Capitolul 21

-EPOV-

Nu mai spusesem nimanui despre trecutul meu de cand...de fapt, cred ca n-am spus nimanui niciodata. Familia mea stia, desigur, dar nimeni altcineva nu ma mai intrebase inainte si sincer sa fiu, chiar daca m-ar fi intrebat, nu cred ca as fi raspuns. Era prea dureros. Se intamplase cu atat de mult timp in urma insa nu reusesti niciodata sa treci peste asa ceva. Nu complet. Dar ii spusesem Bellei, temandu-ma ca avea sa fuga tipand, crezand ca eram distrus. Dar nu o facuse. Am zambit, gandindu-ma la cuvintele ei de noaptea trecuta. Ma voia pentru totdeauna. Nu voia sa plece niciodata. Puteam doar spera ca vorbise serios, pentru ca nici eu nu puteam trai fara ea.

Era sase fara un sfert cand am fost nevoit sa parasesc dormitorul. Chiar nu voiam sa plec. Sa ma intorc in acea zi oribila, sa repovestesc povestea pe care o tinusem ascunsa atat de mult timp ma secase cu totul. Tot ce voiam era sa stau toata ziua in pat, mai ales cu Bella in bratele mele -dormind atat de linistita. Respiratia ei regulata facea aceste zgomote cand dormea, si zambea, aratand ca un inger, cand visa frumos. De asemenea vorba in somn, ceea ce era o placere pentru mine. Era exact 6:10 dimineata cand am auzit batai puternice in usa. Stiam asta pentru ca ma uitasem la ceas, gandindu-ma ca statusem langa dragostea mea mai mult decat prevazusem. Timpul tindea sa zboare cand eram cu Bella chiar daca ea nu era constienta. Am decis sa ignor bataile, crezand ca era Emmett sau Rosalie. Poate era Alice. Voia sa mergem sa alegem tortul astazi, ceva ce eu nu puteam intelege. Era tort. Ce altceva mai e de zis?

Dar bataile au continuat si cinci minute mai tarziu mi-a sunat telefonul. Am gemut. Cateodata, surorile mele sunt imposibile. Daca era Alice, nu aveam de gand sa o trezesc pe Bella pentru ceva atat de banal ca alesul vaniliei sau al ciocolatei. Probabil ca Bella era mult prea obosita emotional.

Era un mesaj de la un numar necunoscut.

NU PLEC. AI PUTEA LA FEL DE BINE SA DESCHIZI USA.

Am ridicat o spranceana. M-am mai uitat o data la Bella ca sa ma asigur ca tot zgomotul acesta nu-i tulburase somnul. Dar dormea adanc, nu se miscase nici macar un centimetru. Asa ca m-am dat la o parte si m-am dus la fereastra, uitandu-ma in curtea din fata. Tot ce vedeam era un cap, o multime de par negru. Apoi capul s-a ridicat spre fereastra unde stateam eu si fata pe care am vazut-o m-a facut sa ma crispez.

La naiba.

"Vino. Jos. Acum." a spus ea pe un ton amenintator, ingustandu-si ochii spre fereastra.

Am incuviintat o data din cap, apoi m-am indreptat spre scari.

"Dragute pijamale." a spus ea cand am deschis usa.

Am inspirat adanc, incercand sa pastrez calmul pe care il simtisem inainte sa apara ea.

"Leah." am recunoscut-o eu.

Ea si-a dat ochii peste cap, aratand spre o valiza care statea la picioarele ei.

"Nu astept cu nerabdare asta." a oftat asta.

Am ridicat o spranceana.

"Nu ramai."

Ea s-a strambat, ceva foarte tipic pentru ea. Era a doua cea mai tanara agenta cu atitudinea unui stresat agent de 80.

"Ba da." m-a contrazis ea. "Am fost insarcinata sa te ajut."

"Ce vrei sa spui?" am marait eu, inchizand usa mai mult ca sa nu poata intra.

Ea a ridicat din umeri, indiferenta putand fi citita in ochii ei caprui, frumosi. Dar din ei lipsea adancimea din ochii Bellei. Cand te uitai in ai Bellei, te pierdeai in adancimea ciocolatei din ei. Ai lui Leah erau...caprui.

"Seful a zis ca ai nevoie de mai multa paza de cand l-au pierdut pe Black."

"Ne descurcam." am marait eu printre dintii inclestati. Cum indrazneau sa trimita intariri? L-am spus ca aveam asta!

"Cred ca ar trebui sa fii recunoscator ca ai mai castigat putina protectie pentru pretioasa ta Isabella." a ridicat ea o spranceana.

A chicotit fara umor cand mi-a vazut expresia.

"Da, toata agentia vorbeste. E incredibil ca tocmai Edward Culle s-a amorezat de unul din cazurile de caritate. Toti credeam ca esti gay."

Am ignorat comentariile ei despre mine dar sangele a inceput sa-mi fiarba cand s-a luat de Bella.

"Nu e un caz de caritate!" am spus eu taios, uitand ca trebuia sa fiu calm si sa nu-i confirm niciuna din supozitiile ei, chiar daca aceste supozitii erau 100% corecte. Ma indragostisem de Bella, si ma indragostisem rau de tot.

Dar daca primeau confirmarea, mi s-ar fi luat cazul. Aveam suspiciunile mele ca acesta era motivul pentru care Leah se afla aici. Nu era aici pentru a-i asigura mai multa protectie Bellei. Era aici ca sa ma supravegheze pe mine.

Ea a pufnit.

"Cum spui tu, Cullen. Chiar daca nu-ti pasa de protectia in plus, inca trebuie sa raman pentur ca insisti cu fantezia ta insipida de a fi un mare chirurg."

Mi-am ingustat ochii la ea. Avea un mod de a asti exact pe ce buton sa apese cand lucrurile se agravau. Nu era deloc o persoana fericita. Dar ca si cum asta nu ar fi fost suficient, era genul de persoana nefericita care nu suporta persoanele fericite din jurul lor. Mizeria isi iubeste doar propria companie.

"Asta e povestea mea de acoperire si tu stii asta." am spus eu, tonul meu sunand amenintator.

Ea nici macar nu a clipit.

"Le puteai spune parintilor tai o sumedenie de povestioare ca ii impedice sa afle ce slujba ai de fapt." a spus ea." Spune-le ca ai fost diagnosticat cu o dizabilitate mentala. Sunt sigura ca ai putea gasi ceva credibil, dar insisti cu povestea cu chirurgul. Din moment ce ai ales asta, nu vei fi capabil sa ramai aici cu Isabella toata ziua." si-a ingustat ea ochii, luand valiza de maner si punand-o in fata mea.

"Si de asta ma aflu eu aici." a terminat ea increzuta.

"Nu intri." am spus eu hotarat.

"Ba da." a spus ea. "Intru."

Nu am spus nimic, dar nu m-am miscat. Asta putea sa strice totul. Daca era un informator aici, nu ne-am fi putut continua relatia fara sa mi se ia cazul. Apoi Bella ar fi mutata in alta locatie, cu un alt agent, probabil cu Leah.

"Sau.." a spus ea, sunand plictisita. Stralucirea malefica din ochii ei ii dadea gandurile de gol. Savura fiecare secunda. "Pot oricand sa sun la cartierul general si sa le spun ca tu si Isabella nu doriti companie, din motive necunoscute."

Mi-am inclestat maxilarul iar ea a zambit, stiind ca ma prinsese. M-am dat la o parte din drum fara sa spun nimic. A lasat geanta in hol, deja purtandu-se ca si cum detinea locul acesta,

"Numele ei e Bella." am spus eu, incercand sa-mi pastrez tonul calm si calculat. "Si inca doarme. Vei sta departe de ea pana ce ii voi explica situatia.

Imi puteam imagina cum ar fi reactionat daca cobora la micul dejun si afla ca avem un coleg de camera. Iar daca Leah era cu mine, nu i-as fi putut spune Bellei ce se petrecea cu adevarat; nu as fi putut s-o avertizez.

Leah si-a dat ochii peste cap.

"Bine." a acceptat ea.

Am incuviintat din cap, rasucindu-ma pe calcaie si disparand pe scari.

"Sper ca cartierul general a scornit o poveste pentru tine caci familia mea nu o va lasa balta asa usor fara o explicatie." am stirgat peste umar.

Bella statea in sezut in pat cand am intrat eu. Parul ii era incalcit si arata usor dezorientata, frecandu-se la ochi si cascand. Era adorabila.

A zambit cand m-a vazut.

"M-am trezit si erai plecat."

M-am crispat.

"Iubire, trebuie sa vorbesc cu tine." am spus eu tandru, asezadu-ma langa ea.

Ea a ridicat o spranceana intrebatoare, dar nu mi-a scapat urma de nervozitate ce ii inasprise trasaturile.

"Ce e in neregula?" a intrebat ea precauta.

I-am dat o suvita de par dupa ureche. Aveau sa-mi lipseasca momentele acestea. Universul chiar era impotriva mea aici. In sfarsit ii spun fetei ca o plac. In sfarsit ii pot tine mana, o pot tine in brate, o pot saruta cand vreau si univerul mi-o trimite pe Leah. Universul are un sens al umorului macabru.

"Edward?" m-a indemnat ea, muscandu-si buza inferioara.

"Totul e bine." am asigurat-o eu. "Dar..."

Si-a ridicat sprancenele.

"Dar?"

Am oftat, trecandu-mi mainile prin par. La naiba cu Leah.

"E cineva aici..."

Ochii ei s-au marit.

"O, Doamne. Alice e aici! Trebuia sa mergem sa alegem tortul! Am intarziat?"

Am chicotit, netezindu-i cuta dintre sprancene cu degetul mare.

"Nu, iubire. Nu e Alice. E cineva trimis de cartierul general."

Cuta dintre sprancenele ei s-a intors.

"..Cartierul general?" a spus ea incet, sec.

Am incuviintat trist din cap.

"Leah." am oftat eu. "A fost trimisa sa asigure mai multa protectie."

M-am uitat la ea printre gene, frecandu-mi ceafa. Asta avea sa fie mai greu decat crezusem. Poate teoria cu dizabilitatea mentala a lui Leah avea credibilitate pana la urma... Chiar nu voiam sa ma indrept spre spital dimineata si sa o las pe Bella cu Leah. Dar sa o las cu Leah era totusi mai bine decat sa o las singura, complet neprotejata si vulnerabila. Leah era cruda, si fara inima, dar cel putin era de partea noastra. Ei bine, nu de partea mea. Dar cel putin de partea agentiei.

"Si...trebuie sa stea aici cat timp sunt eu la spital."

Bella si-a plecat privirea, buza ei inferioara tremurand usor.

"Nu vreau sa pleci." am soptit eu.

M-am intins spre ea si am tras-o in poala mea, odihnindu-mi barbia pe umarul ei.

"Stiu, iubire." am murmurat eu. "Dar patea cu chirurgul a fost povestea de acoperire pe care am ales-o de la bun inceput. Trebuie sa ma tin de ea acum."

Ma gandisem la asta din moment ce nu putusem deveni un chirurg, asa cum tatal meu isi dorise intotdeauna, dar nici nu le putea spune ce faceam intr-adevar pentru ca nu era un lucru de care sa fie mandri. Acum imi doream doar sa le fi spus ca eram somer. Asta ar fi fost o poveste interesanta.

"Ce inseamna asta pentru...noi?" a intrebat ea, cu vocea ezitanta, dupa cateva minute.

M-am crispat. Asta era intrebarea la care stiam ca trebuia sa raspund, dar si cea pe care sperasem ca nu o va pune.

"Nu putem lasa cartierul general sa stie ca suntem impreuna." am spus eu in final.

Capul ei a zburat spre mine.

"Ce?" s-a rasucit in poala mea incat sa-mi poata vedea fata, probabil incercand sa-mi citeasca gandurile prin intermediul ochilor, ceva ce facea mai bine ca oricine. Era singura care ma putea citi ca pe o carte. Nu puteam ascunde nimic de ea.

"Iti amintesti cand am sunat la cartierul general pentru aa-i informa ca trebuie sa incep sa lucrez la spitalul de aici?" am intrebat eu.

Ea a incuviintat din cap.

"Ei bine...s-ar putea sa-mi fi scapat ceva in legatura cu cat de mult te plac si nu l-a facut pe seful meu prea fericit."

Ochii ei s-au marit.

"Ma placeai chiar si atunci?"

O delicioasa imbujorare i-a colorat obrajii iar eu am chicotit, incapabil sa ma opresc sa nu-i sarut pielea rozalie.

"Chiar si inainte de asta." am recunoscut eu. A continuat sa ma priveasca socata.

M-am aplecat si i-am sarutat lobul urechii.

"Nu e asa ciudat." am soptit eu, zambind cand am simtit-o tremurand.

Atunci m-am indreptat si am privit-o in ochi, incercand sa-i arat cat de rau imi parea pentru ce urma sa spun.

"Nu o putem lasa pe Leah sa afle ca suntem impreuna sau va informa cartierul general ca e un conflict de interese si mi se va lua cazul."

"Ce?" a tipat ea.

I-am pus o mana la gura din reflex, aruncand o privire ingrijorata spre usa. Leah fusese de acord sa ma lase pe mine sa-i spun Bellei, dar nu stiu cat putea dura generozitatea ei. Deja eram aici de 10 minute.

I-am luat mana de la gura, avertizand-o din ochi ca nu voiam ca Leah sa stie nimic din ce se spusese acum, aici.

A inspirat adanc, clipind in timp ce procesa lucrurile. Am privit-o atent, fiind cu ochii la usa. Puteam auzi televizorul de la parter si canalele schimbandu-se, deci am presupus ca se facuse deja comoda.

"Deci...trebuie sa pretindem ca nu ne pasa unul de celalalt cand Leah e prin preajma...dar sa pretindem ca suntem indragostiti in preajma familiei mele...in timp ce planuim o nunta falsa?" a spus ea incet.

Mi-am trecut o mana prin par si i-am sarutat fruntea.

"Apele agitate in care inotam." am murmurat eu.

Ea a incuviintat din cap, cu ochii gravi.

"Hey," am dezmierdat-o eu, ridicandu-i barbia spre mine. "Dupa ce toate astea se vor termina, nu te mai las sa pleci de langa mine."

Buzele ei s-au curbat doar putin.

"Doar nu te indragosti de agenta secreta misterioasa care locuieste acum cu noi." m-a tachinat ea. Cel putin sper ca glumea. Gandul era aproape hilar.

Am pufnit.

"Te vad doar pe tine." i-am promis eu.

De data asta, buzele ei s-au ridicat intr-un zambet, recompensandu-ma cu frumusetea ei ametitoare. I-am zambit inapoi si m-am aplecat pentru a-i saruta perfectiunea buzelor.

Am intrerupt sarutul abia dupa cateva secunde, ingrijorat ca timpul acordat de Leah era pe sfarsite.

"Asa e cel mai bine." am decis eu, odhnindu-mi frunea pe a ei.

Ea s-a incruntat.

"Nu." am spus eu repede. "Nu la asta ma refeream."

Ea a ridicat o spranceana.

"Ma refeream ca o sa ma omoare sa pretind din nou ca avem o relatie strict profesionala cand abia am avut curajul sa-ti spun ce simt pentru tine, dar mai bine sa fim in siguranta decat sa regretam. Chiar puteam folosi niste protectie in plus cand eu nu sunt aici."

Ea a rosit, plecandu-si privirea. Am chicotit, dandu-i parul la o parte de pe fata. Era prea frumoasa pentru propriul ei bine. Niciodata nu stiusem cum e sa fii lasat fara cuvinte pana ce nu o cunoscusem pe Bella, nu am realizat ca nu era o exagerare. Chiar ma lasa fara cuvinte. Avea sa fie cel mai greu lucru pe care il facusem vreodata -sa pretind ca nu sunt nebun dupa ea, indragostit fara speranta de Bella.

"Cullen, esti de acolo de mai bine de 20 de minute! Dureaza atat de mult sa explici ceva?" am auzit-o pe Leah in josul scarilor.

Mi-am dat ochii peste cap, punandu-mi mainile pe soldurile Bellei si indepartand-o gentil din poala mea.

"Iar daca nu ne iese si noua nimic, macar va fi amuzant sa o innebunim." am soptit eu, sarutand-o pe obraz inainte sa ma dau jos din pat.

I-am intins mana mea , iar ea a luat-o, chicotind in timp ce eu o ridicam din pat pentru a sta langa mine. I-am indreptat tricoul si i-am sarutat mana inainte sa ii dau drumul si sa ma indepartez de ea cativa pasi. Caldura ei mi-a lipsit imediat. Fusesem de acords ca Leah sa stea aici si sa o protejeze pe Bella cat eu eram la 'munca'.

...Dar aveam sa fac ca sederea ei aici sa fie... memorabila...

_____________________________

Stiu ca iar mi-a luat o groaza de timp sa postez, si iar imi va lua mult pentru urmatrul capitol. Va suna ca un pretext, dar am avut o droaie de probleme cu rudele mele. Si maine dimineata plec iar de acasa pentru inca o saptamana.

Promit ca de cum scap de toate problemele, ma voi dedica ficurilor mele :X Jur solemn! :)

Pana atunci, enjoy and comment this chapter! :)

Pupici :*:*:*:*

Dienutza