Capitolul 22

-BPOV-

Leah era o scorpie care vedea totul. Era evident ca era aici doar pentru a fi cu ochii pe Edward. Cand el mi-a atins intentionat degetele cu ale sale la cina in timp ce imi dadea sarea ea a ridicat o spranceana. Cand imi zambea acel zambet strengar pe care eu il adoram inainte sa mergem la culcare, ea isi dadea ochii peste cap. Cand ii spuneam noapte buna, urmarindu-l cum isi pregateste canapeaua pentru a dormi pe ea, ea pufnea. Edward nici macar nu mai trecuse prin camera lui de cand avusesem acel cosmar. Stiam amandoi ca aveam sa ma trezesc ghemuita in bratele lui oricum inainte ca noaptea sa ia sfarsit. Cosmarurile mele erau constante acum fara el. Imi placea sa adorm in bratele lui. Ma simteam ca acasa.

Dar acum nici macar nu mai eram la acelasi etaj. Leah statea acum in camera de oaspeti.

"Noapte buna, Isabella." a strigat ea in timp ce eu ma indreptam spre camera mea. Statea in mijlocul patului din camera care ii apartinea acum, periindu-si parul lung.

De fapt, era chiar draguta cand nu se stramba. Avea ochi mari si caprui si gene lungi si dese. Parul ei era lung si negru ca abanosul. Pometii ii erau pronuntati si avea o frumusete exotica cu pielea ei rosiatica. As fi fost serios ingrijorata daca Edward nu si-ar fi facut evident dezgustul fata de ea.

"E Bella." am spus eu, fortand un zambet. Imi era foarte greu sa o plac catusi de putin. Ar fi putut fi Mary Poppins in persoana, cu toate cantecele si umbrelutele ei, si tot nu mi-ar fi placut. Imi intrerupea timpul cu Edward.

Ea a ridicat din umeri.

"Ei bine, noapte buna, Bella."

Am incuviintat o data din cap.

"Ne vedem maine dimineata." a strigat ea.

Mi-am deschis usa de la camera mea, uitandu-ma la ea peste umar.Ceea ce imi amintea-prima mea zi fara Edward in mai bine de o luna.

"Da," am spus eu, incercand sa scap de tonul depresiv. "Noapte buna, Leah."

Niciodata nu realizasem cat de mare era patul. Era prea mare si prea rece. Purtam aceleasi pijamale in care dormisem inca de cand venisem in Forks si tot nu puteam scapa de fiorii de gheata.

M-am tot rasucit in pat pentru mai bine de 20 de minute.

"In numele a tot ce-i sfant!" am marait eu, intorcandu-ma pe spate si holbandu-ma la tavan.

In urma cu doar doua luni eram pregatita sa depun marturie, ma enervam pentru ca agentii CIA ma urmareau pretutindeni. Inca ma simteam pierduta si singura. Acum doar doua luni il cunoscusem pe Edward si acum nu puteam sa dorm fara el. O parte din mine se simtea iritata de asta, dar alta parte numara nervoasa minutele pana aveam sa-l vad din nou.

Telefonul a vibrat pe noptiera de langa pat. Un nou mesaj text.

Mi-e dor de tine. -E

Am zambit atat de larg incat ma dureau obrajii. Ii era dor de mine!

A trecut mai putin de o ora de cand nu m-ai vazut, SSA. -B

Am chicotit in timp ce apasam pe trimitere. Poate crezuse ca glumeam, dar eu chiar intentionam sa folosesc porecla. Oricum numai noi stiam ce insemna.

Rusinos, nu-i asa? Vrei sa spui ca nu-ti lipsesc? -SSA

Acum se semna SSA? Am ras, muscandu-mi buzele pentru a ma abtine. Imi puteam doar imagina ce ar fi crezut domnisoara aroganta si egocentrista auzindu-ma razand singura aici. Sarmana nebuna Bella!

Ba da. Nu pot sa dorm. -B

Am spus cumva 'ba da'? Vrei sa-ti cant? -E

Asteapta -ce era asta? O imbujorare mi-a colorat obrajii. Probabil ca intr-adevar spusesem 'ba da'. Dar nu vrusesem sa spun nimic cu asta... Nu-i asa? Nu. Nu! Sigur ca nu, era prea curand. Ca tot vorbeam sa ies singura la liman.

---se gandea sa ne casatorim? (N.A.: In engleza, Bella a spus 'I do' cand a intrebat-o Edward daca ii e dor de el. Tot asa se si raspunde cand te intreaba preotul daca il iei de sot. He he :D)

Opreste-te, mi-am spus eu cu fermitate. Flirta putin si glumea. Aveam voie sa facem asta. Chiar daca Leah nu avea voie sa stie asta, noi inca eram impreuna.

Foarte amuzant. Mai si canti? Nedrept! -B

Prostuta Bella. Asta e un da sau nu la propunerea mea de a-ti canta? -E

Mi-am dat ochii peste cap. Prostuta Bella? Suna ca un titlu din ziarul de duminica - Agentul Secret Sexy si Prostuta Bella.

Sa te auzim atunci, Eddie. -B

Asta fusese pentru ca ma facuse prostuta atunci cand eu il flatam pe el cu SSA.

Telefonul meu a vibrat din nou inainte sa apuc sa-l pun jos, de data asta cu un apel. L-am dus la ureche chicotind.

"Stii, n-ar trebui sa-ti cant din cauza ultimului comentariu." a spus el in soapta.

M-am ghemuit in perne, simtindu-ma deja mai bine doar auzindu-i vocea.

"Chiar o sa ma refuzi?" am soptit eu, prefacandu-ma ranita.

El nu a spus nimic iar eu am ridicat o spranceana. Nu putea vorbi serios.

"Chiar nu ai de gand sa-mi canti?" am intrebat eu neincrezatoare.

"Chiar nu poti sa dormi?" mi-a raspuns el tot printr-o intrebare.

Mi-am muscat buza, cantarind optiunile. Ma puteam preface ingrijorata. Era mai sigur, in zona mea de comfort. Si probabil l-ar fi facut sa ma asigure mai mult, spunandu-mi acele cuvinte frumoase pe care nu avusesem nici cea mai mica idee ca le puteam iubi pana ce nu l-am auzit spunandu-le.Dar probabil nici el nu s-ar supara sa mai fie asigurat din cand in cand.

"Nu fara tine." am soptit eu, inchizand ochii.

Ii puteam auzi zambetul din voce si m-a facut sa zambesc si eu din reflex.

"Ce vrei sa auzi?" m-a intrebat el.

Am zambit, expirand aerul pe care nici nu stiam ca-l tinusem.

"Decide tu." am oftat eu, deja simtindu-ma mai relaxata.

Felul in care canta nu era ceea ce ma asteptasem eu Atunci cand vorbea, vocea lui era ca mierea sau ca matasea. Dar atunci cand canta? Habar nu aveam ca un ton atat de aspru putea fi atat de melodios.

Pana ce a terminat el, somnul deja ma furase. Acum trebuia sa ma lupt ca sa raman treaza.

El a chicotit cand un cascat mi-a scapat printre buze. Am zambit somnoroasa ca raspuns.

"Noapte buna, iubire." a murmurat eu.

"Noapte buna, 007."

~**~

"Nu ma intelege gresit." a murmurat Emmett, ochii lui plimbandu-se pana la usa si inapoi. "Dar chiar nu-mi place vechea ta prietena din liceu."

Mi-am ascuns zambetul dupa cartea pe care o citeam. Nu luasem asta in ofensa chiar deloc. Dispretul meu fata de ea de seara trecuta crescuse de cand trebuise sa petrec toata dimineata cu ea. Edward plecase la spital inainte sa ma trezesc eu si imi trimisese mai tarziu un mesaj prin care isi cerea scuze ca nu-si luase la revedere. Se pare ca Leah era o persoana foarte matinala. Apoi reusise sa vada prin atitudinea mea lenesa si delasatoare si imi daduse peste cap planurile mele de a ramane in pat pana se intorcea Edward acasa. A insistat sa ma trezesc si sa merg la alergat cu ea. Se pare ca isi lua indatoririle de garda de corp foarte in serios. Nu ma scapase din ochi toata dimineata. Din fericire, Emmett venise cu Abby, pretinzand ca se plictisise sa o astepte pe Rose sa se intoarca de la cursuri. Statusem in sufragerie cam o ora, fortand-o pe Leah sa fie macar mai putin acra. Abby era intinsa pe podea in fata mea colorand in cartea ei de colorat, iar Emmett era pe canapea si se juca jocuri video.

Totusi, Leah gasisedestule scuze ca sa-si vare capul de cinci ori, dupa ce se scuzase ca trebuia 'sa dea niste telefoane' la sosirea lor.

"Leah poate fi cam dificila." am fost eu de acord cu el, incercand sa sun ca si cum stiam totul despre fata despre care vorbeam. "Dar e chiar draguta daca ajungi sa o cunosti mai bine."

Asta se putea aplica anumitor persoane, dar nu cred ca era cazul nostru, si nici Emmett nu parea sa-mi cumpere gogosile.

"A fost transferata la Seattle brusc." am explicat eu, incercand sa-mi fac tonul simpatic. "Are doar nevoie de un loc unde sa stea pana ce-si gaseste o locuinta."

Emmett a ridicat din umeri.

"Pare cam stresata."

Am incuviintat din cap. Ei bine, de asta eram al naibii de sigura. Dar presupun ca nu poti ajunge sa fii al doilea cel mai tanar agent din CIA fiind un clown. Dar totusi, Edward era cel mai tanar si nu mergea ca si cum avea un bat infipt in fund, uitandu-se peste nas la toata lumea.

"A avut o viata dura." am improvizat eu.

Si-a indepartat privirea de la joc pentru a se uita la mine.

"Serios?"

"O, da." am spus eu, venindu-mi o idee. M-am aplecat ca si cum aveam de gand sa-i impartasesc un secret incredibil de personal - aruncand o privire la usa pentru a ma asigura ca e sigur.

"Nu spune nimanui." am soptit eu. "Dar ea trebuie sa fie serioasa la slujba. Nu mai poate pierde inca una."

El si-a unit sprancenele, aplecandu-se si el pe masura ce aerul era incarcat de acest secret.

"Nu a putut sa pastreze o slujba mai mult de cateva luni." am marturisit eu.

Ochii lui s-au marit.

"De ce?" a soptit el.

Aproape ca am zambit, Cine a spus ca barbatii nu barfesc?

"Ei bine, are o seriozitate excesiva. Nu intarzie niciodata. Nu lipseste nici macar o zi." am explicat eu, iar el a incuviintat din cap. "Intotdeauna sunt acele nenorocite de teste de urina cele care o doboara."

Sprancenele i s-au ridicat, pierzandu-i-se in par.

"Serios?"

M-am asezat inapoi, ridicandu-mi cartea la loc, dar inca uitandu-ma la el.

"Nu. Spune."

A trebuiat sa-mi musc interiorul obrazului ca sa nu rad de expresia de pe fata lui. Edward a spus ca ne putem distra putin pe seama ei, nu? Poate ajuta sa treaca timpul mai repede.

Eventual, Rose si-a terminat cursurile si au plecat cu totii. Deci am ramas din nou doar eu si Leah. Am oftat, croindu-mi drum spre bucatarie ca sa iau pranzul.

Leah m-a urmat aproape imediat.

"Miroase bine." a spus ea in timp ce se aseza.

M-am uitat in jos la sandvisul meu cu unt de arahide si jeleu si m-am incruntat.

"Da." am spus eu incet. "Jeleul miroase foarte bine, banuiesc."

Ea nu a spus nimic.

"Vrei si tu unul?" am spus eu, punand feliile de paine una peste alta si muscand o data.

Ea si-a scuturat capul, impreunandu-si mainile pe tejghea.

"O, nu." a spus ea. "Sunt bine."

Am pus sandvisul pe o farfurie si m-am asezat langa ea. Ea mi-a zambit in timp ce mai muscam o data, dar nu parea natural. Parea ca si cum isi forta gura sa ia o forma in care nu mai fusese niciodata sau fusese demult uitata. I-am zambit inapoi de complezenta.

Erau diferite tipuri de tacere. E tacerea placuta- acel tip de tacere care e aproape o usurare pentru ca te simti atat de comfortabil cu cealalta persoana incat nu te simti fortat sa umpli tacerea cu cuvinte inutile. E dragut si relaxat, nu fortat. Apoi e tacerea umpluta cu momente nervoase, ca primele intalniri. Sigur, e usor stanjenitor, dar poti trece peste.

Apoi era tacerea ca aceasta. Tacerea de care esti 100% constient. Cea care refuza sa fie ignorata. Jenanta. Tacerea apasatoare.

M-am fastacit stanjenita in scaunul meu. Sigur, priveste-ma mancand daca vrei.

Ea a zambit dupa cateva minute dureros de tacute.

"'Noua ta familie' pare fermecatoare."

Puteai auzi ghilimelele din propozitia ei, si am rezistat tentatiei de a o arunca pe fereastra. Nu aveam sa-i dezvalui ei ca imi iubeam noua familie, pe fiecare dintre membrii ei. Ca imi doream sa fie familia mea adevarata. Si nu aveam sa-i dezvalui ca nu ma deranja catusi de putin sarada de a fi casatorita cu fratele lor.

"Imi plac, sunt in regula."

Mi-am ascuns crisparea la aceste cuvinte. Aveam acest obicei sa sun ca si cum eram scoasa dintr-un roman al lui Jane Austen cand eram nervoasa sau ascundeam asta. Vestea buna era ca ea nu ma cunostea atat de bine incat sa stie ca nu asa sunam eu tot timpul. Poate puteam sa rad putin de ea pe tema asta, sa vorbesc doar in engleza veche cand eram in preajma ei. Poate puteam chiar sa adopt un accent englezesc fals la anumite intervale ca sa o derutez. Aproape ca am zambit la gand. Poate sa o avem pe Leah cu noi nu avea sa fie atat de ingrozitor.

"Sunt cu siguranta o familie atractiva." a continuat ea, nesatisfacuta de ultimul meu raspuns. Era evident ca voia doar sa ma faca sa recunosc ceva.

"Ei bine, nu voiam sa spun nimic..." m-am oprit eu in mijlocul propozitiei ispititoare, jucandu-ma nervoasa cu degetele. "Dar sunt cam indragostita de unul dintre ei..."

Ochii lui Leah au zburat in sus si s-a aplecat spre mine, amintindu-mi de actiunile lui Emmett de mai devreme.

"De cine?" m-a indemnat nerabdatoare. Pot afirma ca deja isi planuia telefonul la cartierul general si plecarea din oraselul acesta ploios dupa o treaba bine facuta.

Am oftat dramatic, sunand ca si cum ma pregateam sa dezvalui un mare secret.

"Alice!" am soptit eu entuziasmata in final.

Arata ca si cum cineva ii spusese ca Mos Craciun exista si Iepurasul de Paste locuiete vizavi.

"Ce?" s-a inecat ea, tusind din cauza a nimic.

Am batut-o cu forta pe spate.

"Alice." am repetat eu. "Stii...sora lui Edward."

Inainte sa apuce macar sa formeze un raspuns normal prin gandurile ei confuze, telefonul meu a vibrat. Rasul ameninta sa explodeze cand am vazut cine ma apela. Cineva de Sus clar imi zambea astazi!

"Uite!" am soptit eu entuziasmata, muscandu0mi buza ca sa nu rad in timp ce-i aratam cine ma suna.

"Hei, Ali." am tors eu in telefon.

Am fost intampinata cu tacere.

"Hei...Bella..." a raspuns ea in final cu ezitare. Va trebui sa-i explic asta mai tarziu. Nu voiam ca si altcineva sa creada ca imi placea Alice. Dar chiar daca toti credeau asta, merita doar pentru expresia nepretuita de pe fata lui Leah. Gandurile ei circulau cu un milion de mile pe minut.

"Asta a fost..ciudat."

Eu am chicotit ca raspuns.

"Ma rog." a lasat-o ea balta. "Imi poti explica mai tarziu. Sunt sigura ca e ceva bun. Se presupune ca trebuie sa te fur de la musafira ta."

M-am incruntat.

"Sa ma furi?" am intrebat eu, uitand de teatrul meu pentru o secunda.

"Dap." a ciripit ea entuziasmata. "Edward m-a sunat si mi-a spus ca ar fi perfectsa mergem sa alegem tortul in timpul pauzei lui de pranz. Dar nu stiu din ce motiv nu vrea ca prietena ta sa vina."

"O, da." am spus eu, incercand sa par in dificultate dinc auza faptului ca sotul meu si prietena mea nu se intelegeau bine. Dar e cam greu sa suni suparat cand esti practic euforic.

"O, Bella." a spus Alice pe un ton de parere de rau. "Va fi bine. Lasa-i lui Edward ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuie sa te imparta."

Ea a chicotit iar eu am zambit slab. Poate asta era o parte din problema lui Edward cu Leah. In afara de faptul ca era stresata, enervanta si trimisa aici ca sa ne spioneze.

"Probabil ai dreptate."

Ea a ras.

"Nu pare sa te supere teoria."

Am rosit, plecandu-mi privirea in timp ce ochii lui Leah erau pe cale sa-i iasa din orbite.

"Te iau in 20 de minute." m-a anuntat Alice. "Ne intalnim cu Edward acolo."

"Suna bine." Practic topaiam de fericire doar la gandul ca aveam sa-l vad din nou. Deja imi lipsea mult prea mult.

"Ies cu Alice." i-am spus eu lui Leah, ridicandu-ma de pe scaun, stiind cum avea sa interpreteze cuvintele. Am mers indiferenta pana la iesirea din bucatarie si m-am intors pentru a ma uita la ea peste umar. Ochii ii erau mariti si maxilarul ii statea sa cada.

"Nu in sensul acela!" am chicotit eu, incercand sa sun agitata. "Trebuie sa alegem tortul pentru nunta falsa pe care o planuim. Dar nu se stie niciodata..." M-am oprit eu in mijlocul propozitiei si i-am facut cu ochiul, apoi am mers in camera mea-am lasat-o sa asimileze ideea inainte sa stric totul izbucnind in hohote de ras.

_________________

In sfarsit, iata capitolul 22! :) Tin sa va anunt ca mai sunt doar 7 capitole si un

epilog si...over :(

Imi pare sincer rau ca a durat atat de mult sa postez. Chiar nu citeste nimeni nota

autorului? :| V-am spus ca am ceva probleme si eram plecata din oras, izolata

intr-un colt de lume, fara internet :(

Dar fiti pe faza! :) Pentru ca avand in vedere ca v-am cam neglijat, voi incerca sa

postez cel putin un capitol pe saptamana :X

Enjoy this chapter and don't forget to comment, please! :):X

Pupici :*:*:*

Dienutza

Capitolul 21

-EPOV-

Nu mai spusesem nimanui despre trecutul meu de cand...de fapt, cred ca n-am spus nimanui niciodata. Familia mea stia, desigur, dar nimeni altcineva nu ma mai intrebase inainte si sincer sa fiu, chiar daca m-ar fi intrebat, nu cred ca as fi raspuns. Era prea dureros. Se intamplase cu atat de mult timp in urma insa nu reusesti niciodata sa treci peste asa ceva. Nu complet. Dar ii spusesem Bellei, temandu-ma ca avea sa fuga tipand, crezand ca eram distrus. Dar nu o facuse. Am zambit, gandindu-ma la cuvintele ei de noaptea trecuta. Ma voia pentru totdeauna. Nu voia sa plece niciodata. Puteam doar spera ca vorbise serios, pentru ca nici eu nu puteam trai fara ea.

Era sase fara un sfert cand am fost nevoit sa parasesc dormitorul. Chiar nu voiam sa plec. Sa ma intorc in acea zi oribila, sa repovestesc povestea pe care o tinusem ascunsa atat de mult timp ma secase cu totul. Tot ce voiam era sa stau toata ziua in pat, mai ales cu Bella in bratele mele -dormind atat de linistita. Respiratia ei regulata facea aceste zgomote cand dormea, si zambea, aratand ca un inger, cand visa frumos. De asemenea vorba in somn, ceea ce era o placere pentru mine. Era exact 6:10 dimineata cand am auzit batai puternice in usa. Stiam asta pentru ca ma uitasem la ceas, gandindu-ma ca statusem langa dragostea mea mai mult decat prevazusem. Timpul tindea sa zboare cand eram cu Bella chiar daca ea nu era constienta. Am decis sa ignor bataile, crezand ca era Emmett sau Rosalie. Poate era Alice. Voia sa mergem sa alegem tortul astazi, ceva ce eu nu puteam intelege. Era tort. Ce altceva mai e de zis?

Dar bataile au continuat si cinci minute mai tarziu mi-a sunat telefonul. Am gemut. Cateodata, surorile mele sunt imposibile. Daca era Alice, nu aveam de gand sa o trezesc pe Bella pentru ceva atat de banal ca alesul vaniliei sau al ciocolatei. Probabil ca Bella era mult prea obosita emotional.

Era un mesaj de la un numar necunoscut.

NU PLEC. AI PUTEA LA FEL DE BINE SA DESCHIZI USA.

Am ridicat o spranceana. M-am mai uitat o data la Bella ca sa ma asigur ca tot zgomotul acesta nu-i tulburase somnul. Dar dormea adanc, nu se miscase nici macar un centimetru. Asa ca m-am dat la o parte si m-am dus la fereastra, uitandu-ma in curtea din fata. Tot ce vedeam era un cap, o multime de par negru. Apoi capul s-a ridicat spre fereastra unde stateam eu si fata pe care am vazut-o m-a facut sa ma crispez.

La naiba.

"Vino. Jos. Acum." a spus ea pe un ton amenintator, ingustandu-si ochii spre fereastra.

Am incuviintat o data din cap, apoi m-am indreptat spre scari.

"Dragute pijamale." a spus ea cand am deschis usa.

Am inspirat adanc, incercand sa pastrez calmul pe care il simtisem inainte sa apara ea.

"Leah." am recunoscut-o eu.

Ea si-a dat ochii peste cap, aratand spre o valiza care statea la picioarele ei.

"Nu astept cu nerabdare asta." a oftat asta.

Am ridicat o spranceana.

"Nu ramai."

Ea s-a strambat, ceva foarte tipic pentru ea. Era a doua cea mai tanara agenta cu atitudinea unui stresat agent de 80.

"Ba da." m-a contrazis ea. "Am fost insarcinata sa te ajut."

"Ce vrei sa spui?" am marait eu, inchizand usa mai mult ca sa nu poata intra.

Ea a ridicat din umeri, indiferenta putand fi citita in ochii ei caprui, frumosi. Dar din ei lipsea adancimea din ochii Bellei. Cand te uitai in ai Bellei, te pierdeai in adancimea ciocolatei din ei. Ai lui Leah erau...caprui.

"Seful a zis ca ai nevoie de mai multa paza de cand l-au pierdut pe Black."

"Ne descurcam." am marait eu printre dintii inclestati. Cum indrazneau sa trimita intariri? L-am spus ca aveam asta!

"Cred ca ar trebui sa fii recunoscator ca ai mai castigat putina protectie pentru pretioasa ta Isabella." a ridicat ea o spranceana.

A chicotit fara umor cand mi-a vazut expresia.

"Da, toata agentia vorbeste. E incredibil ca tocmai Edward Culle s-a amorezat de unul din cazurile de caritate. Toti credeam ca esti gay."

Am ignorat comentariile ei despre mine dar sangele a inceput sa-mi fiarba cand s-a luat de Bella.

"Nu e un caz de caritate!" am spus eu taios, uitand ca trebuia sa fiu calm si sa nu-i confirm niciuna din supozitiile ei, chiar daca aceste supozitii erau 100% corecte. Ma indragostisem de Bella, si ma indragostisem rau de tot.

Dar daca primeau confirmarea, mi s-ar fi luat cazul. Aveam suspiciunile mele ca acesta era motivul pentru care Leah se afla aici. Nu era aici pentru a-i asigura mai multa protectie Bellei. Era aici ca sa ma supravegheze pe mine.

Ea a pufnit.

"Cum spui tu, Cullen. Chiar daca nu-ti pasa de protectia in plus, inca trebuie sa raman pentur ca insisti cu fantezia ta insipida de a fi un mare chirurg."

Mi-am ingustat ochii la ea. Avea un mod de a asti exact pe ce buton sa apese cand lucrurile se agravau. Nu era deloc o persoana fericita. Dar ca si cum asta nu ar fi fost suficient, era genul de persoana nefericita care nu suporta persoanele fericite din jurul lor. Mizeria isi iubeste doar propria companie.

"Asta e povestea mea de acoperire si tu stii asta." am spus eu, tonul meu sunand amenintator.

Ea nici macar nu a clipit.

"Le puteai spune parintilor tai o sumedenie de povestioare ca ii impedice sa afle ce slujba ai de fapt." a spus ea." Spune-le ca ai fost diagnosticat cu o dizabilitate mentala. Sunt sigura ca ai putea gasi ceva credibil, dar insisti cu povestea cu chirurgul. Din moment ce ai ales asta, nu vei fi capabil sa ramai aici cu Isabella toata ziua." si-a ingustat ea ochii, luand valiza de maner si punand-o in fata mea.

"Si de asta ma aflu eu aici." a terminat ea increzuta.

"Nu intri." am spus eu hotarat.

"Ba da." a spus ea. "Intru."

Nu am spus nimic, dar nu m-am miscat. Asta putea sa strice totul. Daca era un informator aici, nu ne-am fi putut continua relatia fara sa mi se ia cazul. Apoi Bella ar fi mutata in alta locatie, cu un alt agent, probabil cu Leah.

"Sau.." a spus ea, sunand plictisita. Stralucirea malefica din ochii ei ii dadea gandurile de gol. Savura fiecare secunda. "Pot oricand sa sun la cartierul general si sa le spun ca tu si Isabella nu doriti companie, din motive necunoscute."

Mi-am inclestat maxilarul iar ea a zambit, stiind ca ma prinsese. M-am dat la o parte din drum fara sa spun nimic. A lasat geanta in hol, deja purtandu-se ca si cum detinea locul acesta,

"Numele ei e Bella." am spus eu, incercand sa-mi pastrez tonul calm si calculat. "Si inca doarme. Vei sta departe de ea pana ce ii voi explica situatia.

Imi puteam imagina cum ar fi reactionat daca cobora la micul dejun si afla ca avem un coleg de camera. Iar daca Leah era cu mine, nu i-as fi putut spune Bellei ce se petrecea cu adevarat; nu as fi putut s-o avertizez.

Leah si-a dat ochii peste cap.

"Bine." a acceptat ea.

Am incuviintat din cap, rasucindu-ma pe calcaie si disparand pe scari.

"Sper ca cartierul general a scornit o poveste pentru tine caci familia mea nu o va lasa balta asa usor fara o explicatie." am stirgat peste umar.

Bella statea in sezut in pat cand am intrat eu. Parul ii era incalcit si arata usor dezorientata, frecandu-se la ochi si cascand. Era adorabila.

A zambit cand m-a vazut.

"M-am trezit si erai plecat."

M-am crispat.

"Iubire, trebuie sa vorbesc cu tine." am spus eu tandru, asezadu-ma langa ea.

Ea a ridicat o spranceana intrebatoare, dar nu mi-a scapat urma de nervozitate ce ii inasprise trasaturile.

"Ce e in neregula?" a intrebat ea precauta.

I-am dat o suvita de par dupa ureche. Aveau sa-mi lipseasca momentele acestea. Universul chiar era impotriva mea aici. In sfarsit ii spun fetei ca o plac. In sfarsit ii pot tine mana, o pot tine in brate, o pot saruta cand vreau si univerul mi-o trimite pe Leah. Universul are un sens al umorului macabru.

"Edward?" m-a indemnat ea, muscandu-si buza inferioara.

"Totul e bine." am asigurat-o eu. "Dar..."

Si-a ridicat sprancenele.

"Dar?"

Am oftat, trecandu-mi mainile prin par. La naiba cu Leah.

"E cineva aici..."

Ochii ei s-au marit.

"O, Doamne. Alice e aici! Trebuia sa mergem sa alegem tortul! Am intarziat?"

Am chicotit, netezindu-i cuta dintre sprancene cu degetul mare.

"Nu, iubire. Nu e Alice. E cineva trimis de cartierul general."

Cuta dintre sprancenele ei s-a intors.

"..Cartierul general?" a spus ea incet, sec.

Am incuviintat trist din cap.

"Leah." am oftat eu. "A fost trimisa sa asigure mai multa protectie."

M-am uitat la ea printre gene, frecandu-mi ceafa. Asta avea sa fie mai greu decat crezusem. Poate teoria cu dizabilitatea mentala a lui Leah avea credibilitate pana la urma... Chiar nu voiam sa ma indrept spre spital dimineata si sa o las pe Bella cu Leah. Dar sa o las cu Leah era totusi mai bine decat sa o las singura, complet neprotejata si vulnerabila. Leah era cruda, si fara inima, dar cel putin era de partea noastra. Ei bine, nu de partea mea. Dar cel putin de partea agentiei.

"Si...trebuie sa stea aici cat timp sunt eu la spital."

Bella si-a plecat privirea, buza ei inferioara tremurand usor.

"Nu vreau sa pleci." am soptit eu.

M-am intins spre ea si am tras-o in poala mea, odihnindu-mi barbia pe umarul ei.

"Stiu, iubire." am murmurat eu. "Dar patea cu chirurgul a fost povestea de acoperire pe care am ales-o de la bun inceput. Trebuie sa ma tin de ea acum."

Ma gandisem la asta din moment ce nu putusem deveni un chirurg, asa cum tatal meu isi dorise intotdeauna, dar nici nu le putea spune ce faceam intr-adevar pentru ca nu era un lucru de care sa fie mandri. Acum imi doream doar sa le fi spus ca eram somer. Asta ar fi fost o poveste interesanta.

"Ce inseamna asta pentru...noi?" a intrebat ea, cu vocea ezitanta, dupa cateva minute.

M-am crispat. Asta era intrebarea la care stiam ca trebuia sa raspund, dar si cea pe care sperasem ca nu o va pune.

"Nu putem lasa cartierul general sa stie ca suntem impreuna." am spus eu in final.

Capul ei a zburat spre mine.

"Ce?" s-a rasucit in poala mea incat sa-mi poata vedea fata, probabil incercand sa-mi citeasca gandurile prin intermediul ochilor, ceva ce facea mai bine ca oricine. Era singura care ma putea citi ca pe o carte. Nu puteam ascunde nimic de ea.

"Iti amintesti cand am sunat la cartierul general pentru aa-i informa ca trebuie sa incep sa lucrez la spitalul de aici?" am intrebat eu.

Ea a incuviintat din cap.

"Ei bine...s-ar putea sa-mi fi scapat ceva in legatura cu cat de mult te plac si nu l-a facut pe seful meu prea fericit."

Ochii ei s-au marit.

"Ma placeai chiar si atunci?"

O delicioasa imbujorare i-a colorat obrajii iar eu am chicotit, incapabil sa ma opresc sa nu-i sarut pielea rozalie.

"Chiar si inainte de asta." am recunoscut eu. A continuat sa ma priveasca socata.

M-am aplecat si i-am sarutat lobul urechii.

"Nu e asa ciudat." am soptit eu, zambind cand am simtit-o tremurand.

Atunci m-am indreptat si am privit-o in ochi, incercand sa-i arat cat de rau imi parea pentru ce urma sa spun.

"Nu o putem lasa pe Leah sa afle ca suntem impreuna sau va informa cartierul general ca e un conflict de interese si mi se va lua cazul."

"Ce?" a tipat ea.

I-am pus o mana la gura din reflex, aruncand o privire ingrijorata spre usa. Leah fusese de acord sa ma lase pe mine sa-i spun Bellei, dar nu stiu cat putea dura generozitatea ei. Deja eram aici de 10 minute.

I-am luat mana de la gura, avertizand-o din ochi ca nu voiam ca Leah sa stie nimic din ce se spusese acum, aici.

A inspirat adanc, clipind in timp ce procesa lucrurile. Am privit-o atent, fiind cu ochii la usa. Puteam auzi televizorul de la parter si canalele schimbandu-se, deci am presupus ca se facuse deja comoda.

"Deci...trebuie sa pretindem ca nu ne pasa unul de celalalt cand Leah e prin preajma...dar sa pretindem ca suntem indragostiti in preajma familiei mele...in timp ce planuim o nunta falsa?" a spus ea incet.

Mi-am trecut o mana prin par si i-am sarutat fruntea.

"Apele agitate in care inotam." am murmurat eu.

Ea a incuviintat din cap, cu ochii gravi.

"Hey," am dezmierdat-o eu, ridicandu-i barbia spre mine. "Dupa ce toate astea se vor termina, nu te mai las sa pleci de langa mine."

Buzele ei s-au curbat doar putin.

"Doar nu te indragosti de agenta secreta misterioasa care locuieste acum cu noi." m-a tachinat ea. Cel putin sper ca glumea. Gandul era aproape hilar.

Am pufnit.

"Te vad doar pe tine." i-am promis eu.

De data asta, buzele ei s-au ridicat intr-un zambet, recompensandu-ma cu frumusetea ei ametitoare. I-am zambit inapoi si m-am aplecat pentru a-i saruta perfectiunea buzelor.

Am intrerupt sarutul abia dupa cateva secunde, ingrijorat ca timpul acordat de Leah era pe sfarsite.

"Asa e cel mai bine." am decis eu, odhnindu-mi frunea pe a ei.

Ea s-a incruntat.

"Nu." am spus eu repede. "Nu la asta ma refeream."

Ea a ridicat o spranceana.

"Ma refeream ca o sa ma omoare sa pretind din nou ca avem o relatie strict profesionala cand abia am avut curajul sa-ti spun ce simt pentru tine, dar mai bine sa fim in siguranta decat sa regretam. Chiar puteam folosi niste protectie in plus cand eu nu sunt aici."

Ea a rosit, plecandu-si privirea. Am chicotit, dandu-i parul la o parte de pe fata. Era prea frumoasa pentru propriul ei bine. Niciodata nu stiusem cum e sa fii lasat fara cuvinte pana ce nu o cunoscusem pe Bella, nu am realizat ca nu era o exagerare. Chiar ma lasa fara cuvinte. Avea sa fie cel mai greu lucru pe care il facusem vreodata -sa pretind ca nu sunt nebun dupa ea, indragostit fara speranta de Bella.

"Cullen, esti de acolo de mai bine de 20 de minute! Dureaza atat de mult sa explici ceva?" am auzit-o pe Leah in josul scarilor.

Mi-am dat ochii peste cap, punandu-mi mainile pe soldurile Bellei si indepartand-o gentil din poala mea.

"Iar daca nu ne iese si noua nimic, macar va fi amuzant sa o innebunim." am soptit eu, sarutand-o pe obraz inainte sa ma dau jos din pat.

I-am intins mana mea , iar ea a luat-o, chicotind in timp ce eu o ridicam din pat pentru a sta langa mine. I-am indreptat tricoul si i-am sarutat mana inainte sa ii dau drumul si sa ma indepartez de ea cativa pasi. Caldura ei mi-a lipsit imediat. Fusesem de acords ca Leah sa stea aici si sa o protejeze pe Bella cat eu eram la 'munca'.

...Dar aveam sa fac ca sederea ei aici sa fie... memorabila...

_____________________________

Stiu ca iar mi-a luat o groaza de timp sa postez, si iar imi va lua mult pentru urmatrul capitol. Va suna ca un pretext, dar am avut o droaie de probleme cu rudele mele. Si maine dimineata plec iar de acasa pentru inca o saptamana.

Promit ca de cum scap de toate problemele, ma voi dedica ficurilor mele :X Jur solemn! :)

Pana atunci, enjoy and comment this chapter! :)

Pupici :*:*:*:*

Dienutza