Capitolul 11

-BPOV-

Munca.

Doar atat spusese. Dar suficient cat sa ma intoarca integral cu susul in jos. Ce voia sa spuna prin 'munca'? Si de ce ii facuse expresia sa se schimbe in una plina de furie si tristete?

"Bella." a oftat el. "O sa-ti spun. Doar lasa-ma o secunda."

Drumul inapoi la casa familiei Cullen paruse o eternitate. Si cel pana in camera lui Edward un mileniu. Acum pierdea timpul aranjandu-si gulerul si trecandu-si degetele prin par rapid. Era ca si cum tragea de timp, ca si cum nu voia sa-mi spuna ce ii spusesera.

Ceea ce ma facea si mai nervoasa.

"E chiar atat de rau?"am intrebat, pentru ca stiam deja ca era rau.

Singura intrebare din capul meu era cat de rau insemna rau? Puteam supravietui prin acest rau? Si cel mai important, avea cineva sa iasa ranit din procesul uciderii mele? Fusese cineva deja ranit?

M-a privit, cu ochii precauti.

Nu-mi placea asta. Il vazusem precaut cu sentimentele sale de atatea ori in ultimele saptamani de cand il cunosteam dar niciodata nu-l vazusem ascunzandu-le de mine. Sigur ca erau dati cand refuza sa-mi vorbeasca despre ce tinuse departe de familia sa atata timp dar de ce ar fi simtit nevoia sa-mi ascunda ceva in legatura cu misiunea? Eram impreuna in asta. Trebuia sa fim!

"Edward." am implorat eu practic.

Disperarea din vocea mea nu era doar evidenta, dar parea ca functiona. A inspirat adanc si a expirat invins.

"Era de la cartierul general CIA." a spus el suparat.

Am incuviintat din cap. Ghicisem pana aici.

A deschis gura sa spuna ceva apoi a inchis-o din nou, privindu-ma ca si cum incerca sa gaseascxa ce sa-mi spuna. Trecusem prin mai mult de atat, cu siguranta.

Desi nu cred ca inima mea putea sa mai suporte mult suspans.

"Edward!" am explodat eu, sunand mult mai puternic decat intentionasem.

A ridicat o spranceana la mine dar a continuat.

"Dupa cum stii, il urmareau pe tanarul Blaque."

Respiratia mi s-a ingreunat.

"Urmareau?" am soptit, incapabaila sa inlatur spaima care imi rasucea stomacul din vocea mea.

El a incuviintat din cap, parand indurerat.

"L-au pierdut, Bella."

Am putut simti toata culoarea disparand de pe fata mea si am cautat marginea patului pentru a ma aseza inainte sa cad.

A facut un pas pe mine, dar i-am facut semn sa ma lase putin. Aveam nevoie de o secunda sa procesez asta.

"Cum?" am intrebat eu in final.

Si-a trecut mainile peste fata si prin par.

"Nu stiu." a recunoscut el pana la urma. "Aveam un agent lucrand cu el, urmarindu-l..."

S-a oprit in mijlocul propozitiei, scuturandu-si capul.

"Nu stiu." a repetat el. "Nu putem gasi nici agentul."

M-am aplecat, imbratisandu-mi genunchii. Asta nu se putea intampla.

"Este...."

A trebuit sa ma opresc. Nu puteam intreba.

Edward stia insa la ce ma refeream.

"Daca ar trebui sa ghicesc, as spune ca fie este mort, fie il ajuta pe Jacob."

O lacrima a alunecat din coltul ochiului meu. Niciuna din optiuni nu era ceea ce as fi putut numi prospecte fericite. Oricat de oribil suna speram ca oricine era acest agent, 'trecuse de partea intunecata'. Pentru ca vazusem deja o crima de mainile unui Blaque si nimeni nu merita asta.

Imi amintesc fata domnului Clearwater in timp ce Billy il facea sa implore viata, stiind ca nu avea sa fie nicio diferenta la final.

"Vom rezolva asta, Bella." a promis Edward.

M-am ridicat incet, privindu-l.

Stateam asa si ma uitam la el, studiindu-l pentru un moment. Apoi mi-am scuturat incet capul.

"Nu." am soptit eu.

Si-a indreptat pozitia, si-a inclestat maxilarul si focul furiei din ochii sai era inapoi.

"Nu?" a repetat el sceptic, furios.

Am respirat adanc.

"Nu. Daca l-a...ucis... pe acel agent nu se va gandi de doua ori ianinte sa o faca din nou iar eu nu voi purta vina pentru uciderea unor oameni nevinovati. Daca pe mine ma vrea, pe mine ma va avea."

Narile lui Edward se largeau.

"Bella. Cum..?"

L-am intrerupt, vorbind peste el.

"Iar daca nu e mort, a decis sa-l ajute pe Jacob." am spus eu cu amaraciune. "In acest caz nu mai avem nicio speranta. Stie unde suntem."

Mi-am coborat privirea, cu ochii impaienjeniti. Nu-mi puteam pierde curajul acum iar daca ma mai uitam la fata ranita a lui Edward cu siguranta aveam sa renunt, sa fac orice spune el.

"Si eu nu-l voi conduce la familia noastra."

Edward si-a pus degetul mare sub barbia mea si mi-a ridicat capul pentru a ma uita la el. Ochii lui mocneau.

"Eu nu te voi lasa sa te dai batuta." a spus el malitios.

Am inghitit in sec.

"In caz ca ai uitat, lasa-ma sa-ti amintesc. Eu ma ocup de aceasta misiune si eu decid ce vom face." a spus el aspru. "Daca tu crezi ca voi sta in spate in timp ce tu te oferi lui Jacob Blaque pe tava atunci nu ma cunosti atat de bine pe cat credeam.

"Daca acel agent a murit, a facut-o pentru a-ti salva viata." a continuat el. "Moartea lui va fi in zadar daca tu renunti."

Am simtit lacrimile inundandu-mi ochii. Nu stiam ce sa spun, sau chiar ce sa gandesc.

"Iar daca a decis sa-l ajute pe acel idiot fara valoare," a spus el printre dinti, refuzand chiar sa-i pronunte numele acum. "Atunci amandoi vor trebui sa treaca de mine."

Am inghitit in sec.

In acest moment nu-l mai vedeam pe prietenul bland care ma consolase dupa un cosmar, sau pe tipul iubitor caruia ii impartaseam durerea mea, ascultandu-mi amintirile pe care nimeni nu ar fi trebui sa le traiasca, sau mai ales sa le repete. Nu ma vedeam partea jucausa si nazdravana a unui om care se juca cu nepoata sa, sau care isi tachina fratele. Sau chiar pe omul pasional care ma sarutase nebuneste cu numai o ora in urma.

L-am vazut pe agentul secret CIA care imobilizase bratele unui dealer cu un mar si un carlig. Daca zvonurile erau adevarate.

"Ce ai de gand sa faci?" am intrebat incet.

A expirat in asa fel incat parea usurat. Chiar crezuse ca avea de gand sa trec peste el? Poate aveam de gand... daca puteam scapa de el. Dar posibilitatea asta nu era prea mare.

"Nu suntem siguri ca Jacob stie unde suntem. Ar putea fi condus pe o pista falsa. Dar ne vom muta imediat in noua casa." a spus el. "Cat mai curand posibil, maine. CIA a instalat unul din cele mai bune sisteme de protectie imediat de am ales-o. Vei fi in siguranta acolo."

'Si familia ta va fi in siguranta." am adaugat eu, pentru ca acum aceatsa era prioritatea.

A incuviintat din cap, dar un zambet ameninta sa se intinda pe fata lui.

"Credeam ca e familia noastra." mi-a amintit el.

M-am incruntat.

Ce? Nu spusesem... oh, oops.

"Si voi fi in garda."a continuat el. "Daca o noua persoana pune piciorul in acest oras, noi vom sti."

Nu ma simteam chiar atat de usurata. Vreau sa spun, aveam incredere in el. Stiam ca ma putea proteja. Dar asta era serios. De fapt, seriozitatea situatiei m-a lovit din nou, ca un pumn in fata.

Cteva lacrimi s-au rostogolit pe fata mea si Edward a oftat.

"Oh, Bella." a spus el cu o respiratie. "Imi pare rau, iubito."

Am ridicat din umeri, incercand sa nu fac atata caz din cauza fostului meu prieten psihopat gasindu-ma si omorandu-ma. Pe cine pacaleam? Acesta era un dezastru. Dar el avea alte lucruri asupra carora sa se concentreze. Cum ar fi sa ma tina pe mine in viata.

"Nici macar nu stim daca el stie unde suntem." a incercat el sa ma consoleze, punandu-mi o suvita dupa ureche.

Nu ma consolase deloc. Sa nu stiu era mai rau decat orice. Daca am fi stiut ce facea, ce gandea, sau macar unde era, am fi putut face ceva. Dar nu era asa. Nu stiam nimic.

Ma simteam ca un peste pe uscat, doar asteptand sa fie impuscat.

"Poate doar s-a saturat sa aiba alai si vrea sa planuiasca totul singur, in pace." a soptit el.

Nu sunase atat de convingator. Stia ca era mai mult decat asta. Amandoi stiam.

"Nu-mi da drumul." am soptit atat de incet incat nu eram sigura daca ma auzise.

"Shh." m-a alinat el, punandu-si bratele in jurul meu si imbratisandu-ma strans.

Am inchis ochii, incercand doar sa retin lacrimile care voiau atat de tare eliberarea.

"Edward?" am spus eu dupa un moment.

Inca ma tinea strans, mangaindu-mi parul. Ma intrebam daca ar fi obosit vreodata sa faca asta. Parea ca tot ce facea inca de cand ne cunoscusem era sa ma protejeze sau sa incerce sa ma consoleze dupa vreo cadere sau alta.

"Hmm?"

Mi-am ridicat capul de pe pieptul lui si am zambit in semn de asigurare.

"Ce e, iubito?" m-a indemnat el.

Parea ca Edward isi lua in serios rolul mai mult decat credeam eu. Nu stiu daca isi daduse seama dar tocmai imi spusese 'iubito'. Nu era nimeni in jur care sa auda sau caruia sa-i pese cum imi spunea.

"De ce?" am intrebat eu.

Parea confuz.

"De ce," am repetat eu, imbujorarea formandu-se pe fata mea. "esti atat de determinat sa ma protejezi?"

Si-a coborat privirea.

"Nu am de gand sa te las sa mori." a spus el simplu.

"Stiu." am spus incet. Si slava Domnului pentru asta! "Dar de ce iti pasa atat de mult?"

A tacut pentru o secunda apoi s-a uitat la mine, cu ochii aproape sfidatori ca si cum tocmai atinsesem o coarda sensibila.

"Poate sunt doar o persoana cu inima mare." a incercat.

M-am incruntat. De ce era atat de defensiv? Ceva ce incepuse ca o simpla intrebare prosteasca devenise acum intensa curiozitate.

"Esti o persoana buna." am fost eu de acord cu el. Eram sigura de asta. De fapt eram destul de sigura ce era cea mai buna persoana pe care o cunoscusem vreodata. Dar nu aveam de gand sa dau inapoi. Acum aveam nevoie sa stiu.

"Dar acum e ceva mai mult decat chemarea la datorie, nu crezi?"

"Cum asa?" a intrebat el rece.

Am sovait. Oare eu eram doar o alta datorie pentru el? Ii pasa daca supravietuiam sau nu doar ca sa-si mentina recordul?

"Iti pui familia in pericol pentru toti clietii?" am intrebat eu rece.

A marait.

Stai. A marait?

"Te tin in viata." a spus el usturator. "Mai conteaza motivul?"

Mentineam contactul vizual chiar daca era ca un pumn in fata.

"Da."

Maxilarul lui Edward s-a inclestat.

"Bella." a spus el."Doar las-o balta."

Inca nu mi-am desprins privirea pentru inca un moment. Meritam sa stiu. Si totusi imi salvase viata aducandu-ma aici.

"Bine." am pufait eu.

Ce altceva puteam face? Mi-am ridicat din nou privirea repede.

"Dar vreau raspunsuri candva." Nu-l lasasem complet dezarmat.

De data asta el si-a coborat privirea ca si cum contempla ceva. A ramas atat de mult timp tacut incat am presupus ca incheia conversatia noastra.

Am pufnit si m-am intins spre cealalta parte a patului, indepartandu-ma de el, si m-am ridicat in picioare. Mi-am luat geanta de baie si am traversat in liniste camera. Nu-l puteam forta sa-mi vorbeasca dar nici nu trebuia sa raman aici si sa ma obsesionez in legatura cu asta. Stiam amandoi ca asta nu avea legatura cu munca sa, sau misiunea, sau oricum ai numi-o. Nu stiam ce altceva il putea motiva dar eram sigura ca nu era platit suficient pentru acest gen de lucruri.

Sarutul de mai devreme mi-a trecut prin cap si am rosit. Nu avea nimic de-a face cu asta. Cel putin asa credeam.

"Bella?"

M-am intors, cu o mana pe clanta de la baie.

"Da?"

"Toata lumea are o poveste din trecut." a spus el incet.

In camera s-a lasat tacerea. Nu stiu cum altcumva as fi putut descrie asta. Chiar si aerul era greoi.

"Doar ca nu sunt pregatit sa o impartasesc."

Am incuviintat din cap. Daca cineva putea intelege asta, aceea eram eu.

"Voi ajunge sa o aud?" am intrebat incet.

Eu i-o spusesem pe a mea la urma urmei. Ce puta fi mai rau de atat?

Si-a strans buzele, gandindu-se. Apoi mi-a zambit dulce, Edward al meu reaparand.

A incuviintat din cap.

"Cand voi fi pregatit." mi-a promis.

Edward parea sa aiba viata perfecta. AVea parinti iubitori. Avea surori dulci si carismatice, si cea mai adorabila nepoata din lumea intreaga. Evident, avea bani. Era respectat in cariera sa. Era atractiv, bine, era mai mult decat atractiv daca tot era timpul sinceritatii. Parea sa aiba tot, mai putin ca trebuia sa pretinda ca era casatorit cu cineva pe care nu o iubea.

Am oftat.

Toate urmele din Edwrad cel infricosator si intunecat disparusera cand eu m-am intors in camera. Se adunase si statea intins pe pat, citind.

Stateam stangace in prag. In fiecare din celelalte nopti, ma bagasem in pat devreme, lasandu-l pe el cu decizia; daca sa se ghemuiasca in pat cu mine sau sa se stabileasca pe canapea.

Si-a ridicat privirea spre mine si a zambitm tinand paturile ca eu sa ma pot ghemui sub ele.

Mi-am retinut un zambet in timp ce ma urcam in pat.

"Doar citeam putin." a spus el, aratandu-mi coperta.

"Am crezut ca urau 'La rascruce de vanturi'." am zambit eu.

A chicotit, punandu-si un brat in jurul meu si tragandu-ma mai aproape de el.

"Cineva mi-a aratat-o in alta lumina." a spus el.

"Chiar asa?" am chicotit.

El a zambit.

"O, da." a spus serios. "Il citesc cu o mentalitate cu totul noua."

Am ras, dar evenimentele zilei, toata drama, ma epuizasera si am scapat un cascat.

Edward a chictotit.

"Culca-te." a soptit el. "Putem vorbi mai mult maine dimineata."

Am zambit somnoroasa.

"Imi vei citi cu voce tare?" am intrebat eu plina de speranta.

"Sigur." a spus el.

Aproape adormisem cand mi-a trecut prin minte un gand si nu am putut sa nu zambesc. Amandoi acceptasem ca eu trezindu-ma in bratele sale era inevitabil dar de data acesta adormeam in ele de asemenea.

Capitolul 10:

Inainte sa incep, autoarea isi cere scuze pentru o greseala majora din capitolul trecut (si nici eu nu m-am gandit sa o corectez...:"> ). A descris-o pe Victoria si a spus Tanya. Trebuia sa fie Tanya, dar a spus roscata in loc de blonda :D. Si iata si capitolul, dupa o lunga asteptare, dar v-am spus ca mi s-a stricat tastatura :D. Ah, si in acest capitol vine o surprizaaaaa :X:X:X

________________________

"Poze!" a cantat Alice.

Mi-am ridicat curioasa privirea din castronul meu de cereale. Eu si Edward avusesem un mic dejun tacut, vazand ca nu era nimeni in jur cand coborasem noi.

Acum Alice a dansat pana in bucatarie, furand o felie de paine prajita din farfuria lui Edward. Esme a urmat-o si ne-a zambit.

"Buna dimineata, Bella!" a salutat ea.

Eu am zambit.

"Buna dimineata!"

Edward si-a dres exagerat glasul.

"Oh, scuze, draga!" a chicotit Esme. "Buna dimineata, Edward!"

" 'Neata, mama!"

Mi-a aruncat o privire disperata si s-a bosumflat.

"Pe tine te place mai mult." m-a tachinat el.

Am chicotit si am ridicat din umeri, neincercand sa neg.

"Nu vreti sa stiti ce facem astazi?" a intrebat Alice entuziasmata.

"Poze?"

Edward s-a incruntat in timp ce sora sa a furat alta felie de paine prajita.

"Nu poti sa-ti faci si tu?" a mormait el.

Ea a ridicat din umeri.

"Tu nu te superi."

El si-a dat ochii peste cap la mine iar eu am chicotit.

"Deci!" a ciripit Alice, revenind la subiect. "Eu si mama tocmai discutam despre faptul ca nu am mai facut de mult fotografii cu familia."

M-a privit si a zambit.

"Si niciuna de cand Bella a intrat in familie."

"Deci," a preluat Esme. "L-am sunat pe fotograf si am stabilit o sedinta pentru ora 2."

M-am strambat la castronul meu cu cereale. Uram pozele cu mine. Nu ma suparam sa fac poze dar pur si simplu detestam sa fiu in fata camerei. Si m-am facut mica in interior la gandul de a sta cu Cullen-ii, aparenta mea mediocra contrastata de frumusetea lor fina.

Nu, nu asteptam cu nerabdare asta desi o parte din mine radia de fericire si ingamfare ca ma voiau in familia lor. Sau cel putin in poze.

"O sa fie asa amuzant!" a proclamat Alice.

I-am dat un zambet slab desi eu nu prea eram de acord cu ea.

"Va fi dragut sa avem o poza actuala cu intreaga familie." a aprobat Esme bucuroasa.

"O sa-l sun pe Jazzy." a zambit Alice, disparand pe usa.

Esme a chicotit bland in timp ce o privea plecand.

"Iar eu o sa-i sun pe Rosalie si Emmett ca sa ajunga aici la timp."

Ne-a zambit inca o data fericita inainte sa plece in aceeasi directie in care topaise fiica ei inainte.

"Amintiti-va." ne-a spus ea. "Ora 2."

Am oftat, stramband din nas inainte sa-mi dau seama ca Edward ma privea calculat.

"Ce e in neregula?" a intrebat el.

"Nimic de fapt." am oftat eu. "Doar ca nu-mi place sa mi se faca poze."

Si asta era o afirmatie modesta!

"Oh. Da." a spus Edwrad pe un ton atotstiutor. "Am uitat. Domnisoara Bella uraste sa fie in centrul atentiei."

***

"Ii putem aduce domnisoarei Cullen un taburet?" a intrebat fotograful din senin.

Emmett a chicotit, Alice l-a inghiontit pe Emmett, iar asistentul fotografului s-a grabit sa aduca un taburet.

M-am dat la o parte neindemanatica.

Carlisle si Esme stateau pe un fotoliu de doua persoane, imbracati in alb. Esme parea un inger purtand o rochie alba fluida, parul ei de caramel cazandu-i lejer pe umeri. Era comod adapostita sub bratul lui Carlisle.

Emmett statea in spatele fotoliului la dreapta lui Carlisle, bratele sale in jurul lui Rosalie care purta o rochie neagra. Toti purtam negru de fapt, ceva despre "a separa matriarhul si patriarhul."

Chiar si micuta Abby purta o bluza neagra, pufoasa si o pereche de jeansi inchisi la culoare, stralucind in fata camerei. Buclele ei frumoase erau tinute banderola neagra.

Alice si Jasper erau in spatele fotoliului in stanga lui Esme. Alice privea furioasa in timp ce fotograful incerca sa o convinga sa stea pe taburet ca sa fie putin mai inalta. Desi eu nu credeam ca asta ar fi ajutat prea mult pentru ca fetelor Cullen cu siguranta le placea ca baietii lor sa fie inalti. Jasper nu era la fel de inalt ca Emmett dar inca era putin mai inalt decat Edward.

Jasper a privit-o, putin incruntat, ca si cum dispozitia ei era contagioasa si nu putea sa nu se incrunte daca ea era suparata. S-a aplecat putin si i-a soptit ceva la ureche. Ea a pufnit, dar privirea furioasa i-a disparut. El a sarutat-o pe obraz inainte sa se indeparteze putin si sa-i zambeasca. Buzele ei erau stranse ca si cum se incapatana sa nu zambeasca desi chiar voia.

El a chicotit si cu o miscare fluida a pus-o in picioare pe micul taburet. Ea a tipat cu surprindere si a chicotit. Bratele lui inca erau in jurul ei iar ea s-a ridicat pe varfuri ca sa-l sarute pe obraz.

Nu stiu cum a reusit ea asta pentru ca pentru mine era destul de greu doar sa stau in picioare in aceste cizme nenorocite pe care ma facuse ea sa le port.

Eu purtam jeansi inchisi la culoare, decolorati, si un pulover negru. Da, eram constienta ca tinuta mea se potrivea perfect cu a lui Abby cu exceptia cizmelor acelea inalte, negre, pana la genunchi. Dar in acestea ma simteam eu comfortabil.

Ei bine, banuiesc ca relativ comfortabil, pentru ca eram extrem de timida. Nu doar pentru ca toti aratau ca modele din reclamele pentru par ci si pentru ca eram inconjurata de cupluri ndragostite pana peste cap.

Eram convinsa ca desi bratele lui Edward erau in jurul meu si ma saruta pe cap eram dureros de evidenti comparativ.

Nu puteam sa nu ma intreb ce avea sa se intample cu aceasta poza dupa ce misiunea noastra se termina.Aveam sa ma intorc acasa si sa nu-l mai vad vreodata pe Edward. Iar el avea sa...ce? Sa le spuna ca divortasem. Aveau sa fie fericiti? Usurati? Astfel el avea sa-si gaseasca o sotie care sa-l merite cu adevarat. El chiar merita asta; sa fie cu adevarat indragostit, sa aiba ce aveau surorile lui. Dar numai gandul ca Edward putea fi cu altcineva imi facea inima sa se stranga cu durere si trebuia sa inchid ochii, incercand sa-mi recapat respiratia.

"Bella?" m-a strigat fotograful. "Arati ca si cum ai avea dureri."

Edward s-a intors spre mine astfel incat eram direct orientata spre el.

"Esti bine?" m-a intrebat el, incruntandu-se.

Am incuviintat din cap, fortand un zambet.

"Sunt bine." am spus. "Doar o mica durere de cap."

Edward nu pare convins, inca privindu-ma calculat. Ma privise respectuos inca de la iesirea mea de ieri. Ca si cum crezand ca daca avea sa-mi intoarca spatele aveam sa izbucnesc din nou.

Am incercat sa-mi fac zambetul mai convingator dar nu eram sigura daca functionase sau nu.

"Am facut pozele de grup oricum." a anuntat fotograful ."E timpul pentru pozele de cuplu."

Poze de cuplu? La naiba.

"Yay!" a batut Alice din palme. "Noi suntem primii!"

Esme s-a intors pe canapea.

"Esti bine, draga?" m-a intrebat ea, preocupata.

Am zambit cu adevarat de data asta, atinsa de gestul ei.

"Doar o mica durere de cap." am asigurat-o eu. "Voi fi bine."

"Poate e blitul camerei." a meditat ea. "De ce nu te asezi pana vine randul tau si al lui Edward?"

Am incuviintat din cap, mai mult decat bucuroasa sa pasesc departe de lumina orbitoare, si am mers pana la un scaun de pe margine.

"Va trebui sa fim convingatori." a murmurat Edward, intinzandu-mi o cana de apa.

Am luat cana recunoscatoare si am incuviintat din cap.

"Sa speram ca sunt o acrtita mai buna decat am crezut." am meditat eu in timp ce celelalte cupluri isi faceau randul. Pareau atat de fericiti, atat de indragostiti, atat de... diferiti de noi, sunt sigura.

Ce puteam face? Acesta parea sa fie testul fninal.

"Edward?" a strigat fotograful agitat."Bella?"

Edward m-a privit, ca si cum cauta ceva. Nu sunt sigura ce a vazut acolo dar mi-a intins mana ca sa ma ajute sa ma ridic.

"Vei fi bine." a soptit el in urechea mea. "Doar uita ca toata lumea e acolo."

Usor de zis, greu de facut cand sunt noua perechi de ochi fixate pe tine. Pentru numele lui Dumnezeu, chiar si fetita de 3 ani ne urmarea!

"Doar pozati in asa fel incat va simtiti voi cel mai natural." ne-a instruit fotograful.

M-am uitat timida la Edward. Oh, ironia.

Statea langa mine si avea o mana pe talia mea.

"Bine, Bella." am gandit eu. "Asta nu e atat de greu. A fost la o apropiere mai mare de tine decat acum."

Obrajii mi s-au colorat in timp ce gandul mi-a zburat la dimineata aceasta. Se pare ca trezirea in bratele lui Edward devenise un fel de rutina pentru mine. Edweard nu a spus nimic, slava Domnului! Cred ca amandoi stiam ca era inevitabil. Inconstientul meu pur si simplu atras de el, ca si cum el era un magnet. Dar avusesem o intelegere nerostita sa nu vorbim despre asta, sa nu facem taraboi in legatura cu ceva despre care eu. Nu. Puteam. Face. Nimic.

"Bella?" m-a indemnat fotograful.

Edward s-a aplecat, respiratia lui batand peste urechea mea.

"Stiu ca asta este jenant." a oftat el. "Dar face parte din misiune."

Nu stiu de ce dar mentionarea misiunii mi-a pus un gust rau in gura. O amintire ca bratele lui in jurul taliei mele erau doar de fatada.

"Nu e timp de amaraciuni, Bella." mi-am amintit eu. Cel putin el isi joaca partea.

Am fortat un zambet si mi-am pus un brat pe talia lui, lasandu-mi capul pe pieptul lui.

Nu a fost niciun blit de la camera.

"Wow." a spus Rosalie sec. "Parca ati fi prieteni din tabara de vara."

Am ras cu nervozitate.

"Las-o in pace, Rose." a spus Edward pe un ton poruncitor. "Nu-i place sa i se faca poze."

"Poate s-ar simti mai comfortabil daca i-am da putin spatiu?"a sugerat Esme politicoasa.

Nimeni nu s-a miscat.

Edward a oftat.

S-a intors astfel incat eram fata in fata iar respiratia mi s-a taiat.

Ce avea agentul meu secret ticalos si rautacios planuit acum?

Si-a pus mainile pe umerii mei, facand contact vizual.

Nu puteam sa-mi mut privirea nici daca voiam. Ochii lui verzi mocneau cu intensitate si determinare.

Determinare pentru ce? m-am intrebat eu, inghitind in sec.

Si-a trecut mainile usor de pe umerii mei, in jos pe brate, inainte sa-mi captureze incheieturile. Umflaturi au aparut de-a lungul bratelor mele iar eu am tremurat. Chiar si cele inocente atingeri ale lui Edward ma facea sa ma simt ca si cum luasem foc si imi dadea crize.

Degetele lui au format catuse in jurul incheieturilor mele si mi-a ridicat incet bratele pana cand mainiule mele se odihneau pe umerii lui iar el mi-a prins talia.

Si am stat asa privindu-ne pentru o perioada lunga de timp.

Am auzit 'click'-ul camerei si eram vag constienta de blit dar nu-mi puteam miuta privirea de la Edward Era ca si cum ma paralizase.

Iar el refuza sa-mi dea drumul din vraja in timp e se apleca sa-mi sarute fruntea. Ochii mei s-au inchis in timp ce buzele lui zaboveau acolo.

A fost un alt 'click' de la camera dar nu ma puteam face sa-mi pese.

Degetele lui s-au incovoiat aproape imperceptibil in jurul taliei mele inainte sa o paraseasca dureros de incet.

Mi-am fortat ochii sa se deschida cu mnai mult efort decat ii inchisesem, iar mainile mele au alunecat de pe gatul lui.

Mi-a prins o mana si m-a privit cu ochii parca arzand fara flacara.

"Cred ca si-au obtinut pozele." a murmurat el, vocea lui aproape insesizabil mai aspra.

Am inghitit in sec si am incuviintat mut din cap.

El si-a arcuit o spranceana cam fals si a dus mana mea la buze,plasand un sarut acolo in timp ce facea o plecaciune, total in stilul Mr. Darcy.

Apoi am auzit un 'click' de la camera dar de data asta nu eram sigura.

Omul asta ma innebunise de-a binelea si nici macar nu ma sarutase.

Mi-a dat drumul la mana si s-a indreptat dar ochii inca ii mocneau.

Nimeni nu putea fi un actor chiar atata de bun, nu-i asa?

"Asa mai merge!" a explodat Emmett.

Rosalie a chicotit.

"Multumesc." a spus fotograful. "Avem niste poze grozave."

Am rosit, uitandu-0ma in jos. Oriunde numai nu la Edwarrd.

"Esti destul de fotogenica atunci cand esti detasata, doamna Cullen." a adus el vorba.

Sau cand un prespus sot te ameteste incat uiti si ca sunt camere in incapere. Om frustrant.

"Stii." a spus Esme ganditoare. "Nu am apucat sa vedem pozele voastre de la nunta."

Edward a vorbit pentru prima data, parand oarecum la distanta.

Nu puteam sa nu ma gandesc cum se uitase aproape lung la buzele mele ieri. Era posibil ca eu sa-mi fi imaginat asta? Doar sa vad ce voiam sa vad? Sau era posibil ca el sa nu fie la fel de rece si calculat cum parea, ca putea fi mai afectat de asta decat parea?

"Nu avem." a raspuns el. "Am cumparat un aparat foto de mana a doua din Vegas si am facut cateva dar nu au iesit. "

"O , Doamne." a tipat Alice, sunand ingrozita, "Nu aveti poze de la nunta?"

Eu si Edward ne-am aruncat o privire.

Bine gandit! Aparatul foto ieftin si mizerabil ne-a stricat pozele de la nunta., mult mai credibil decat povestea adevarata. Ma intreb daca ar fiu crezut vreunul povestea adevarata daca le-am fi spus-o.

Am incuviintat din cap.

Buza inferioara a lui Alice a tremurat.

"Asta-i groaznic." a soptit ea.

Edward si-a trecut o mana prin par, privindu-si sora mai mica. Alice parea sora mai mare in majoritatea timpului, dar acum mi-o puteam imagina pe Alice ca un copil mic, fugind la fratele ei mai mare pentru protectie. Era ceva protector in maxilarul lui inclestat.

"Nu fi trista Ali." a rugat-o el. "Fotograful a spus ca au iesit niste poze grozave astazi."

Am incuviintat din cap, incercand sa ma gandesc la ceva care sa o faca sa se simta mai bine. Uram sa o vad pe Alice asa.

"Asta e atat de trist." s-a smiorcait ea.

"Putem face cate poze vrei la cealalta nunta." i-am promis eu.

De indata ce cuvintele mi-au parasit buzele am tresarit.

Capul lui Edward s-a intors brusc spre minem, cu ochii intrebatori.

Pur si simplu nu voiam ca ea sa fie trista. Poate era cumnata mea falsa dar imi era o adevarata prietena. Nu voiam sa ii incurajez ideea. Avea sa mareasca dezamagirea cand nu avea sa fie nicio nunta.

"Serios?" a intrebat ea neincrezatoare, Vazusera toti ezitarea mea cand facusem acele poze.

Am incuviintat prosteste din cap.

"Pot sa va fac o poza ca proaspat casatoriti." a spus fotograful,renuntand la tonul profesional pentru prima data de cand sosise.

In ce ne bagasem?

"O adevarata atitudine de nunta." a ciripit el carismatic. "Sarut-o."

"Ce!" am exclamat eu si Edward in acelasi timp.

In camera s-a instalat linistea dupa izbucnirea noastra, toata lumea aruncandu-si priviri intrebatoare.

"Eddie." a chicotit Emmett pana la urma. "Stim cu toii ca esti timid."

Si-a fluturat genele comic.

"Dar fii baiat bun si da-i sotioarei tale un pupic."

A ranjit ca un scolar nazdravan. Cine ar fi crezut ca Emmett era romantic?

Edward si-a plimbat ochii prin incapere, ca un animal care tocmai realizease ca era incoltit. Privirea lui s-a oprit asupra mea si a oftat, sunand infrant.

A facut un pas spre mine si inima mea a tresarit. Nu putea vorbi serios!

Si-a pus o mana in jurul taliei mele si m-a tras mai aproape de el. Mainile mele au zburat spre pieptul lui pentru a-mi regasi echilibrul.

Cu mana sa libera mi-a dat o suvita de par dupa ureche cu tandrete. Genunchii mi s-au inmuiat.

"Nu trebuie sa facem asta daca te simti incomod." a soptit el, la doar cativa centimentri de urechea mea astfel incat nimeni nu putea auzi.

Am inghitit in sec iar el si-a frecat nasul de maxilarul meu, asteptandu-mi raspunsul.

"S-sunt b-bine." am bolborosit eu.

I-am prins tricoul in pumni in timp ce nasul lui se plimba de-a lungul maxilarului meu pana la barba si inapoi.

"Esti sigura?" a respirat el.

Imi pierdusem abilitatea de a vorbi deci doar am incuviintat din cap, cu respiratia tremuranda.

A plasat un sarut pe lobul urechii mele.

"Cum vrei."

Si-a mutat mana care nu era pe talia mea ca sa-mi prinda obrazul iar ochii mei s-au inchis.

Buzele lui au zabovit deasura alor mele, atat de aproape ca ii puteam simti respiratia incrucisandu-se cu a mea.

Chiar cand urma sa deschid ochii sa vad ce facea sau sa preiau eu controlul si sa-mi zdrobesc buzele de ale lui, el si-a atins incet buzele de ale mele, ca si cum incerca marea cu degeteul.

Buzele mele au tremurat usor acolo unde ale lui le atinsesera, nu conta cat de putin.

Apoi buzele lui Edward le-au gasit din nou pe ale mele, mai ferm de data aceasta.

Mainile mele au alunecat de la pieptul lui la umeri pentru a nu cadea in timp ce-si misca buzele tandru cu ale mele.

El s-a retras aproape insesizabil iar mainile mele i-au strans umerii. Stiam ca amandoi aveam sa regretam asta mai tarziu, dar aveam nevoie ca el sa continue.

Edward s-a intors, prinzandu-mi delicat buza inferioara intre buzele sale.

Am gafait.

Undeva in departare am auzit o usa inchizandu-se dar nu eram sigura. Asta nici macar nu era in sfera mea de realitate acum. Nu ma puteam concentra decat la buzele lui.

Si-a mutat ambele maini pe soldurile mele, tragandu-ma mai aproape iar eu mi-am incurcat degetele in parul lui.

Mi-a eliberat buza inferioara doar ca sa-mi prinda buza inferioara intre dintii sai, iar eu am ramas cu acea nebunesc de perfecta, bosumflata buza inferioara.

Am muscat-o putin iar el a icnit. Am zambit peste buzele sale, fericita ca aveam totusi ceva efect asupra lui.

Degetele sale desenau lenese forme pe soldurile mele iar eu mi-am ingropat mainile si mai adanc in parul sau. Era mult mai moale decat parea.

Oricat as fi incercat sa ma lupt, aveam nevoie de oxigen. Am mai plasat un sarut pe buza sa inferioara si m-am indepartat usor, respirand sacadat.

Edward si-a odihnit fruntea de a mea, gafaind.

Doar ne uitam unul la altul in timp ce respiratiile ni se reglau. Ochii lui aveau cea mai vibranta nuanta de verde pe care o vazusem vreodata.

"Ei bine, asta nu a fost foarte profesional." a ranjit el.

Am rosit, desprinzandu-mi degetele din parul sau.

Edward nu s-a miscat.

"Orice ajuta misiunea." am mormait eu.

Si-a arcuit o spranceana, amuzat.

'Oh, da." a zambit.

A plasat un alt sarut, impulsiv, pe buzele mele iar eu am tipat usor de surprindere.

"Pentru binele misiunii." a spus el, apoi a facut un pas inapoi, uitandu-se prin incapere.

S-a incruntat, confuz.

"Unde sunt toti?" a intrebat el.

Mi-am scuturat capul, sperand sa-mi revin.

"Nu stiu." am mormait eu.

M-am impiedicat usor si Edward mi-a prins cotul.

"Esti bine acolo, Bella?" m-a intrebat, incapabil sa-si ascunda amuzamentul din voce.

A ranjit la mine iar eu i-am aruncat o privire furioasa,imbujorarea mea reaparand inainte chiar sa fi disparut.

"Sunt bine." i-am spus eu taios, tragandu-mi cotul. "Au plecat. Am auzit usa inchizandu-se."

Brusc pe fata mi-a aparut un ranjet.

"Ce s-a intamplat?" am intrebat cu inocenta. "Nu i-ai auzit plecand?"

Ochii lui au zburat spre buzele mele atat de repede ca nici nu eram sigura ca vazusem asta. Apoi si-a dres glasul jenat.

"Nu." a recunoscut el, privindu-ma timid. "Nu i-am auzit."

Mi-am ridicat sprancenele. El doar juca un rol ca sa ma tina pe mine in viata. Un sarut, nu conta cat de zdrobitor de minunat fusese,nu putea schimba asta. Dar el cu siguranta il savurase. Deci unde ne lasa asta?

"Voi doi va satisfaceti acolo?" a intrebat Emmett din spatele usii.

Obrajii mei capasera culoarea rosu aprins. Sunt sigura ca puteau simti caldura emanata de fata mea chiar de unde stateau ei. Cat de mult vazusera? Am incercat sa-mi amintesc momentul in care auzisem usa inchizandu-se dar nu puteam.

Edward a oftat, mergand spre usa si deschizand-o fara niciun cuvant.

"Wow." a spus Rosalie. "V-am cerut un sarut nu un spectacol gratuit."

Emmett a chicotit.

"Chiar si fotograful a plecat, omule!"

Imbujorarea mea nu avea sa mai dispara acum. Ma facea sa ma simt oarecum bine ca si obrajii lui Edward erau colorati cu un roz pal.

"Si telefonul tau a sunat de vreo trei ori." a spus Alice.

Edward si-a ridicat mana, a intins palma, si Alice i-a pus telefonul acolo, ranjind.

"Bella?" a spus el, privindu-ma peste umar. "Um...trebuie sa merg sa verific asta..."

Am incuviintat din cap, fara sa fac contact vizual.

"Deci..surioara mai mica..." a spus Emmett imediat ce usa s-a inchis dupa Edward.

Am facut o grimasa.

"Emmett." am gemut eu.

"Oh, lasa fata in pace." l-a mustrat Carlisle.

Am palit.

Nu numai ca intrecusem limita cu un barbat in fata surorilor si cumnatilor lui. Ci si in fata parintilor lui. Doamne, ia-ma acum!

Emmett doar a ras.

"Te-ai imbujorat!" a ovationat el.

L-am privit furioasa. Sigur ca ma imbujorasem. Asta fusese cea mai jenanta situatie in care fusesem.

"Ar trebui sa mergem acasa." a spus Edward taios din usa.

Asta a fost un apel rapid.

I-am aruncat o privire de multumire dar nu mi-a raspuns la zambet. Nu mi-a dat acel zambet strengar cu care eram obisnuita. Fata lui era intensa intr-un fel cu totul nou. Parea...aproape periculos. Era o diferenta atat de mare de la tachinarea de mai devreme.

"Edward, ce s-a intamplat?" l-am intrebat eu. "Cine era la telefon."

Si-a inclestat maxilarul, il puteam vedea tensionandu-se in intregime. Stomacul meu s-a strans, respiratia mi s-a taiat. Stiam ca era ceva oribil fara sa mai fie nevoie ca el sa spuna ceva.

"Munca." a spus el indiferent.

Inima mea aproape ca s-a oprit.

Familia lui putea crede ca era "munca" in sensul "oh, au sunat cei de la spital si vacanta noastra s-ar putea scurta." Dar eu stiam ca aceasta "munca" era monumentala. Deja imi schimbase viata o data si stiam ca o putea face din nou. Si din expresia lui Edward imi dadeam seama ca nu era o schimbare in bine.

____________________

Ok, aici e sarutul. :X

Nu stiu ce ziceti voi, dar mie mi se pare cea mai frumoasa descriere a unui sarut din cate am vazut vreodata. Voua cum vi s-a parut? :) Daca ati citit descrieri mai bune, lasati-mi un link, mi-ar placea sa va aflu si voua gusturile ;))

Ah, si autoarea a spus ca nu vor fi scene..fierbinti. Si adevarul este ca eu sunt intrutotul de acord :). Imi place si mie sa mai citesc ficuri care au asa ceva, dar aici, cred ca firul povestii s-ar destrama :) Voi ce ziceti? :D

Love ya all!! :X:X:X:X:X

Comment!:*:*:*:*