Capitolul 22

-BPOV-

Leah era o scorpie care vedea totul. Era evident ca era aici doar pentru a fi cu ochii pe Edward. Cand el mi-a atins intentionat degetele cu ale sale la cina in timp ce imi dadea sarea ea a ridicat o spranceana. Cand imi zambea acel zambet strengar pe care eu il adoram inainte sa mergem la culcare, ea isi dadea ochii peste cap. Cand ii spuneam noapte buna, urmarindu-l cum isi pregateste canapeaua pentru a dormi pe ea, ea pufnea. Edward nici macar nu mai trecuse prin camera lui de cand avusesem acel cosmar. Stiam amandoi ca aveam sa ma trezesc ghemuita in bratele lui oricum inainte ca noaptea sa ia sfarsit. Cosmarurile mele erau constante acum fara el. Imi placea sa adorm in bratele lui. Ma simteam ca acasa.

Dar acum nici macar nu mai eram la acelasi etaj. Leah statea acum in camera de oaspeti.

"Noapte buna, Isabella." a strigat ea in timp ce eu ma indreptam spre camera mea. Statea in mijlocul patului din camera care ii apartinea acum, periindu-si parul lung.

De fapt, era chiar draguta cand nu se stramba. Avea ochi mari si caprui si gene lungi si dese. Parul ei era lung si negru ca abanosul. Pometii ii erau pronuntati si avea o frumusete exotica cu pielea ei rosiatica. As fi fost serios ingrijorata daca Edward nu si-ar fi facut evident dezgustul fata de ea.

"E Bella." am spus eu, fortand un zambet. Imi era foarte greu sa o plac catusi de putin. Ar fi putut fi Mary Poppins in persoana, cu toate cantecele si umbrelutele ei, si tot nu mi-ar fi placut. Imi intrerupea timpul cu Edward.

Ea a ridicat din umeri.

"Ei bine, noapte buna, Bella."

Am incuviintat o data din cap.

"Ne vedem maine dimineata." a strigat ea.

Mi-am deschis usa de la camera mea, uitandu-ma la ea peste umar.Ceea ce imi amintea-prima mea zi fara Edward in mai bine de o luna.

"Da," am spus eu, incercand sa scap de tonul depresiv. "Noapte buna, Leah."

Niciodata nu realizasem cat de mare era patul. Era prea mare si prea rece. Purtam aceleasi pijamale in care dormisem inca de cand venisem in Forks si tot nu puteam scapa de fiorii de gheata.

M-am tot rasucit in pat pentru mai bine de 20 de minute.

"In numele a tot ce-i sfant!" am marait eu, intorcandu-ma pe spate si holbandu-ma la tavan.

In urma cu doar doua luni eram pregatita sa depun marturie, ma enervam pentru ca agentii CIA ma urmareau pretutindeni. Inca ma simteam pierduta si singura. Acum doar doua luni il cunoscusem pe Edward si acum nu puteam sa dorm fara el. O parte din mine se simtea iritata de asta, dar alta parte numara nervoasa minutele pana aveam sa-l vad din nou.

Telefonul a vibrat pe noptiera de langa pat. Un nou mesaj text.

Mi-e dor de tine. -E

Am zambit atat de larg incat ma dureau obrajii. Ii era dor de mine!

A trecut mai putin de o ora de cand nu m-ai vazut, SSA. -B

Am chicotit in timp ce apasam pe trimitere. Poate crezuse ca glumeam, dar eu chiar intentionam sa folosesc porecla. Oricum numai noi stiam ce insemna.

Rusinos, nu-i asa? Vrei sa spui ca nu-ti lipsesc? -SSA

Acum se semna SSA? Am ras, muscandu-mi buzele pentru a ma abtine. Imi puteam doar imagina ce ar fi crezut domnisoara aroganta si egocentrista auzindu-ma razand singura aici. Sarmana nebuna Bella!

Ba da. Nu pot sa dorm. -B

Am spus cumva 'ba da'? Vrei sa-ti cant? -E

Asteapta -ce era asta? O imbujorare mi-a colorat obrajii. Probabil ca intr-adevar spusesem 'ba da'. Dar nu vrusesem sa spun nimic cu asta... Nu-i asa? Nu. Nu! Sigur ca nu, era prea curand. Ca tot vorbeam sa ies singura la liman.

---se gandea sa ne casatorim? (N.A.: In engleza, Bella a spus 'I do' cand a intrebat-o Edward daca ii e dor de el. Tot asa se si raspunde cand te intreaba preotul daca il iei de sot. He he :D)

Opreste-te, mi-am spus eu cu fermitate. Flirta putin si glumea. Aveam voie sa facem asta. Chiar daca Leah nu avea voie sa stie asta, noi inca eram impreuna.

Foarte amuzant. Mai si canti? Nedrept! -B

Prostuta Bella. Asta e un da sau nu la propunerea mea de a-ti canta? -E

Mi-am dat ochii peste cap. Prostuta Bella? Suna ca un titlu din ziarul de duminica - Agentul Secret Sexy si Prostuta Bella.

Sa te auzim atunci, Eddie. -B

Asta fusese pentru ca ma facuse prostuta atunci cand eu il flatam pe el cu SSA.

Telefonul meu a vibrat din nou inainte sa apuc sa-l pun jos, de data asta cu un apel. L-am dus la ureche chicotind.

"Stii, n-ar trebui sa-ti cant din cauza ultimului comentariu." a spus el in soapta.

M-am ghemuit in perne, simtindu-ma deja mai bine doar auzindu-i vocea.

"Chiar o sa ma refuzi?" am soptit eu, prefacandu-ma ranita.

El nu a spus nimic iar eu am ridicat o spranceana. Nu putea vorbi serios.

"Chiar nu ai de gand sa-mi canti?" am intrebat eu neincrezatoare.

"Chiar nu poti sa dormi?" mi-a raspuns el tot printr-o intrebare.

Mi-am muscat buza, cantarind optiunile. Ma puteam preface ingrijorata. Era mai sigur, in zona mea de comfort. Si probabil l-ar fi facut sa ma asigure mai mult, spunandu-mi acele cuvinte frumoase pe care nu avusesem nici cea mai mica idee ca le puteam iubi pana ce nu l-am auzit spunandu-le.Dar probabil nici el nu s-ar supara sa mai fie asigurat din cand in cand.

"Nu fara tine." am soptit eu, inchizand ochii.

Ii puteam auzi zambetul din voce si m-a facut sa zambesc si eu din reflex.

"Ce vrei sa auzi?" m-a intrebat el.

Am zambit, expirand aerul pe care nici nu stiam ca-l tinusem.

"Decide tu." am oftat eu, deja simtindu-ma mai relaxata.

Felul in care canta nu era ceea ce ma asteptasem eu Atunci cand vorbea, vocea lui era ca mierea sau ca matasea. Dar atunci cand canta? Habar nu aveam ca un ton atat de aspru putea fi atat de melodios.

Pana ce a terminat el, somnul deja ma furase. Acum trebuia sa ma lupt ca sa raman treaza.

El a chicotit cand un cascat mi-a scapat printre buze. Am zambit somnoroasa ca raspuns.

"Noapte buna, iubire." a murmurat eu.

"Noapte buna, 007."

~**~

"Nu ma intelege gresit." a murmurat Emmett, ochii lui plimbandu-se pana la usa si inapoi. "Dar chiar nu-mi place vechea ta prietena din liceu."

Mi-am ascuns zambetul dupa cartea pe care o citeam. Nu luasem asta in ofensa chiar deloc. Dispretul meu fata de ea de seara trecuta crescuse de cand trebuise sa petrec toata dimineata cu ea. Edward plecase la spital inainte sa ma trezesc eu si imi trimisese mai tarziu un mesaj prin care isi cerea scuze ca nu-si luase la revedere. Se pare ca Leah era o persoana foarte matinala. Apoi reusise sa vada prin atitudinea mea lenesa si delasatoare si imi daduse peste cap planurile mele de a ramane in pat pana se intorcea Edward acasa. A insistat sa ma trezesc si sa merg la alergat cu ea. Se pare ca isi lua indatoririle de garda de corp foarte in serios. Nu ma scapase din ochi toata dimineata. Din fericire, Emmett venise cu Abby, pretinzand ca se plictisise sa o astepte pe Rose sa se intoarca de la cursuri. Statusem in sufragerie cam o ora, fortand-o pe Leah sa fie macar mai putin acra. Abby era intinsa pe podea in fata mea colorand in cartea ei de colorat, iar Emmett era pe canapea si se juca jocuri video.

Totusi, Leah gasisedestule scuze ca sa-si vare capul de cinci ori, dupa ce se scuzase ca trebuia 'sa dea niste telefoane' la sosirea lor.

"Leah poate fi cam dificila." am fost eu de acord cu el, incercand sa sun ca si cum stiam totul despre fata despre care vorbeam. "Dar e chiar draguta daca ajungi sa o cunosti mai bine."

Asta se putea aplica anumitor persoane, dar nu cred ca era cazul nostru, si nici Emmett nu parea sa-mi cumpere gogosile.

"A fost transferata la Seattle brusc." am explicat eu, incercand sa-mi fac tonul simpatic. "Are doar nevoie de un loc unde sa stea pana ce-si gaseste o locuinta."

Emmett a ridicat din umeri.

"Pare cam stresata."

Am incuviintat din cap. Ei bine, de asta eram al naibii de sigura. Dar presupun ca nu poti ajunge sa fii al doilea cel mai tanar agent din CIA fiind un clown. Dar totusi, Edward era cel mai tanar si nu mergea ca si cum avea un bat infipt in fund, uitandu-se peste nas la toata lumea.

"A avut o viata dura." am improvizat eu.

Si-a indepartat privirea de la joc pentru a se uita la mine.

"Serios?"

"O, da." am spus eu, venindu-mi o idee. M-am aplecat ca si cum aveam de gand sa-i impartasesc un secret incredibil de personal - aruncand o privire la usa pentru a ma asigura ca e sigur.

"Nu spune nimanui." am soptit eu. "Dar ea trebuie sa fie serioasa la slujba. Nu mai poate pierde inca una."

El si-a unit sprancenele, aplecandu-se si el pe masura ce aerul era incarcat de acest secret.

"Nu a putut sa pastreze o slujba mai mult de cateva luni." am marturisit eu.

Ochii lui s-au marit.

"De ce?" a soptit el.

Aproape ca am zambit, Cine a spus ca barbatii nu barfesc?

"Ei bine, are o seriozitate excesiva. Nu intarzie niciodata. Nu lipseste nici macar o zi." am explicat eu, iar el a incuviintat din cap. "Intotdeauna sunt acele nenorocite de teste de urina cele care o doboara."

Sprancenele i s-au ridicat, pierzandu-i-se in par.

"Serios?"

M-am asezat inapoi, ridicandu-mi cartea la loc, dar inca uitandu-ma la el.

"Nu. Spune."

A trebuiat sa-mi musc interiorul obrazului ca sa nu rad de expresia de pe fata lui. Edward a spus ca ne putem distra putin pe seama ei, nu? Poate ajuta sa treaca timpul mai repede.

Eventual, Rose si-a terminat cursurile si au plecat cu totii. Deci am ramas din nou doar eu si Leah. Am oftat, croindu-mi drum spre bucatarie ca sa iau pranzul.

Leah m-a urmat aproape imediat.

"Miroase bine." a spus ea in timp ce se aseza.

M-am uitat in jos la sandvisul meu cu unt de arahide si jeleu si m-am incruntat.

"Da." am spus eu incet. "Jeleul miroase foarte bine, banuiesc."

Ea nu a spus nimic.

"Vrei si tu unul?" am spus eu, punand feliile de paine una peste alta si muscand o data.

Ea si-a scuturat capul, impreunandu-si mainile pe tejghea.

"O, nu." a spus ea. "Sunt bine."

Am pus sandvisul pe o farfurie si m-am asezat langa ea. Ea mi-a zambit in timp ce mai muscam o data, dar nu parea natural. Parea ca si cum isi forta gura sa ia o forma in care nu mai fusese niciodata sau fusese demult uitata. I-am zambit inapoi de complezenta.

Erau diferite tipuri de tacere. E tacerea placuta- acel tip de tacere care e aproape o usurare pentru ca te simti atat de comfortabil cu cealalta persoana incat nu te simti fortat sa umpli tacerea cu cuvinte inutile. E dragut si relaxat, nu fortat. Apoi e tacerea umpluta cu momente nervoase, ca primele intalniri. Sigur, e usor stanjenitor, dar poti trece peste.

Apoi era tacerea ca aceasta. Tacerea de care esti 100% constient. Cea care refuza sa fie ignorata. Jenanta. Tacerea apasatoare.

M-am fastacit stanjenita in scaunul meu. Sigur, priveste-ma mancand daca vrei.

Ea a zambit dupa cateva minute dureros de tacute.

"'Noua ta familie' pare fermecatoare."

Puteai auzi ghilimelele din propozitia ei, si am rezistat tentatiei de a o arunca pe fereastra. Nu aveam sa-i dezvalui ei ca imi iubeam noua familie, pe fiecare dintre membrii ei. Ca imi doream sa fie familia mea adevarata. Si nu aveam sa-i dezvalui ca nu ma deranja catusi de putin sarada de a fi casatorita cu fratele lor.

"Imi plac, sunt in regula."

Mi-am ascuns crisparea la aceste cuvinte. Aveam acest obicei sa sun ca si cum eram scoasa dintr-un roman al lui Jane Austen cand eram nervoasa sau ascundeam asta. Vestea buna era ca ea nu ma cunostea atat de bine incat sa stie ca nu asa sunam eu tot timpul. Poate puteam sa rad putin de ea pe tema asta, sa vorbesc doar in engleza veche cand eram in preajma ei. Poate puteam chiar sa adopt un accent englezesc fals la anumite intervale ca sa o derutez. Aproape ca am zambit la gand. Poate sa o avem pe Leah cu noi nu avea sa fie atat de ingrozitor.

"Sunt cu siguranta o familie atractiva." a continuat ea, nesatisfacuta de ultimul meu raspuns. Era evident ca voia doar sa ma faca sa recunosc ceva.

"Ei bine, nu voiam sa spun nimic..." m-am oprit eu in mijlocul propozitiei ispititoare, jucandu-ma nervoasa cu degetele. "Dar sunt cam indragostita de unul dintre ei..."

Ochii lui Leah au zburat in sus si s-a aplecat spre mine, amintindu-mi de actiunile lui Emmett de mai devreme.

"De cine?" m-a indemnat nerabdatoare. Pot afirma ca deja isi planuia telefonul la cartierul general si plecarea din oraselul acesta ploios dupa o treaba bine facuta.

Am oftat dramatic, sunand ca si cum ma pregateam sa dezvalui un mare secret.

"Alice!" am soptit eu entuziasmata in final.

Arata ca si cum cineva ii spusese ca Mos Craciun exista si Iepurasul de Paste locuiete vizavi.

"Ce?" s-a inecat ea, tusind din cauza a nimic.

Am batut-o cu forta pe spate.

"Alice." am repetat eu. "Stii...sora lui Edward."

Inainte sa apuce macar sa formeze un raspuns normal prin gandurile ei confuze, telefonul meu a vibrat. Rasul ameninta sa explodeze cand am vazut cine ma apela. Cineva de Sus clar imi zambea astazi!

"Uite!" am soptit eu entuziasmata, muscandu0mi buza ca sa nu rad in timp ce-i aratam cine ma suna.

"Hei, Ali." am tors eu in telefon.

Am fost intampinata cu tacere.

"Hei...Bella..." a raspuns ea in final cu ezitare. Va trebui sa-i explic asta mai tarziu. Nu voiam ca si altcineva sa creada ca imi placea Alice. Dar chiar daca toti credeau asta, merita doar pentru expresia nepretuita de pe fata lui Leah. Gandurile ei circulau cu un milion de mile pe minut.

"Asta a fost..ciudat."

Eu am chicotit ca raspuns.

"Ma rog." a lasat-o ea balta. "Imi poti explica mai tarziu. Sunt sigura ca e ceva bun. Se presupune ca trebuie sa te fur de la musafira ta."

M-am incruntat.

"Sa ma furi?" am intrebat eu, uitand de teatrul meu pentru o secunda.

"Dap." a ciripit ea entuziasmata. "Edward m-a sunat si mi-a spus ca ar fi perfectsa mergem sa alegem tortul in timpul pauzei lui de pranz. Dar nu stiu din ce motiv nu vrea ca prietena ta sa vina."

"O, da." am spus eu, incercand sa par in dificultate dinc auza faptului ca sotul meu si prietena mea nu se intelegeau bine. Dar e cam greu sa suni suparat cand esti practic euforic.

"O, Bella." a spus Alice pe un ton de parere de rau. "Va fi bine. Lasa-i lui Edward ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuie sa te imparta."

Ea a chicotit iar eu am zambit slab. Poate asta era o parte din problema lui Edward cu Leah. In afara de faptul ca era stresata, enervanta si trimisa aici ca sa ne spioneze.

"Probabil ai dreptate."

Ea a ras.

"Nu pare sa te supere teoria."

Am rosit, plecandu-mi privirea in timp ce ochii lui Leah erau pe cale sa-i iasa din orbite.

"Te iau in 20 de minute." m-a anuntat Alice. "Ne intalnim cu Edward acolo."

"Suna bine." Practic topaiam de fericire doar la gandul ca aveam sa-l vad din nou. Deja imi lipsea mult prea mult.

"Ies cu Alice." i-am spus eu lui Leah, ridicandu-ma de pe scaun, stiind cum avea sa interpreteze cuvintele. Am mers indiferenta pana la iesirea din bucatarie si m-am intors pentru a ma uita la ea peste umar. Ochii ii erau mariti si maxilarul ii statea sa cada.

"Nu in sensul acela!" am chicotit eu, incercand sa sun agitata. "Trebuie sa alegem tortul pentru nunta falsa pe care o planuim. Dar nu se stie niciodata..." M-am oprit eu in mijlocul propozitiei si i-am facut cu ochiul, apoi am mers in camera mea-am lasat-o sa asimileze ideea inainte sa stric totul izbucnind in hohote de ras.

_________________

In sfarsit, iata capitolul 22! :) Tin sa va anunt ca mai sunt doar 7 capitole si un

epilog si...over :(

Imi pare sincer rau ca a durat atat de mult sa postez. Chiar nu citeste nimeni nota

autorului? :| V-am spus ca am ceva probleme si eram plecata din oras, izolata

intr-un colt de lume, fara internet :(

Dar fiti pe faza! :) Pentru ca avand in vedere ca v-am cam neglijat, voi incerca sa

postez cel putin un capitol pe saptamana :X

Enjoy this chapter and don't forget to comment, please! :):X

Pupici :*:*:*

Dienutza