Capitolul 6

- EPOV -

Brusc m-am simtit nervos s-o trimit acolo de una singura.

Poate ar fi trebuit sa incerc sa-mi conving surorile sa ma lase sa le insotesc. Nu-mi puteam imagina cat de greu trebuia sa fie asta pentru ea. Sa mearga intr-o casa plina de straini, desprinsa de tot ce ii era familiar, si asta dupa toate prin cate trecuse.

Mi-am inclestat maxilarul si mainile mele s-au strans in pumni la gandul a tot ce traise ea. Si dupa toate astea nu-si putea continua viata pentru ca un nimic, un caine o ameninta. Niciodata nu-l cunoscusem pe Jacob Blaque dar stiam ca daca o faceam vreodata aveam sa-l omor pentru tot ce ii facuse Bellei.

Poate nu putusem sa fiu alaturi de ea in trecut dar nimeni nu avea s-o mai raneasca acum ca eu eram langa ea. Aveam sa fac lucrurile sa mearga sau aveam sa pier incercand.

"Hei, Edward!" m-a strigat Emmett din sufragerie.

Am oftat.

"Vin, Em!" am strigat eu, plimbandu-mi privirea inca o data de-a lungul camerei inainte sa plec.

Nu mai puteam face nimic decat sa fiu cu ochii oe ea si sa ma asigur ca se simtea binevenita.

"Jocul e pregatit si ti-ai pierdut dreptul de a alege primul echipa." m-a informat cumnatul meu in timp ce intram in camera,

Eu si Emmett ne cunosteam inca de cand eram mici copii. Fusesem prieteni de cand aveam 10 ani. Intotdeauna fusesem mai mult ca fratii decat ca cei mai buni prieteni si apoi el s-a casatorit cu sora mea cand aveau 19 ani. Ma bucuram pentru ei. Toata lumea stia ca erau nebuni unul dupa altul si au avut-o pe Abby un an mai tarziu. Sora mea mai mare nu fusese niciodata mai fericita.

"De cand ma lasi tu pe mine sa aleg primul?" am intrebat sceptic.

"Taci sau o sa trebuiasca sa joci cu Bronco."m-a amenintat el.

Mi-am ridicat mainile in semn de capitulare.

"Bine." m-am inmuiat eu. "Bine. Ce echipa alegi?"

A ranjit.

"Patriots, iubire!" s-a inveselit el.

Mi-am dat ochii peste cap.

"Atunci eu ii aleg pe the Colts."

A ridicat din umeri, dandu-se la o parte ca sa pot sta si eu pe canapea.

"Pot juca doar un joc." l-am informat eu."Apoi trebuie sa fac niste comisioane."

Emmett a pufnit.

"Esti sigur ca n-o sa intri 'accidental' in fete?"

Mi-am ridicat o spranceana.

"De ce as face asta?" l-am intrebat eu.

"O, nu stiu." a ridicat el din umeri. "Poate doar pentru ca ti-ai trimis noua sotie cu surorile tale si incepe sa-ti para sincer rau."

M-am incruntat. Emmett era un bufon, unul mare de tot. Dar nu era prost si ma cunostea bine.

"Ce te face sa crezi asta?" am intrebat, incercand sa par dezinteresat.

Emmett a chicotit.

"Stim amandoi ca Alice si Rosie pot fi chiar dragute cand vor." a spus el, interceptand o pasa pe ecran. "Dar sunt si diabolice. Vii acasa casatorit cu o fata pe care n-au vazut-o niciodata si stiu ca au prins-o singura o zi intreaga."

S-a uitat la mine cu coltul ochiului, afisand convins un zmabet superior.

"Practic ai aruncat-o la rechini."

M-am incruntat.

"Cred ca Alice se va purta frumos." am spus eu.

Nu eram sigur pe cine incercam sa conving acum.

"Cred ca o place."

Era evident ca Alice era suparata pe mine putin mai mult decat era ranita dar nu cred ca s-ar fi razbunat pe Bella. Alice nu era genul care sa-si pastreze gandurile pentru ea. Daca nu te placea, de obicei stiai si ea parea cinstita in acceptarea fata de Bella.

"Ce crede Rose despre ea?" am intrebat eu.

Emmett a oftat.

"E surprinsa." a spus el. "La fel ca noi toti."

Am incuviintat din cap, simtitnd din nou acel junghi de vinovatie. Uram sa-mi implic familia in asta. Uram sa-i mint dar stiusem de indata ce citisem dosarul acestui caz ca aveam sa fac orice ca sa o protejez pe Bella Swan. Pentru oameni ca ea acceptasem acest gen de munca. Daca ar fi existat mai multi oameni ca ea poate ca viata mea nu s-ar fi schimbat in urma cu 18 ani.

"Stii ce protectoare e Rosie cu familia ei." a spus Emmett, scotandu-ma din visare.

Am incuviintat din cap.

"Dar Abby cu siguranta o place." a chicotit Emmett. "Ceea ce probabil a mai inmuiat-o."

Am zambit. Imi iubeam nepoata!

M-am napustit asupra lui chiar inainte de zona de aparare iar el a murmurat cateva injuraturi.

"Probabil vor ajunge sa vorbeasca despre povestile tale jenante din copilarie."a spus el, zambind invingator.

Am oftat. Cunoscandu-mi surorile, probabil partea asta facea parte din scenariu.

"Poate chiar ar trebui sa merg sa le caut." am spus eu glumind doar pe jumatate.

De fapt deveneam foarte nelinistit, aruncand priviri spre usa la intervale de cateva secunde. Nu-mi placea sa nu stiu unde era Bella. Era foarte... tulburator.

Emmett a chicotit.

"Chiar ai fi in stare sa faci fata maniei lui Alice si Rosalie ca sa o salvezi pe Bella?"

"Da." am spus eu fara sa ma gandesc.

Raspunsul fusese automat,nu fusese ceva ce planuisem despre cum ar fi trebuit sa sune acoperirea noastra. Ce insemna asta?

"Omule, chiar o iubesti!" a fredonat Emmett.

"Doar m-am casatorit cu ea." i-am amintit eu dar inca ma gandeam.

Brusc o imagine din dimineata aceasta a reaparut in mintea mea.Fata Bellei la doar cativa centimentri de a mea, simtind respiratia ei calda. Mainile ei micute odihnindu-se bland pe pieptul meu. Cand se trezise din acel cosmar noaptea trecuta, tipetele ei mi-au sfasiat inima. Sunasera atat de indurerate, atat de chinuite. Nu stiu ce visase dar puteam banui si intr-o clipa eram langa ea. Asta fusese alta reactie automata. Nu-mi placea sa nu am control asupra actiunilor mele.

Dar ma simtisem atat de confortabil langa ea dupa ce tipetele ei incetasera si a adormit din nou ca nu ma simteam in stare sa ma misc de langa ea.

"Deci ce au fost toate astea oricum?" a intrebat Emmett.

Pusese pauza jocului si s-a intors sa se uite la mine.

"Ce?" am intrebat eu.

"Sa arunci asta dintr-odata." a explicat el. "Esme aproape ca a facut infarct."

Am zambit mai mult ca o grimasa, trecandu-mi mana prin par. Nu puteam face fata gandului ca-mi ranisem mama. Facuse atat de multe pentru mine.

"O iubesc." am spus eu neconvingator.

Dintr-odata povestea mea pregatita cu atat grija nu mai insemna atat de mult. Pentru ca daca as fi cunoscut o fata pe nume Bella intr-o situaite obisnuita, as fi fost nerabdator s-o prezint familiei.

"Te cred, omule." a spus Emmett, dintr-odata serios. "Si ma bucur pentru tine dar de ce n-am putut-o cunoaste? Sau macar sa ne suni sa ne spui despre ea."

M-am uitat in jos la mainile mele. Dupa tot acel antrenament despre cum sa-ti privesti inamicul in ochi, imi puteam tine privirea fixa in fata unei intregi armate. Mai facusem asta inainte. Dar nu puteam intalni privirea dezamagita a prietenului meu cel mai apropiat, a fratelui meu.

"Imi pare rau, Em." am oftat eu, sperand sa inteleaga cat de rau imi parea.

"Nu sunt suparat, farte mai mic." a spus el dupa un moment. "Ma bucur ca ai gasit pe cineva. Eram cu totii ingrijorati pentru tine."

M-am incruntat.

"Dar merita?" a intrebat el. "Asta e tot ce vreau sa stiu."

Atunci mi-am ridicat privirea. Asta era intrebarea despre care nu aveam nicio indoiala. Cea despre care nu era nevoie sa mint,

"Fara nicio indoiala."

"Ai adus doar patru tinute?" a venit vocea indignata a surioarei mele mai mici in urechea mea in timp ce conduceam spre Port Angeles.

Surorile mele mergeau mereu in Port Angeles in zilele lor cu fetele. Forks nu aveam nimic ce le-ar fi putut atrage atentia.

"Da." am auzit vocea nervoasa a Bellei. "N-am stiu cat vom sta."

De ce nu incerca nimeni sa o faca sa se simta mai comfortabil? Era clar in vocea ei ca nu se simtea prea bine.

"Poti imprumuta cateva din hainele mele, matusica Bella." am auzit-o pe Abby oferindu-se voluntara.

Asta era fata mea.

"Multumesc, Abby." am auzit vocea Bellei. Continea si o urma de ras dar stiam ca se abtinea, ca sa nu-i raneasca sentimentele.

"Asta e o rochita foarte draguta." a comentat ea. "Crezi ca as putea s-o imprumut?"

"Sigur." a acceptat Abby bucuroasa. "E preferata mea."

"Ce zici daca mergem la magazin pentru ca Bella sa-si cumpere propriile ei rochite?" a sugerat Rosalie.

Vocea ei era formala si controlata, aratandu-i neplacerea dar cel putin incerca. Trebuia sa-i multumesc cumva pentru asta mai tarziu.

"Ce ziceti de La Tua Cantante?" a sugerat Alice, fericita la ideea cumparaturilor.

"N-am fost niciodata in Port Angeles." a admis Bella. "Deci nu va voi ajuta prea mult in a alege."

"Oh, La Tua Cantante e fabulos!" a exclamat Alice. "Iti va placea la nebunie!"

Am programat magazinul in GPS-ul meu. Era cam la 15 minute de unde eram eu deci probabil ele se apropiau de el acum.

Am dat volumul mai tare curand, atunci cand iesisera din spatiul mic si linistit al masinii. Dar inca le puteam auzi indeajuns si daca imi aminteam eu bine era o cafenea mica pe aceeasi strada. Era perfect. Puteam sta acolo discret si inca sa pot fi aproape de ele.

"Deci Edward nu ti-a spus niciodata despre Port Angeles?" a intrebat Rosalie. "Obisnuia sa vina aici tot timpul."

Mainile mele s-au strans pe volan. Asta fusese o idee proasta Nu stiu la ce ma gandisem.

"Mi-a spus despre Port Angeles." a spus Bella bland. "Niciodata nu a mentionat si anumite magazine totusi."

"Edward uraste cumparaturile." a fostAlice de acord, fara a incerca sa ascunda dezaprobarea pe care o simteam vizavi de acest lucru.

Am expirat, realizand ca imi tinusem respiratia.

"Deci ce ti-a spus Edward despre acest loc?" a intervenit din nou Rosalie.

Tacere.

Mi-am stors mintea incercand sa-mi amintesc daca ii spusesem ceva despre oras in timpul zborului nostru. Nu gasisem nimic.

"Mi-a spus doar ca Forks e un oras chiar mic deci daca vrei sa faci ceva trebuie sa vii aici." a spus Bella in sfarsit.

Am zambit.

Fata era mai buna decat isi imaginase ea.

"Deci, Bella." a spus Alice dupa un timp de tacere incomfortabila. "L-ai cunoscut pe Edward intr-o librarie?"

"Da." a raspuns ea imediat, parand usurata ca se intorceau la detalii sigure.

"Care a fost primul lucru pe care l-ai observat la micul nostru Eddie?" a chicotit ea.

Eram cu 3 ani mai mare decat ea si cu cel putin un cap mai inalt dar intotdeauna reusise sa faca sa para sora mai mare. Si cat de des imi spusese asa cand eu nu eram in preajma?

"Ochii lui." a trantit-o Bella fara ezitare.

Sprancenele mi s-au ridicat involuntar. Spusese asta ca urmare a unui fapt, o farama de adevar in toate aceste minciuni.

"Serios?" a indemnat-o Alice, sunand curioasa. APROAPE la fel de curioasa cum eram eu.

Am simtit un mic junghi de vinovatie pentru ca le ascultam conversatia. Dintr-odata parea foarte personala. Dar o avertizasem ca aveam sa ascult.

"Multi oameni ii observa mai intai parul." a chicotit Rosalie.

Eu m-am incruntat/

Trecusem printr-o faza in care incercasem sa-mi potolesc parul rebel in fiecare dimineata. Dar se dovedise a fi inutil si o pierdere de timp asa cam am renuntat.

"Parul a fost al doilea lucru pe care l-am observat." a admis Bella siimi puteam imagina imbujorarea ei delicioasa.

"Dar i-am observat mai intai ochii. N-am mai vazut niciodata asa o nuanta de verde."

Mi-am ridicat spranceana. Nu stiam ca ochii mei aveau o nuanta specifica de verde, si cu siguranta nu una rara. Erau doar..verzi.

"Am ajuns!" a exclamat Alice entuziasmata.

Am oftat, stiind ca acesta avea sa fie sfarsitul conversatiei.

Oh, cum imi doream sa fi putut auzi gandurile acestor fete ciudate.

-BPOV-

Ochii lui? La ce ma gandeam? Apoi a trebuit sa continui si sa inrautatesc lucrurile aducand vorba despre excentritatea nuantei? Poate ca totusi nu asculta?

"Deci cum te-a cerut in casatorie? a intrebat Alice de dragul conversatiei in timp ce imi inmana obluza albastra.

Am zambit, amintindu-mi zambetul lui increzut referitor la povestea inventata.

In plus, asta era ceva la care eram pregatita sa raspund. In sfarsit.

"Mi-a pregatit cina." am inceput eu.

"A ascuns inelul in mancare?"

Am ras.

"Asta am spus si eu!"

"Ce?" a intrebat ea confuza.

O, nu!

"Nimic." am mormait eu jenata. "Nu conteaza."

Alice m-a studiat pentru o clipa inainte sa ridice din umeri.

"Deci unde era inelul?" a intrebat ea.

Am lasat aerul sa iasa.

"Dupa cina mi-a dat un cadou."

"Ador cadourile." a cantat Alice.

"Ce ti-a gatit la cina?" a intrebat Rosalie,aratand un real interes pentru prima data.

"Ravioli cu ciuperci." i-am spus eu. "Preferata mea."

A incuviintat din cap, zambind bland.

"Ce cadou era?" a intrebat Alice entuziasmata, cu ochii stralucind.

M-am uitat urat.

"Ajung la asta."

Alice a pufait, incercand sa astepte rabdatoare.

"Era 'La rascruce de vanturi'." am zambit eu. "Observase ca vechea copie pe care o aveam eu era distrusa."

Am chicotit, gandindu-ma la adevarata mea copie dupa 'La rascruce de vanturi' stand pe noptiera mea acasa, cu coperta desprinsa si pagini zburatoare.

"O carte?"

Rosalie si Alice si-au aruncat o privire apoi s-au intors spre mine.

"Ce?" am intrebat eu.

"Ei bine..." a inceput Alice. "O carte nu este exact...cadoul obisnuit de logodna."

M-am incruntat.

Asta era o parte din ideea din capul meu. Si stiam ca acolo unde alte fete nu puteau vedea simpla perfectiune a cererii lui in casatorie, era perfect pentru mine. Asta ma lasase pe mine fara cuvinte, cu acel sentiment cald si ametitor, pe care acest pe care il cunosteam de numai doua ore mi-l daduse cu acea geniala, unica metoda de cerere in casatorie care era perfecta pentru mine.

"Mi-a placut la nebunie." m-am aparat eu. "A fost perfect."

Alice a chicotit si o imbujorare s-a intins pe gatul si obrajii mei.

Cand se infiltrase acel ton visator in vocea mea? Nici macar nu fusese o cerere in casatorie adevarata, pentru numele lui Dumnezeu

"Continua." m-a indemnat Alice. "Ti-a dat cartea perfecta..."

Mi-am fixat privirea in pamant, jucandu-ma cu umerasul pe care statea bluza pe care o tineam.

"Mi-s spus sa ma uit pe prima pagina." am mormait eu."Si scrisese pur si simplu..paragrafe. Cand am terminat de citit, mi-am ridicat privirea si el era in genunchi cu inelul meu in mana."

"Oh!" a tipat Alice, batand din palme. "Ai plans? Eu as fi plans!

Am chicotit, sunetul parand oarecum nervos si jenat.

"Sigur ca am plans." am spus, pentru ca, sa fiu sincera, stiam ca daca as fi fost intr-adevar ceruta in casatorie astfel as fi plans.

__________

Iata cap 6, mai repede decat imi propusesem ;) avand in vedere ca m-am bucurat mult cand am vazut rezultatele sondajului si va multumesc mult tuturor celor care m-au votat.

Deci, prima perspectiva a lui Edward, dar cu siguranta vor mai fi ;)

Ma grabesc cu cap 7

Love ya all!

Read and comment!

Capitolul 5

-BPOV-

Casa era linistita si intunecata.

Niciodata nu-mi fusese frica de intuneric inainte dar in timp ce mergeam pe coridorul ingust, un fior mi-a strabatut spatele. Nu stiam cum sa explic asta exceptand faptul ca puteam spune ca ceva era in neregula.

M-am lovit de o marginea unei mese si inima mai-mai sa-mi sara din piept, cauzand un mic tipat sa scape iasa dintre buzele mele.

M-am rezemat de perete, cu mainile apasand pe piept deasupra inimii mele agitate.

Mi-am scuturat capul, chicotind putin la cat de ridicola eram. Fusesem in casa familiei Blaque de multe ori inainte. De ce eram speriata acum? Poate pentru ca Jacob nu era cu mine.

O bubuitura brusca m-a trezit din visare. Simteam cum parul mi se ridica in timp ce o alta bubuitura s-a auzit cu ecou in casa pustie.

"Jake?" am soptit eu, acum fiind la jumatatea coridorului.

Vocea mea a sunat ca si cum eram victima ametita dintr-un film de groaza.

CALMEAZA-TE, mi-am spus eu. E DOAR IMAGINATIA TA PREA BOGATA.

In timp ce ma apropiam de capatul coridorului am auzit voci-una rugatoare si cealalta malitioasa.

"Te rog." spunea vocea. "Te rog. Am fost prieteni ani de zile."

"'Prietenia' nu are nicio valoare pentru mine." a raspuns cealalta voce rece, aproape plictisit.

Sprancelenele mele s-au unit deasupra ochilor mei confuzi. I-am recunoscut vocea lui Billy dar niciodata nu-l auzisem vorbind pe acest ton. Era de obicei vesel si jovial.

O imagine mi-a aparut imediat in minte cu omul mai in varsta cu parul negru si gros si zambet rautacios, ochii dansandu-i amuzati.

"Billy?" am soptit eu, dar vocea mea inca era prea sparta din cauza fricii de a nu fi auzita.

Am facut un pas spre locul de unde se auzeau vocile-biroul lui Billy Blaque.

Usa era usor intredeschisa si lumina se vedea din crapatura, reflectand umbrele pe hol.

Prin deschizatura dintre usa si perete putem vedea birul lui Billy. O lampa era asezata pe birou iar masuta de cafea era rasturnata. Un om statea pe jumatate aplecat deasupra mesei si pe jumatate pe podea, cu picioarele incalcite ca si cum cazuse..sau fusese impins.

Am icnit, mainile zburandu-mi spre gura in timp ce asimilam scena din fata ochilor mei.

Billy Blaque era aplecat deasupra lui, doar spatele sau fiindu-mi vizibil mie.

Stiam ca ar fi trebuit sa plec de acolo dar nu ma puteam misca sub nicio forma.

Respiratia mea era superficiala si ritmul inimii incredibil de rapid, palmele imi transpirasera,

"Te rog, Billy." a implorat omul. Puteam sa jur ca am vazut o lacrima rostogolindu-se pe obrazul lui. "Te rog."

"Domnul Blaque pentru tine." s-a rastit Billy, vocea lui fiind acum plina de dusmanie si sila.

Omul si-a inchis ochii, alte cateva lacrimi prelingandu-i-se pe obraji.

"Va rog, domnule Blaque." a soptit el.

A folosit vocea cuiva care stia ca nu mai era nicio speranta pentru ceea ce implorau ei.

"Nu stiu la ce ma gandeam." a murmurat.

Billy a chicotit malefic dar nu era nicio urma de umor. Sunteul a facut un alt fior sa-mi strabata sira spinarii.

"Credeam ca aveai nevoie de asta pentru familia ta." a spus Billy, vocea lui fiind acum batjocoritoare.

La mentionarea familiei sale ochii omului s-au largit.

"Va rog." a implorat el cu si mai multa disperare. "Va rog. Va rog."

Billy i-a ignorat rugamintile disperate.

"Stii cum am reusit sa evit politia atata timp?" a intrebat el.

Omul nu a raspuns dar asta n-a parut sa-l deranjeze pe Billy. A continuat fara niciun raspuns.

"Pentru ca mi-am eliminat angajatii FOARTE atent." a raspuns el la propria-i intrebare. "Si nimeni nu ramane in viata."

"Va ro.."

Apoi, atat de repede ca nu am avut timp sa reactionez, Billy s-a deplasat atat de repede si am vazut arma pe care o tinea in mana.

Am inceput sa imping usa. Trebuia sa fac ceva! Nu puteam lasa ca asta sa se intample.

Asa ceva nu se putea intampla. Totul era doar un cosmar oribil si eu aveam sa ma trezesc in orice moment in patul meu cald.

Inainte sa pot face ceva a apasat pe tragaci.

Am sarit si mi-am muscat limba pentru a inabusi hohotele care imi faceau corpul sa tremure puternic.

"Insolentul." a bolborosit Billy.

Mi-am dus mainile la gura, incercand sa nu-l lasa sa-mi auda plansetul. Trebuia sa ies de aici.

Billy s-a asezat calm pe canapeaua de piele si a pus arma jos.

"Stiu ca esti acolo, Bella."

"Bella. Bella! Esti bine, iubito!"

Brate calde m-au inconjurat dar eu m-am desprins.

"Bella. Sunt doar eu."

"Nu!" am tipat eu. "Lasa-ma in pace!"

"Bella, iubito. A fost doar un cosmar."

Mi-am deschis ochi si am clipit peste lacrimile care curgeau pe fata mea, dar au urmat mai multe.

"Esti bine. Esti in siguranta." a soptit vocea bland. "Sunt aici." Lumina lunii dinspre peretele de sticla lumina camera.

"Edward?" am tipat eu, vocea mea auzidnu-se sparta in timp ce alt hohot de plans mi-a facut trupul sa tremure.

"Da, Bella. Shh.Sunt eu." m-a alinat el. "Sunt aici. Nimeni nu te poate rani acum."

Am clipit din nou, ochii mei incercand sa se adapteze intunericului.

S-a asezat langa mine pe pat, cu o expresie de neliniste pe chip.

"Oh, Edward!" am tipat eu, aruncandu-mi bratele in jurul gatului sau.

El si-a infasurat bratele in jurul meu, trangandu-ma mai aproape.

Mi-am frecat fata de pieptul sau inhaland aroma sa, partial calmanta.

"Nimeni nu te poate rani." a repetat el ca o soapta, sunand chiar determinat in timp ce imi mangaia delicat spatele.

"Niciodata nu voi lasa pe cineva sa te raneasca."

Lumina era orbitoare. Puteam spune asta chiar si cu ochii inchisi.

Am cascat si m-am intins.

...sau cel putin am incercat sa ma intind. Ceva ma impiedica sa ma misc.

Respiratia mi s-a oprit. Sa fiu retinuta nu era un lucru bun pentru cineva care tocmai fusese martorul unei crime sau care avea un fost prieten razbunator pe urmele ei.

Dar apoi am prins boarea unui miros familiar, ceva masculin si inca comfortabil totusi. Nu-mi puteam aminti cand mai auzisem asta dar era ceresc si m-am relaxat instantaneu. Nimic care miroase asa bine nu poate fi periculos, nu?

Am deschis un ochi ezitand, apoi pe celalalt. Stateam pe o parte cu fata la peretele de sticla.

M-am incruntaa. Perete de sticla..Forks...Edward.

Ochii mi s-au deschis larg. Edward.

Ochii mi-au zburat spre canapeaua din cealalta parte a camerei. Era goala.

Respiratia mi s-a oprit cand realitatea si visul s-au separat si zapaceala de dupa somn a disparut.

IN REGULA, BELLA, am gandit eu. RESPIRA.

Am privit in jos ingrijorata si am vazut ce ma tinea captiva.

Doua brate puternice erau inclestate puternic in jurul taliei mele, tinandu-mi bratele pe langa corp.

Oh, asta nu era bine. Pentru ca daca el era aici cu mine inseamna ca intr-adevar plansesem la Edward, un om pe care nici macar nu-l cunosteam. Un strain al naibii de grozav. Sotul meu. Bine, presupusul meu sot.

M-am intors neindemanataica pe cealalta parte pentru a-i face fata..da. Lui Edward.

Ochii lui erau inchisi, respiratia ii era regulata, iar buzele intredeschise. Obisnuitul sau par ravasit era acum intr-o drastica dezordine si cateva suvite rebele ii erau cazute pe frunte.

Inima mea a luat-o la galop si ochii mei se holbau nerusinati.

Trebuia sa scap de aici. Nu puteam gandi normal cu el atat de aproape. Chiar si cand nu e constient omul asta era ametitor.

Am inceput sa ma tarasc din stransoarea bratelor lui dar in minutul in care am incercat sa scap, bratele lui s-au incolacit si mai tare in jurul meu si in loc sa scap eram deodata mai aproape. Mult mai aproape.

El a oftat si si-a ingropat fata in scobitura gatului meu.

"O, Doamne!" am murmurat eu, cu vocea tremuranda.

CIOC! CIOC!

La naiba!

Ochii mei s-au indreptat frenetic spre usa.

Te rog,sa fie incuiata. Te rog,sa fie incuiata. (Nota autorului: In toata aceasta nebunie draga noastra Bella a uitat ca ar fi fost mai bine ca cineva sa-i vada in pat impreuna-nu in felul acela, oameni buni! Dar se presupune ca sunt casatoriti, nu? Lol)

"Edward. Bella. Pot sa intru?" a intrebat o voce din partea cealalta a usii.

"Sunt Alice. Pot sa intru?"

Tocmai cand credeam ca mai rau nu se poate! De ce totul in viata mea trebuia sa fie asa agitat si exasperant?

Mi-am intors privirea catre Edward, incercand sa formulez un plan pentru a ma elibera.

Dar se trezise. A clipit pentru a alunga somnul si si-a intors privirea spre mine cu ochi patrunzatori.

"Baieti?" a strigat Alice din nou, putin mai tare de data aceasta. "V-ati trez..."

"Intra." a strigat Edward fara a intrerupe contactul vizual.

Ma asteptam sa-mi dea drumul, dar in loc de asta el m-a tras si mai aproape astfel incat capul meu se odihnea pe pieptul lui. Voiam sa ma indepartez. Sau sa privesc in alta parte cel putin, dar era ca si cum acei ochi de jad ametitori ma tineau paralizata.

Am auzit usa deschizandu-se si Edward a rupt in sfarsit transa.

"Scuze daca v-am trezit." s-a scuzat Alice.

Am clipit si am luat o gura mare de aer. De ce imi pierdeam abilitatea de a respira atunci cand ma uitam la omul acesta? Era pur si simplu ridicol.

"Eram treji." a asigurat-o Edward, cu vocea inca ragusita de la somn.

"Oh, bine." a spus Alice. "Ei bine, Rose si cu mine vom avea o zi cu fetele astazi si voiam ca Bella sa mearga cu noi."

Ma lovise in sfarsit ca trebuia sa ma uit la Alice.

Statea in usa cu un zambet larg pe fata. Era deja imbracata, si toate cele. Cu siguranta o persoana matinala.

"N-as vrea sa fiu in plus, Alice." am spus eu politicoasa.

Asta era o parte din problema. Cealalta parte eram doar eu speriata sa fiu lasata singura cu propriile arme; sa trebuiasca sa fac toata sarada asta sa mearga fara Edward. Gandul m-a facut sa ma panichez putin.

Zambetul lui Alice s-a largit si mai mult daca asa ceva era posibil.

"Nu fi ridicola!" a chitait ea. "Chiar asteptam sa avem sansa sa ne cunoastem noua sora."

Mi-am muscat buza nervoasa. Deasta ma temeam. Cu siguranta aveau o mie de intrebari pentru CUMNATA lor si eu nu puteam minti. Nu ma nascusem cu aceasta abilitate. In plus, nu voiam sa le mint. Pareau dragute.

Edward trebuie sa fi vazut ezitarea mea pentru ca si-a mutat o mana de pe talia mea si mi-a mangaiat parul.

"Si daca vreau sa o pastrez pentru mine astazi?" a zambit el superior.

Am rosit din cap pana in picioare, cu toate ca incercam sa controlez aceasta reactie.

Alice si-a pus mainile pe solduri.

"Nu crezi ca ai tinut-o destul timp pentru tine, fratioare?" a replicat ea.

Durerea si vina au trecut peste fata sa pentru o secunda inainte ca trasaturile sale sa devina o masca rece si indiferenta.

"Alice. Nu trebuie sa explic nim..."

"O zi cu fetele suna bine." am intrerupt eu inainte sa spuna ceva ce ar fi putut regreta.

Edward si Alice erau intr-un fel de stare intensa de holbare unul la celalalt. Nu din cauza mea se certau acum. Poate niciodata nu fusese de asta. Poate scopul princpial era sa vada cine avea dreptate.

Cu unul din bratele lui Edward la o parte, era ceva mai usor sa mi-l misc pe al meu si l-am lasat sa se odihneasca bland pe pieptul lui,

"Edward?" am soptit eu.

Te rog uita-te la mine, gandeam eu.

El a cooperat si privirea lui era pe fata mea de indata ce-i rostisem numele.

Masca i-a cazut imediat si trasaturile i s-au inmuiat.

"Orice vrei tu, iubire."

Respiratia lui mi-a lovit fata si un mic fior mi-a traversat sira spinarii.

"Nu ma deranjeaza sa ies cu Alice si Rosalie astazi." i-am spus, zambind pentru a-l asigura.

Chiar nu ma deranja sa petrec timpul cu ele. Pareau dragute, ca si cum urma sa ne distram de minune. Mai ales Alice.

Eram doar nervoasa.

Dar daca avea sa faca lucrurile mai usoare pentru Edward si mai putin tensionate intre mine si familia lui, atunci puteam merge. El pusese multe in joc ca sa ma protejeze pe mine pana la urma. Ii datoram mai multe decat aveam vreodata sa fiu capabila sa-i ofer, ma temeam.

"Nu suntem asa rele pe cat te faceEdward sa crezi ca suntem." a promis Alice. "Ne vom distra."

I-am zambit.

"Edward a avut intotdeauna numai lucrurile bune de spus despre voi. Sunt sigura ca ne vom simti bine."

Nu eram sigura daca incercam s-o conving pe ea sau pe mine. Uram sa nu stiu la ce sa ma astept.

Alice s-a uitat la fratele ei si a zambit, aproape timid.

"Merg sa-i spun lui Rose." a spus ea. "Doar vino la parter cand esti gata, Bella."

Am incuviintat din cap apoi ea a plecat, inchizand usa usor in urma ei.

Edward a oftat si si-a ingropat fata in parul meu.

"Imi pare atat de rau, Bella." a gemut el.

Am incuviintat slab din cap, ametita fie de intorsatura evenimentelor, fie de apropierea lui. Probabil de amandoua.

"E in regula." Nu sunasem prea convingatoare.

Edward si-a ridicat fata din parul meu, ceea ce nu eram sigura daca era apreciativ sau nu. Cu siguranta facea mai usoara concentrarea.

A ridicat o spranceana si s-a uitat la mine.

"Stiam ca o sa insiste sa petreaca timp cu tine singura." a spus el ganditor. "Darcredeam ca o sa mai dureze macar un timp."

Si-a dat ochii peste cap.

"Nu stiu de ce. Probabil deja repeta linia de intrebari pe care vor sa ti le puna."

Am inghitit in sec,

Mi-a aruncat o privire in semn de scuze si mi-a dat o suvita de par dupa ureche.

"Imi pare rau." a repetat el sincer. "Am crezut ca o sa am timp sa te pregatesc."

"E in regula." l-am asigurat eu, vocea tremurandu-mi pe masura ce mana lui zabovea.

El a ridicat din umeri,

"Te vei descurca bine."

Mi-am dat ochii peste cap.

"Mm-hmm." am murmurat eu sarcastica.

Probabil stricasem intreaga noastra misiune, distrusesem acoperirea, incepusem un coflict familial. Oh, Doamne, ce norocoasa eram.

Edward s-a incruntat.

"Asa vei face." a insistat el. "Poti face asta. Doar foloseste argumente bune cnad raspunzi la intrebari."

M-am cutremurat. 'Argumentele bune' ale mele ma dusesera intr-o relatie cu un asasin fara scrupule. Ma condusesera in casa lui in mijlocul noptii. Si tot ele ma condusesera de-a lungul coridorului acela pustiu.

"Bella. Te vei descurca." mi-a promis el/

Gandurile mele probabil se intinsesera pe fata mea.

"Nu voi lasa ca nimic rau sa ti se intample."

Am inghitit peste nodul din gatul meu.

"Nu vei fi acolo." am mormait eu patetica.

Edward a ridicat o spranceana, amuzamentul fiind vizibil acum.

"Cine spune?" a zambit el superior.

M-am incruntat.

"Vii cu mine?" am intrebat, confuza. "La ziua cu fetele?"

Edward a chicotit, ochii incretindu-se la colturi.

"Le-am promis celor de la CIA sa nu-ti pierd urma cat timp suntem aici, Bella."

Doar continuam sa-l privesc, derutata.

Apoi bratul lui mi-a parasit fata iar el s-a ridicat, dandu-si picioarele jos din pat.

"Edward.."

M-a privit peste umar si mi-a fcaut cu ochiul.

"Ce fel de protector as mai fi daca te-as lasa sa te aperi singura?"

"Alice chiar te va lasa sa vii?" am intrebat eu neincrezatoare.

Acum 24 de ore credeam ca nimeni nu-l putea opri pe Edward sa faca ce voia. Dar nu o cunosteampe sora lui acum 24 de ore. Rezistenta era inutila.

Edward si-a scuturat capul, apucand un tricou de pe marginea canapelei.

Aproape am plans la imaginea spatelui su umerilor sai disparand sub acel tricou. Chiar si arcurile umerilor barbatilor erau sexy! Doamne, el fusese creat ca sa ma tortureze,

"Nu." a raspuns el, scotandu-ma din visare.

Imbujorarea mea tradatoare mi-a incalzit obrajii si m-am rugat sa dispara inainte ca el sa se intoarca si sa nu-si dea seama ca ma holbasem fara rusine.

"Nu m-ar lasa. Darea nu trebuie sa stie ca sunt acolo."

A cotrobait in geanta sa, cautand ceva.

Mi-am ridicat o spranceana.

"Vei veni incognito?" am ghicit eu.

Edward nu s-a intors, continuand sa cotrobaie prin geanta.

"Da. Voi fi cea mai buna prietena a ta Samantha, care a venit din Chicago pentru a vizita familia noului tau sot."

"Spune-mi ca glumesti."

Nici macar CIA nu-l putea face pe Edward Cullen sa arate ca o femeie.

Edward mi-a zambit superior peste umar,

"Da." a chicotit el. "Asta era o gluma."

M-am incruntat.

"Atunci cum.."

"Aha!" a spus el victorios, luand ceva mic din geanta.

S-a intors, tinand obiectul in mana cu un mic zambet increzut.

Eu doar ma holbam la obiect, la fel de confuza ca inainte.

"O vei distrage..cu o...brosa?" am incercat eu sa ghicesc incet.

De ce toti agentii CIA trebuiau sa fie asa misteriosi si secretosi?

Edward a ras.

"E un microfon in ea, permitandu-mi sa aud tot ce se petrece in jurul tau printr-o pereche de casti wireless." mi-a explicat el.

"Te voi urma discret si ma voi asigura ca nu se intampla nimic suspect."

Si-a coborat privirea spre brosa albastra ca cerul din mainile sale, mandru de planul sau.

"Ma tem ca inca vei fi pe cont propriu la itnerogatoriul lui Alice dar voi sti daca domnul Blaque incearca sa te contacteze sau ceva pericols se intampla." a continuat el. "Si voi fi pe aproape."

Mi-am muscat buza.

"Asta are sens." am decis eu dar inca imi doream ca el sa-l aud de asemenea si sa ma poata ajuta astfel cu 'interogatoriul'/ Dar cel putin stiam ca eram in siguranta cu el urmarindu-ma. Nici macar nu luasem in calcul posibilitate ca Jacob sa ma contacteze.

Imi spusesera de atatea ori ca sansele de a fi gasita in Forks eram microscopice dar inca trebuia sa fiu in garda. Aceasta realitate ma lovea.

"Dar sunt putin dezamagita ca voi rata debutul 'Samanthei'." l-am tachinat eu, incercand sa nu ma mai gandesc la situatia amenintarii vietii mele despre care aveam sa ma ingrijorez pentru tot restul vietii. Nu-mi puteam imagina o zi in care sa nu simt nevoia sa privesc in urma.

Edward a ras.

"Imi pare rau ca te dezamagesc, 'iubire'." a zambit el superior.

Eu am rosit.

"Te las sa te imbraci. Nu uita brosa."

Am incuviintat din cap apoi el a plecat.

Mi-am facut dus, fara sa ma mai ostenesc sa-mi usuc parul. Alice si Rosalie probabil ma asteptau. Am luat o pereche de blugi si un tricou gri de bumbac, pozitionand mica brosa albastra in fata.

Poate era un lucru bun ca ieseam astazi. Agentia imi impachetase doar trei sau patru schimburi. Aveam o presimtire ca misiunea avea sa dureze probabil mai multe de patru zile. Alice paruse destul de fericita ieri cu cumparaturile pentru 'nunta'. Poate nu s-ar fi suparat daca ne-am fi oprit putin la un magazin astazi. De obicei nu-mi placeau cumparaturile dar hainele erau un fel de necesitate. Poate puteam scapa cu o calatorie scurta,

Mi-am pus opinctuele si am inspirat adanc. Fara amanare. Puteam face asta. Aveam sa fiu aproape de Edward cel putin. Asta ma linistea oarecum.

"Bella!" a exclamat Alice cand m-a vazut intrand in sufragerie.

I-am facut timid cu mana, simtindu-ma ca si cum un reflector era indreptat spre mine pe masura ce toti s-au intors ca sa se uitela mine.

Emmett si Rosalie au trecut pe langa mine cu adorabila lor fiica dupa ei. Edward statea la un capat al canapelei jcand un joc video cu Emmett dar un zambet cald i-a rasarit pe fata atunci cand a auzit-o pe Alice.

I-am intors zambetul din reflex.

Ma intreb de ce nu-si vizita familia mai des. Parea atat de fericit si lipsit de griji cand era cu ei. Putea oare intr-adevar sa fie slujba lui sa0i tina pe ei departe? Un an e o perioada luna de timp pentru a sta fara cei dragi.

"Bella?" s-a auzit o voce micuta si delicata.

Mi-am coborat privirea pentru a o vedea pe Abby stand in fata mea. Ochii ei mari si albastri erau inocenti, expresia ei era ganditoare.

I-am zambit si m-am aplecat astfel incat ochii nostri erau la acelasi nivel.

"Da, Abby?"

S-a intors si s-a indepartat cu piciorusele ei mici, privindu-ma speculativ.

"Mami si tati spun ca esti noua mea matusica."a spus ea in sfarsit.

In camera s-a facut foarte liniste.

Am incuviintat din cap, privind la aceasta faptura inocenta care nu stia nimic despre amagire, nuante de gri, sau razbunare.

"Da." am spus eu bland. "E in regula pentru tine?"

M-a studiat pentru un moment inainte ca un zambet larg sa i se intinda pe fata, aratandu-si gropitele. Chiar semana cu taticul ei in aceasta privinta.

Ea a incuviintat din cap iar eu am zambit. Nu stiu de ce insemna atat de mult pentru mine ca aceasta fetita sa ma accepte ca pe o parte din familia ei dar imi topea inima.

"Pot sa-ti spun matusica Bella?" a intrebat ea.

Am chicotit.

"Daca vrei." am ridicat eu din umeri.

Ea a zambit, parand satisfacuta de discutia noastra, si a sarit la Emmett.

Emmett a chicotit.

"Hei, maimutico." a ranjit el, punand-o pe Abby in poala. "Ma ajuti sa-l anihilam pe unchiul Eddie?"

"Da!" s-a entuziasmat ea. "Anili...dam."

Edward s-a incruntat jucaus la ea.

"Multumesc." a mormait el. "Si eu te iubesc."

"Nu te mai plange." l-a dojenit Emmett. "Asta e razboi! Iubirea n-are nimic de-a face. Corect, Ab?"

Ea a incuviintat din cap serioasa.

"Fiecare pentru el." a declarat ea.

Emmett si Edward au ras, de departe amuzati de partenera lor.

"Asta e fetita mea!" a radiat Emmett, ridicand o mana atunci cand pentru a bate palma cu fiica lui.

"Vrei sa ramai porti razboiul alaturi de tati sau vii cu mama si matusicile?" a intrebat Rosalie, aruncandu-si poseta peste umar.

Abby si-a strans buzele pentru un moment, gandindu-se.

"Am putea lua inghetata." a cantat Alice.

Abby si-a ridicat privirea spre Emmett.

"Scuze, tati." a spus ea.

Emmett s-a incruntat ai Edward a ras.

Ea i-a sarutat obrazul si s-a dat jos din poala lui.

"Pa pa, unchiule Edard." a spus ea melodios.

El s-a intins pentru ca ea sa ajunga sa-l sarute pe obraz iar ea i-a dat un pupic inainte sa fuga si sa-i ia mana lui Rosalie.

"Abandonat de propria mea fiica pentru un con de inghetata." a mormait Emmett.

"Awww. Nu fi trist, Em." a spus Edward. "Te las sa ma bati al Madden." (Nota Autorului: cel mai incredibil joc video de fotbal care s-a inventat vreodata).

"Haideti, fetelor." s-a entuziasmat Alice, luand cealalta mana a nepoatei sale. "Avem de facut cumparaturi!"

"Si de mancat inghetata!" a strigat Abby.

S-au indreptat spre usa, cu Abby intre ele. Abby m-a privit peste umar.

"Vii si tu,matusica Bella?" a intrebat ea, ochii stralucindu-i la posibilitatea inghetatei.

Rosalie si Alice m-au privit asteptand.

"Oh. Da." am spus eu.

Fusesem atat de captivata urmarind interactiunile familiale incat uitasem sa particip.

"Lasati-ma doar sa-mi iau geanta." am cerut eu,

Alice a zambit.

"Sigur, Bella." a spus ea usor, "Te asteptam in masina."

Am incuviintat din cap.

Edward s-a ridicat cnd eu m-am intors spre scari.

Emmett a pufnit, tolanindu-se pe canapea de indata de Edward se ridicase de la locul sau.

"Mda, mergi sa-ti iei la revedere de la sotioara ta." a spus el, fluturand o mana indiferent. "Aranjez eu jocul Madden. Pregateste-te sa fii anihilat."

Edward a chicotit.

"E razboi cand ma intorc." l-a avertizat el, pasind spre mine.

"Zeii NFL te vor pedepsi!" a strigat el.

Edward si-a scuturat capul.

"Ignora-l." mi-a spus. "Toti facem asta."

Am ras si Edward mi-a zambit, o parte din buzele sale lucioase ridicandu-se putin mai multe decat cealalta.

Genunchii mei au devenit bursc ca jeleul si inima a inceput sa-mi bata cu putere.

"Merg cu tine dupa poseta ta." m-a indemnat Edward, luandu-mi bland cotul.

Eu doar am incuviintat tacuta din cap.

"Pune tot ce vrei sa cumperi pe cardul asta." a spus el, intinzandu-mi un mic card negru.

'Doamna Isabella Cullen' era imprimat cu un scris mic, usor ridicat, auriu, in fata.

"Vechiul tau card a fost achitat si revocat astfel incat sa nu aiba loc achizitii accidentale cat timp suntem aici. Domnul Blaque ar putea depista orice activitate a contului tau."

L-am privit cu ochii largi. Nu puteam sa cred cat de departe mersesra lucrurile in misiuneaasta. Nu puteam sa nu ma intreb daca meritam tot acest efort. Ar fi fost mult mai usor sa ma lase sa ma descurc singura.

"Stiu ca acesta e un inconvenient dar te rog, nu ezita sa-l folosesti. Nu are limita."

M-a privit pentru un moment.

"Vreau doar sa te simti comfortabil aici."

A facut o pauza,gandindu-se.

"Poate vrei sa-ti cumperi alt telefon mobil de asemenea. Si acela a trebuit sa fie inchis."

Mi-am coborat privirea, coplesita de generozitatea lui. Nu-mi puteam imagina cum as fi trecut peste toate astea fara el. Bursc,simteam nevoia sa-l imbratisez.

"Multumesc." am spus eu, sperand ca putea sa simta sinceritatea mea. "Dar nu e nevoie.Nu-mi trebuie telefon mobil."

Si chiar nu-mi trebuia. Niciun cunoscut de al meu nu m-ar fi putut contacta. Nu stiau unde eram. Poate nici nu stiau daca eram in viata, Pieptul meu s-a contractat de durere la imaginea mamei mele, a lui Charlie, coplesititi de durere si ingrijorati.

"Ar face lucrurile mai convenabile." a replicat Edward ferm.

Nu mi-a lasat timp sa raspund. Sau sa-l contrazic.

"Ai noul tau buletin la tine?" a intrebat el.

Am incuviintat din cap.

"E in poseta." i-am spus eu.

"Foarte bine. Acum voi mai juca un joc cu Emmett si te urmez." m-a informat el."Voi fi doar la 15 minute in spatele tau. Ar trebui sa fie o distanta sigura."

A zambit amabil.

"Si voi asculta."

Mi-am muscat buza nervoasa si am incuviintat din cap, fluturasii facandu-se simtiti in stomacul meu.

Ma simteam ca si cum ma mutam din nou de la Charlie, parasind casa mea sigura pentru a fi pe cont propriu.

Edward mi-a zambit incurajator.

"Fetele te asteapta probabil." mi-a amintit el.

"Okay." am spus eu cu vocea tremuranda.

"Si, Bella?"m-a strigat el.

M-am uitat peste umar, cu o mana pe clanta.

"Incearca sa te distrezi.

____________

Deci, am tradus cat am putut de repede cap5, pt ca am mare nevoie de ajutorul vostru. Suntla mica diferenta de locul 1 in sondajul facut de fan-fic-twilight.blogspot.com Intrati aici si pe la jumatatea paginii, in dreapta, e sondajul. Votati ficul care merita, caci va spun eu ca autoarea e...geniala:X:X Vote for Reassigned Identity, cat mai e timp! Pls :X:X

So,enjoy and comment :*:*:*:*:

Ah, urmatorul capitol va fi din perspectiva lui Edward!!!!

Capitolul 4

-BPOV-

"Ce vom face?" am intrebat eu odata ce am fost in spatele usilor inchise.

Edward si-a trecut mainile peste fata obosita.

"Nu stiu." a admis el.

Am inceput sa ma plimb de colo colo in camera imensa.

"Familia ta ma uraste." am murmurat eu. "Sunt suparati pe tine. Sunt raniti ca nu au fost invitati la 'nunta.'"

Am desenat in aer ghilimelele. Cu cat vorbeam mai mult, cu atat mai isterica deveneam. Cuvintele veneau repede si ma simteam rau.

"Asta nu va merge. Vor fi distrusi cand le vom spune ca nu pot planui nunta asta. Ceea ce ii va face doar sa ma urasca mai mult si sa fie si mai suparati pe tine si..."

Edward mi-a apucat umerii, iar eu mi-am oprit mersul agitat.

"Bella." a spus el incet, privindu-mi fata ca si cum ar fi asteptat sa explodez oficial.

"Calmeaza-te. Respira adanc."

Am facut cum a spus el si am expirat incet.

"Pentru inceput, nimeni nu te uraste."

Am pufnit.

"Nu te urasc." a insistat el. "Sunt surprinsi. Stiam ca aveau sa fie."

"Dar ti-am distrus viata." am soptit eu.

Vreau sa spun, asta nu putea sa fie cum vazuse el weekendul.

O emotie indescifrabila a trecut peste trasaturile sale si s-a apropiat usor, inca tinandu-ma de umeri ferm, dar delicat, astfel incat ne priveam fix in ochi.

"Cum poti spune asta?" a spus, parand ranit. "Eu sunt cel care a preluat cazul asta. Stiam in ce ma bag."

Am incuviintat din cap-ametita, incapabila sa-mimut privirea de la ochii sai verzi adanci.

"Nu esti o povara, Bella." a spus, ochii sai arzand. "Niciodata sa nu crezi asta."

Am incuviintat din nou din cap, inca incapabila sa vorbesc si el mi-a eliberat umerii.

Am inspirat adanc, realizand ca nu respirasem deloc si m-am plesnit mental. Ce fusese asta? Nu puteam sa cred ca cineva pe care il stiam de o zi putea avea acest efect asupra mea. Trebuia sa fi fost ceva ce fusesera invatati la cartierul general CIA sau ceva de genul.

"Acum inceteaza sa te mai ingrijorezi in legatura cu ce crede toata lumea." m-a instruit el. "Suntem aici pentru a te proteja. E singura noastra prioritate acum."

Am inghitit in sec.

In mijlocul acestei noi drame uitasem efectiv despre Billy si Jake si ce devenise viata mea in ultimul an. Nu stiam daca era o usurare sa stiu ca PUTUSEM sa uit asta, chiar si pentru un moment, sau daca era pur si simplu prea infricosator. Nu puteam lasa garda jos.

"Edward?"

"Hmm?"

Am clipit.

Intr-un anumit punct din timpul monologului meu interior se mutase de-a lungul camerei si acum statea pe spate in mijlocul patului regesc urias.

"Ce faci?" am intrebat.

Tonul meu era ingrijorat din nou in timp ce calcam in camera pentru prima data.

Covorul era gros si modern, de culoarea aurului. Peretii erau albi si camera era aproape pustie. Era un sistem stereo urias intr-o parte a camerei, aratand intimidant si complex. Intregul perete in afara de el era acoperit rafturi si raftulete de CDuri. Mi-am facut o nota mentala sa ma uit peste ele mai tarziu daca Edward nu avea nimic impotriva. Intotdeauna imi placuse muzica si cu atat de multe CDuri aici.. Exact ca si in sufragerie, un perete intreg era de sticla, facand camera sa para deschisa si senina.

In afara de colectia impresionanta de muzica mai era o canapea mare, neagra, si un pat rotund. Un singur pat.

"Nu am mai dormit prea mult in saptamanile astea intre rapoarte, supravegheri si lucrul pentru detaliile misiunii." a bombanit el somnoros.

Ochii mei l-au fixat in timp ce vorbea, cu o mana pusa peste ochi.

"O sa trag un pui de somn."

Mi-am muscat buza, schimbandu-mi greutatea de pe un picior pe altul.

"Oh." am spus prosteste.

Sigur ca era obosit. Nu am gandisem prea mult la toata pregatirile care trebuisera facute inainte sa ajungem aici. Probabil era extenuat.

Edward si-a ridicat bratul de pe ochi, privindu-ma ingrijorat.

"Ce e in neregula?" a intrebat.

Am rosit, privind repede in jos si ascunzandu-ma in spatele parului meu lung.

"Nimic."

Mi-as fi dorit sa dorm pe podea decat sa am momentul acesta jenant cu el.

"Bella." a oftat. "Stiu ca s-au intamplat multe astazi si stiu ca inca avem multe de rezolvat. Darchiar am nevoie sa ma odihnesc mai intai."

"Nu e asta." am spus repede.

Stiam ca avea nevoie sa se odihneasca. Eram de fapt surprinsa ca nu adormise de indata ce-si pusese capul pe perna.

"Ce e atunci?" a intrebat, parand incurcat.

Mi-am intors privirea.

"Ei bine...umm..."

"Da?" m-a indemnat el.

Mi-am dres glasul.

"E doar un pat."

Oare avea jena sa se termine vreodata?

"Da." a spus, ca si cum pierdea esenta problemei.

Mi-am intors privirea si am ridicat din sprancene. Stiam ca trebuia o acoperire dar nu putea sa creada ca aveam sa dormim in acelasi pat. Nimeni nu ne putea vedea aici.

Intelegerea se intindea pe fata lui.

"Oh." a spus el."Ce nepoliticos din partea mea. Daca esti obosita poti avea patul. Eu voi dormi pe canapea."

S-a indreptat spre canapeaua neagra din colt.

M-am incruntat, scuturandu-mi capul.

"Nu, nu." am spus repede. Ma indoiam ca picioarele lui lungi incapeau.

"Tu iei patul." am spus. "Eu dorm pe canapea."

Am zambit superior la el.

"Eu, mmm, am cam uitat ca era aici."

Edward a chicotit.

"Recunosc ca aceste conditii nu sunt chiar perfecte acum dar ne vom gasi o 'casa' a noastra in curand." a spus el. "Atunci nu va mai trebui sa jucam un spectacol pentru familia mea tot timpul, cel putin putem avea camere separate daca doresti."

A zambit amabil.

"Dar canapeaua nu e chiar atat de incomfortabila pe cat pare. Ede fapt destul de buna. Insist ca ar trebui sa iei patul." a spus. "Voi fi bine."

M-am incruntat, dar el deja se daduse jos din pat cu o perna sub mana.

"Dar..."

Edward mi-a aruncat o privire.

"Fara niciun 'dar', Bella." a spus el cu asprime. "Amandoi avem nevoie de odihna inainte sa dam ochii cu restul familiei. Doar ia patul."

M-am bosumflat, incrucisandu-mi mainile pe piept.

El si-a dat ochii peste cap.

"Putem continua sa vorbim despre asta mai tarziu." a oftat el. "Acum vreau doar sa ma intind putin."

M-am uitat urat la el dar el pur si simplu a pus perna pe canapea si a aratat spre pat.

Am expirat iritata dar am acceptat. Era atat de comfortabil-ca si cum stateam pe un nor, ca toate obiectiile mele mi se oprisera in gat. El insistase pana la urma. Puteam vedea ca asta era o lupta pe care nu aveam s-o castig, deci puteam foarte bine sa ma bucur.

"Bella?"

Ochii mei s-au deschis incet.

"Da?"

Statea intins pe canapea, cu ochii inchisi.

"Am crezut ca ar trebui sa te avertizez." a spus, oprindu-se putin in timp ce un cascat a evadat printre buzele sale.

M-am incruntat.

"Sa ma avertizezi?" am intrebat eu.

Pleoapele au akecat usor deschizandu-se si dezvaluind jadul ametitor.

"Da." a spus, privindu-ma ingrijorat. "Cina in familie e foarte importanta pentru mama mea. S-ar putea sa mai fie ceva mai multi oameni decat te-ai asteptat."

"Cati?" am intrebat, brusc suspicioasa.

M-a privit timid.

"Noi doi." a inceput, numarand pe degete.

Mi-am ingustat ochii la el, inca incercand sa opresc sentimentul ciudat din stomacul meu.

"Parintii mei, desigur." a continuat. "Alice si iubitul ei Jasper. Cealalta sora a mea Rosalie si familia ei. Deci..."

A zambit din nou timid.

"Noua?"

Am gemut, ingropandu-mi fata in perne.

Doar cunoscand doi membri ai familiei lui Edward fusese semi-dezastruos. Cum aveam sa fac asta sub atatea priviri atente?

"Dar asta ne include pe noi doi." a incercat el sa ma consoleze.

Mi-am incretit nasul.

GROZAV! am gandit eu sarcastica. Deci trebuia doar sa mai deceptionam sapte membri ai familiei sale. Ce ar fi putut merge rau?

Imaginea unei fete marunte cu parul negru si scurt mi-a venit in minte si am oftat. Daca restul familiei era cat de cat ca sora lui era o posibilitate care totul sa mearga rau! Inca nu stiam cum sa scapam de nunta pe care ea deja o planuia.

Nu stiu de Edward, dar eu nu am pus geana peste geana. Stateam treaza in pat cu grijile mele inevitabile pana ce Esme a spus ca cina era gata.

"Ei bine, e acasa." a spus Esme incet din bucatarie.

Edward s-a oprit in fata usii de la bucatarie.

Cu siguranta timpul petrecut lucrand pentru CIA il facuse sa uite ca furisarea era inca gresita.

Dar din nou se presupunea ca sunt casatorita cu un om pe care il cunosteam de mai putin de 24 de ore si ii minteam intreaga familie. Era o chestiune de viata si de moarte dar inca ma simteam vinovata.

"Si a adus pe cineva cu el." am auzit-o pe Esme continuand cu glasul domol.

"O fata!" Puteam deja sa recunosc vocea entuziasmata a "cumnatei" mele. Alice nici macar nu se sinchisea sa sopteasca si Edward m-a privit dandu-si ochii peste cap.

Eu am zambit compatimitor.

"Shh!" am auzit alte voci reducand-o la tacere in acelasi timp si a trebuit sa-mi musc limba pentru a-mi inabusi rasul.

"EDWARD a adus o fata acasa?" a intrebat altcineva sceptic.

Nu era vocea lui Esme sau a lui Alice dar era intr-un fel similara. Poate cealalta sora a lui Edward?

"Da." a raspuns vocea lui Esme. "Si pare foarte draguta deci nu o face sa se simta prost."

Vocea lui Esme a luat o urma maternala de avertizare.

"Sau pe Edward, ca veni vorba."

Mi-am coborat privirea, simtind brusc afectiune pentru Esme. Poate ca nu ma ura pe cat credeam eu.

"Ei, foarte bine, mai, Eddie!" a bubuit o voce masculina, facandu-ma sa sar.

Edward a oftat, trecandu-si mana prin par.

"Va spun doar ca sa fiti...oarecum pregatiti."

Am facut o grimasa la comentariul lui Esme pentru ca desi ma asteptau, inca aveau sa fie surprinsi.

Edward s-a intors spre mine cu ochii intrebatori, iar eu am incuviintat din cap.

Trebuia sa terminam odata cu asta.

Edward mi-a oferit mana lui si eu am luat-o fara ezitare. Chiar daca era doar parte din teatru inca era un sprijin pentru mine.

"Miroase minunat!" a zambit Edward in timp ce deschidea usa si n-ai fi zis ca trasese cu urechea in urma cu doar cateva secunde.

"Multumesc, draga!" A radiat Esme si l-a sarutat pe obraz.

I-am strans mana iar el mi-a zambit peste umar pentru a ma asigura.

"Buna, Bella, draga." a spus Esme amabil.

I-am raspuns cu zambetul meu timid.

"Buna." am indraznit eu. "Edward are dreptate. Chiar miroase bine."

Ea a zambit.

"Bella, el este tatal lui Edward, Carlisle. " a prezentat ea, aratand spre omul care statea in spatele ei.

Era inalt si lac cu parul des si blond si ochii albastri, cam ca ai lui Alice.

Barbatul mi-a zambit amabil si i-am vazut ochii oprindu-se o clipa pe mana mea stanga pe care incercam subtil sa ascund inelul intorcandu-i piatra. Desigur ca Esme ii spusese.

"Ma bucur sa te cunosc, Bella." a spus el.

"Si eu ma bucur." am spus, dar nu puteam sa nu ma gandesc ca el credea ca isi cunostea nora.

Edward mi-a strans mana, parand sa stie unde ma purtasera gandurile. Mi-am amintit brusc ce spusese mai devreme in masina, 'doar aminteste-ti ca sunt aici.'

Gandul mi-a dat mai multa siguranta decat ar fi trebuit.

"N-ai de gand sa ne prezinti, Edward?"

Ochii mei s-au oprit asupra unei femei inalte si blonde-vocea pe care nu o recunoscusem inainte. Era dureros de frumoasa, genul de femeie care te facea sa te simti prost doar fiind in aceeasi incapere cu ea. Avea par lung, auriu, ochi albastri, adanci incadrati de gene luni, si un corp care ar fi facut orice model sa se inverzeasca de invidie.

Am fost imediat intimidata.

Si-a arcuit o spranceana si Edward a chicotit.

"Si eu ma bucur sa te revad, Rose."

Si-a dat ochii peste cap, batand nerabdatoare din picior.

"Rosalie, ea e Bella. Bella, aceasta e sora mea, Rosalie."

El a zambit compatimitor.

"Nu-ti face griji. Nu e chiar atat de neprietenoasa pe cat pare."

Rosalie si-a ingustat ochii la el.

"Sunt destul de draguta." a ripostat ea.

"Rosie nu e neprietenoasa." a bubuit din nou acea voce puternica.

Chiar langa Rosalie se afla cel mai mare om pe care il vazusem vreodata. Intrecea pe toata lumea din incapere, inclusiv pe Edward care depasea 1,80m. Avea par saten, ondulat si ochi caprui neastamparati. Ce pereche faceau astia doi!

"Doar ca ii place sa-i faca pe nou-veniti sa sara." a chicotit el.

Rosalie l-a inghiontit in stomac, causandu-i un puternic 'Ouf!'

"Rosie." s-a bosumflat el. "Ce am facut, iubito?"

Ea doar s-a uitat urat la el.

"Si acesta e sotul ei, Emmett." a adaugat Edward.

El mi-a zambit larg, aratandu-si gropitele iar eu am zambit timid.

"Deci unde e nepoata mea preferata daca pot sa intreb?" a solicitat Edward.

Rosalie a zambit, fata ei inmuindu-se la mentionarea fiicei ei.

"Doarme." a spus ea. "E pe canapea in sufragerie. O vom trezi in cateva minute ca sa poata manca si ea cu noi."

"E incredibila!" a ranjit Emmett. "In minutul in care o pui in locul ei din masina pentru a merge undeva pur si simplu cade adormita."

Rosalie a incuviintat din cap, indepartandu-si o suvita de par de pe fata, apoi s-a facut liniste.

Pentru aproximativ trei secunde.

"Am materialul pentru rochia ta, Bella!" a exclamat Alice ca si cum nu mai putea tine asta in ea.

Eu m-am incordat si Edward i-a aruncat surorii sale o privire amenintatoare. Stiam amandoi ca va trebui sa le spunem si celorlalti curand dar nu cred ca eram niciunul pregatiti pentru acel moment. Fusese o zi atat de lunga... Termenul de zi lunga nici macar nu acoperea totul.

"Alice deja o tortureaza cu moda, nu?" a ranjit Emmett.

"Creatiile lui Alice sunt frumoase." m-a asigurat Rosalie.

Alice a radiat.

"Multumesc, Rose! Am vazut-o pe Bella si un nou model mi-a venit in cap."

Ne-a aruncat mie si lui Edward un zambet viclean.

"Sunt atat de entuziasmata in legatura cu asta!"

"Deci? E gata cina?" a intrebat Edward repede.

Rosalie a ridicat o spranceana suspicioasa dar din fericire Emmett a intervenit.

"Da." s-a entuziasmat el. "Cand mancam? Mor de foame!"

Rosalie si-a dat ochii peste cap.

"Tu mereu mori de foame." i-a spus ea, dar el doar a ridicat din umeri.

Eu si Edward am expirat in acelasi timp.

"Deci, Ali. Unde e Jasper?" a intrebat Edward de dragul conversatiei odata ca toti eram asezati in jurul mesei din lemn de stejar.

Emmett plecase sa o aduca pe fiica sa din sufragerie.

Alice a zambit larg la mentionarea iubitului ei. Trebuie sa recunosc ca eram curioasa sa-i cunosc jumatatea lui Alice. Eram de asemenea putin speriata. Imi imaginam o versiune masculina animata a lui Alice dintr-un anume motiv.

"A trebuit sa lucreze pana tarziu." i-a spus ea. "Dar probabil va fi aici in curand."

Edward a incuviintatdin cap.

"Cum e cu noua lui slujba?" a intrebat el.

"O adora!" a spus ea, ochii stralucindu-i. "Stii ca e ceva ce i-a placut mereu si se intelege foarte vine cu elevii sai."

"E noul profesor de psihologie la universitatea de stat din Seattle." mi-a explicat Edward.

"E un drum destul de lung." am mentionat eu.

Alice a incuviintat din cap.

"Din fericire are doar cursuri dupa amiaza deci poate pleca de aici la 11 si inca sa ajunga acolo la timp."

"Priviti cine s-a trezit!" a chicotit Emmett intrand pe usa.

Tinea in brate o fetita, de aproximativ 3 ani. Bratele ei erau incolacite in jurul gatului lui iar parul ei era putin ciufulit.

Nu era nicio indoiala a cui fiica era. Avea parul blond lung si ondulat ca al lui Rosalie si aceiasi ochi albastri adanci. Dar in afara de asta semana exact cu Emmett, gropite si toate cele. Era cea mai frumoasa fetita pe care o vazusem vreodata.

A aratat cu mana spre noi timid apoi un zambet larg i s-a intins pe fata.

"Uncu Edard!" a exlamat ea, zbatandu-se in bratele lui Emmett.

"Hei, Abby!" a chicotit el.

Emmett a ras, punandu-si fetita pe picioareleei.

Ea a dansat pana la Edward iar el a ridicat-o si a pus-o pe genunchi.

"Ce mai faci, printesa?" a zambit el, sarutand-o pe obraz.

Ea a chicotit inainte sa plaseze si ea un pupic pe obrazul unchiului ei.

Eu am zambit urmarindu-i.

"Bine."a chicotit ea. "Eu si tati am vrut un catel dar mami a spus nu."

Edward a zambit superior la Rosalie.

"E in regula, printesa. Poata mami te va lasa sa iei o pisica mai bine."

Rosalie si-a ingustat ochii la el.

"Da!" au exlamat Abby si Emmett la unison.

Rosalie a oftat iar Emmett a ridicat din umeri, zambindu-i inocent.

"Cine e ea?" a intrebat Abby aratand cu degetelul spre mine.

Eu i-am zambit.

"Aceasta este prietena mea buna, Bella." ne-a prezentat Edward.

"Buna, Abby!" i-am spus eu.

"Buna." a spus si ea timida.

Emmett a chicotit.

"Da." s-a prostit el. "O FOARTE buna prietena."

Eu am rosit, privind in jos spre marginea mesei.

"Stii la ce ma gandeam, Abby?" a intrebat Edward.

"La ce?" a spus ea entuziasmata, topaind.

"Ma gandeam ca tatal tau ar trebui sa se joace cu tine cu papusile dupa cina."

Emmett a injurat pe sub mustata.

"Nu suna amuzant?" s-a entuziasmat Edward, cu o stralucire de invingator in ochi.

Eu am chicotit, privindu-l pe Emmett incruntandu-se.

"Daa!" a incuviintat Abby din cap in timp ce Emmett mormaia un 'Nu'.

Abby s-a intors spre el, ochii ei mari si albastri parand chiar mai mari si buza ei inferioara tremurand.

"Vrei sa te joci cu mine, tati?" s-a miorlait ea.

Expresia aspra a lui Emmett s-a topit complet in timp ce-si urmarea fiica.

"Sigur ca vreau, iubito." a asigurat-o el si ea a zambit, orice semn de lacrima disparand.

Rosalie a chicotit.

"Cine te-a invatat sa faci fata aia?" a intrebat ea.

"Matusica Ali." a raspuns Abby inocenta.

Alice a chicotit, fara nicio rusine.

"Ti-am spus eu ca o sa mearga, nu-i asa?"

Abby a incuviintat din cap.

"Si te voi ajuta cu jocurile cu tatal tau dupa cina, maimutico." i-a facut ea cu ochiul.

Toti au ras, exceptandu-l pe Emmett care maraia.

"Vino, maimutico." a oftat el, mergand spre scaunul dintre el si Rosalie.

Abby i-a dat alt sarut lui Edward pe obraz si a sarit jos de pe genunchii lui inainte sa danseze pana la tatal ei.

Emmett i-a zambit, iubirea citindu-se pe fata lui si eu am zambit in timp ce-l priveam asezand-o la locul ei.

"OK." a spus Esme fericita, punandu-i farfuria lui Abby in fata ei, pe care Rosalie a luat-o imediat pentru a-i taia carnea in bucatele mici.

"Sa mancam."

"In sfarsit!" a exclamat Emmett.

Esme chiar se intrecuse pe sine. Era friptura inabusita cu morcovi, mazare si fasole verde. Paine proaspata facuta in casa si o salata,toate atat de frumoase incat imi parea rau cand a trebuit sa stric totul.

Edward si-a tras scaunul putin mai aproape astfel incat soldurile noastre se atingeau. Aceeasi electricitate mi-a strabatut corpul.

L-am privit iar el mi-a facut cu ochiul.Mi-am muscat buza, obrajii arzandu-mi de la imbujorare.

"Deci, Bella."

Capul meu s-a intors repede din directia lui, imbujorarea mea intensificandu-se cand am realizat ca fusesem prinsa holbandu-ma.

Edward a chicotit.

"Da?" am mormait eu.

"Cum v-ati cunoscut tu si fratele meu?" a intrebat Rosalie si am realizat ca ne studiase un timp. Asta explica actiunile lui Edward.

"Oh. Umm... Ne-am cunoscut intr-o librarie din Chicago." am spus, amintindu-mi povestea pe care Edward i-o spusese mamei lui mai devreme.

"M-a ajutat sa gasesc o carte pe care o cautam." a adaugat Edward fara efort, strapungand un morcov cu furculita.

"Si ochii vostri s-au intalnit si ai stiut ca nu o puteai lasa sa-ti scape?" a respirat Alice, pierduta in ganduri.

Incaperea a devenit linistita iar eu ma uitam in jos, la masa, jucandu-ma cu degetele pe suprafata de stejar, inca incercand sa-mi ascund inelul care se simtea mai greu decat acum cateva momente.

"Ceva de genul." a chicotit Edward.

"Woohoo!" a explodat Emmett. "In sfarsit!"

Apoi a ranjit.

"Deci cand e nunta, Eddie?"

Edward s-a incordat langa mine.

"De fapt..." Alice a spus entuziasmata, practic sarind in scaunul ei.

"De fapt!..." a spus Esme, intrerupand-o.

I-a aruncat fiicei ei o privire aspra si Alice s-a dezumflat.

Ochii lui Esme au alunecat spre locul in care eu si Edward stateam si expresia ei a devenit una tandra.

"De fapt," a repetat ea, mai moale de data asta. "Cred ca Edward si Bella trebuie sa ne impartaseasca niste vesti."

Toti ochii se oprisera asupra noastra asteptand si am facut un efort sa nu ma ascund dupa parul meu.

"Multumesc, mama." a gemut Edward. "Asta a fost foarte modest."

"Spune, fiule." l-a indemnat Esme, fara urma de vinovatie.

"Sfinte Sisoe!" a explodat Emmett, cu ochii larg deschisi. "Abby va avea un nou verisor in curand?"

"Yey!" s-a bucuratAbby.

"Nu!" am tipat eu si Edward in acelasi timp.

Ei au cotinuat sa se holbeze la noi curiosi.

Edward si-a dres vocea, incercand sa se reculeaga.

"Eu si Bella am fost impreuna aproape un an.O iubesc foarte mult."

M-a privit cu dragoste si nu mi-am putut intoarce privirea.

OH, DOAMNE, BELLA!!! m-am mustrat eu. RESPIRA!!! E DOAR TEATRU!!!

"Ea e cea mai uimitoare persoana pe care am intalnit-o." a zambit el. "Si am cerut-o in casatorie acum cateva luni."

In sfarsit mi-a eliberat privirea si s-a intors sa-si priveasca familia.

"Chestia e ca Bellei niciodata nu i-a placut ideea unei nunti mari si stralucitoare." a explicat el, folosind cuvintele mele de mai devreme.

"Si mie nu-mi pasa cat timp ea era mireasa."

Mi-a facut cu ochiul iar eu am rosit. Cui ii pasa ca e doar teatru?

"Deci am mers la Vegas si ne-am casatorit."

Nu era linistete cum fusese dupa primul nostru anunt.

"Doamne Dumnezeule!" a exclamat Emmett.

Rosalie l-a lovit in brat.

"Ce?" a intrebat el,intorcandu-se spre ea cu ochii mari. "Ai vazut asta venind?"

"Sigur ca da." a spus ea usor, aproape plictisita. "Le-am vazut inelele."

Edward a zambit timid si si-a ridicat mana stanga.

Am facut ochii mari.

Cum de nu am observat inelul LUI? Era o banda plana de platina, stralucitoare si noua. Se potrivea perfect cu al meu desi al meu era putin mai extravagant.

Poate ca nu observasem pentru ca al lui se odihnea atat de natural pe degetul sau. Sau poate fusesem prea preocupata sa-l ascund pe al meu.

"Asta e o gluma?" a intrebat Emmett. "Edward Cullen a facut ceva neasteptat?"

Edward si-a dat ochii peste cap.

"Trebuia sa se intample odata si odata."

Cu totii si-au aruncat priviri. Ma intrebam ce ar credea ei daca ar sti ca nu calcase pe urmele tatalui sau devenind un chirurg,dar de fapt a devenit agent CIA.

"Da, bine."a spus Rosalie in final. "Dar sa va aratati casatoriti? Vreau sa spun, pe bune Edward. Casatoriti??"

Edward a incuviintat din cap.

"Da." a spus el taios. "Bella e sotia mea."

Stomacul meu s-a umplut de fluturasi dar i-am invins. Era aici doar pentru a ma tine in siguranta. O spusese si inainte. Asta era munca lui.

"Imi pare rau." am spus eu, luandu-i mana lui Edward. Era nevoie de doi pentru a face sarada asta sa mearga,nu?

El si-a impletit degetele cu ale mele si le-a pus pe masa.

"Stiu ca asta a fost un soc dar a fost ceva ce a trebuit sa facem pentru noi."

Suna ca ceva ce ar spune un tanar cuplu de indragostiti pentru a se justifica. Cel putin speram ca asa suna.

Edward a incuviintat din cap, prezentandu-ne ca pe un intreg.

"Dar ma lasa sa le organizez o alta nunta!" a anuntat Alice.

"De fapt, Alice..." a inceput Edward.

"Nu-ti face griji, Rose." a continuat ea, ignorandu-si fratele. "Ma poti ajuta si tu."

Rosalie inca ne privea suspicioasa dar pana la urma a ridicat din umeri.

"Suna bine, Alice."

Edward a oftat.

Alice si Rosalie au discutat despre nunta noastra totrestul cinei, punandu-mi simie intrebari ocazionale.

"Orhidee sau liliac?"

La care il priveam pe Edward fara ajutor. O privire care insemna cu siguranta, AJUTA-MA!!!

"Ce vrei tu, iubire." spunea el, cu amuzament in ochi.

Nu era drept!

Apoi ma fataiam si mormaiam inainte de a a tranti "Orhidee?"

"Grozav!"

Si asa mai departe...

Un barbat blond si inalt a intrat in incapere in timpul unei dezbateri despre unde ar fi trebuit sa fie tinuta nunta. Alice credea ca o nunta draguta in curtea din spate ar fi fost perfecta. Rosalie insista pe ceva mai stralucitor.

Nici eu, nici Edward nu am spus nimic. De ce ne-am fi contrazis in legatura cu ceva ce nu avea sa se intample? Cum puteam eu, Bella Swan-impotriva casatoriei, sa sfarsesc stand aici langa un om pe care nu-l stiam de nici 48 de ore si discutand detalii de nunta cu surorile lui?

"Svuze tuturor pentru intarziere." a spus blondul.

Alice s-a oprit in mijlocul propozitiei si a sarit de la locul ei.

"Jazz!" a tipat ea.

El a chicotit, sarutandu-i parul.

Ea l-a condus la masa si i-a indicat scaunul pe care doar ce il eliberase si s-a asezat in poala lui.

Alice a chicotit.

"Iti e foame?" a intrebat ea.

El si-a scuturat capul.

"Am crezut ca toata lumea avea sa termine de mancat pana ajungeam eu asa ca am luat ceva de pe drum."

I-a aruncat lui Esme o privire in semn de scuza.

"Desi acum regret decizia." a spus el politicos. "Totul miroase minunat!"

Esme i-a zambit dar toti se uitau fix la mine si la Edward, observand cat ii lua lui Jasper sa bage de seama prezenta noastra.

Ochii lui le-au urmarit privirea pana la Edward.

"Ok, ce am ratat?" a intrebat suspicios.

Apoi m-a vazut pe mine.

"Buna." a spus el politicos.

"Buna." i-am raspuns timid.

De cate ori mai trebuia sa facem asta?

Jasper s-a uitat inapoi la Edward, cu o spranceana ridicata.

"O prietena de-a ta?" a incercat el sa ghiceasca.

Edward a oftat, si n-aveam nicio indoiala ca gandurile lui le oglindeau pe ale mele.

"Sotia mea."

Jasper a inghetat.

"Ce?"

Isi plimba privirea de la mine la Edward. Alice a chicotit, clar distrandu-se la gandul acestui bucluc.

Edward a incuviintat din cap, ridicandu-si mana stanga din nou.

Fata lui Jasper a cazur la vederea benzii de platina si a facut ochii mari.

"Doamne Dumnezeule!"

Emmett a ras, aruncandu-si capul inapoi.

"Asta am spus si eu!"