta nu se mai punea problema de dat papucii.

"Sa ma gandesc la carte, asta a fost usor." a soptit el. "Dar era aproape imposibil sa exprim tot ce simt pentru tine in cuvinte, sa-ti explic exact cat de mult te iubesc. Si apoi am realizat..." A oftat. "Aceste cuvinte ar putea suna prea simple. Nu sunt..cine stie ce, nu sunt extravagante... Dar iit pot spune ca omul de atunci, din avion, nu le-ar fi putut intelege."

A luat mana de pe a mea. Eu am clipit si mi-am plecat ezitanta privirea. Eram aproape ingrozita sa nu stric momentul miscandu-ma prea repede.

Era o singura propozitie acolo. Avea dreptate, era destul de simpla. Dar stiu ca nici fata de atunci, din avion, nu le-ar fi putut intelege.

Nu pot trai fara tine.

Lacrimile care mi se adunasera in ochi au explodat si mi-au alunecat pe obraji.

"Esti viata mea, Bella." a murmurat el, ridicandu-mi capul cu degetul sau sub barbia mea. "Promit sa-mi petrec restul vietii mele iubindu-te mai mult decat oricine altcineva ar putea s-o faca."

Am incetat sa respir, si inima a incetat sa-mi bata asteptand.

El a zambit , dar era un zambet de ezitare, asteptandu-mi zambetul emu de raspuns.

"Te rog, spune-mi ceva." m-a implorat el. "Ma omori."

Am chicotit, un ras infundat/smiorcait,si mi-am indepartat lacrimile de pe obraji.

"Da."

____________________________

Ta-da! Stiu ca e tarziu, nu ma urati! Il aveam tradus mai bine de jumatate, cand am descoperit o mica povestioara si nu m-am putut opri pana nu l-am terminat.

Eu sper sa va placa, si mai sper sa apuc sa mai postez anul acesta;))

Pupici :*:*:*

Dienutza