Capitolul 4

-BPOV-

"Ce vom face?" am intrebat eu odata ce am fost in spatele usilor inchise.

Edward si-a trecut mainile peste fata obosita.

"Nu stiu." a admis el.

Am inceput sa ma plimb de colo colo in camera imensa.

"Familia ta ma uraste." am murmurat eu. "Sunt suparati pe tine. Sunt raniti ca nu au fost invitati la 'nunta.'"

Am desenat in aer ghilimelele. Cu cat vorbeam mai mult, cu atat mai isterica deveneam. Cuvintele veneau repede si ma simteam rau.

"Asta nu va merge. Vor fi distrusi cand le vom spune ca nu pot planui nunta asta. Ceea ce ii va face doar sa ma urasca mai mult si sa fie si mai suparati pe tine si..."

Edward mi-a apucat umerii, iar eu mi-am oprit mersul agitat.

"Bella." a spus el incet, privindu-mi fata ca si cum ar fi asteptat sa explodez oficial.

"Calmeaza-te. Respira adanc."

Am facut cum a spus el si am expirat incet.

"Pentru inceput, nimeni nu te uraste."

Am pufnit.

"Nu te urasc." a insistat el. "Sunt surprinsi. Stiam ca aveau sa fie."

"Dar ti-am distrus viata." am soptit eu.

Vreau sa spun, asta nu putea sa fie cum vazuse el weekendul.

O emotie indescifrabila a trecut peste trasaturile sale si s-a apropiat usor, inca tinandu-ma de umeri ferm, dar delicat, astfel incat ne priveam fix in ochi.

"Cum poti spune asta?" a spus, parand ranit. "Eu sunt cel care a preluat cazul asta. Stiam in ce ma bag."

Am incuviintat din cap-ametita, incapabila sa-mimut privirea de la ochii sai verzi adanci.

"Nu esti o povara, Bella." a spus, ochii sai arzand. "Niciodata sa nu crezi asta."

Am incuviintat din nou din cap, inca incapabila sa vorbesc si el mi-a eliberat umerii.

Am inspirat adanc, realizand ca nu respirasem deloc si m-am plesnit mental. Ce fusese asta? Nu puteam sa cred ca cineva pe care il stiam de o zi putea avea acest efect asupra mea. Trebuia sa fi fost ceva ce fusesera invatati la cartierul general CIA sau ceva de genul.

"Acum inceteaza sa te mai ingrijorezi in legatura cu ce crede toata lumea." m-a instruit el. "Suntem aici pentru a te proteja. E singura noastra prioritate acum."

Am inghitit in sec.

In mijlocul acestei noi drame uitasem efectiv despre Billy si Jake si ce devenise viata mea in ultimul an. Nu stiam daca era o usurare sa stiu ca PUTUSEM sa uit asta, chiar si pentru un moment, sau daca era pur si simplu prea infricosator. Nu puteam lasa garda jos.

"Edward?"

"Hmm?"

Am clipit.

Intr-un anumit punct din timpul monologului meu interior se mutase de-a lungul camerei si acum statea pe spate in mijlocul patului regesc urias.

"Ce faci?" am intrebat.

Tonul meu era ingrijorat din nou in timp ce calcam in camera pentru prima data.

Covorul era gros si modern, de culoarea aurului. Peretii erau albi si camera era aproape pustie. Era un sistem stereo urias intr-o parte a camerei, aratand intimidant si complex. Intregul perete in afara de el era acoperit rafturi si raftulete de CDuri. Mi-am facut o nota mentala sa ma uit peste ele mai tarziu daca Edward nu avea nimic impotriva. Intotdeauna imi placuse muzica si cu atat de multe CDuri aici.. Exact ca si in sufragerie, un perete intreg era de sticla, facand camera sa para deschisa si senina.

In afara de colectia impresionanta de muzica mai era o canapea mare, neagra, si un pat rotund. Un singur pat.

"Nu am mai dormit prea mult in saptamanile astea intre rapoarte, supravegheri si lucrul pentru detaliile misiunii." a bombanit el somnoros.

Ochii mei l-au fixat in timp ce vorbea, cu o mana pusa peste ochi.

"O sa trag un pui de somn."

Mi-am muscat buza, schimbandu-mi greutatea de pe un picior pe altul.

"Oh." am spus prosteste.

Sigur ca era obosit. Nu am gandisem prea mult la toata pregatirile care trebuisera facute inainte sa ajungem aici. Probabil era extenuat.

Edward si-a ridicat bratul de pe ochi, privindu-ma ingrijorat.

"Ce e in neregula?" a intrebat.

Am rosit, privind repede in jos si ascunzandu-ma in spatele parului meu lung.

"Nimic."

Mi-as fi dorit sa dorm pe podea decat sa am momentul acesta jenant cu el.

"Bella." a oftat. "Stiu ca s-au intamplat multe astazi si stiu ca inca avem multe de rezolvat. Darchiar am nevoie sa ma odihnesc mai intai."

"Nu e asta." am spus repede.

Stiam ca avea nevoie sa se odihneasca. Eram de fapt surprinsa ca nu adormise de indata ce-si pusese capul pe perna.

"Ce e atunci?" a intrebat, parand incurcat.

Mi-am intors privirea.

"Ei bine...umm..."

"Da?" m-a indemnat el.

Mi-am dres glasul.

"E doar un pat."

Oare avea jena sa se termine vreodata?

"Da." a spus, ca si cum pierdea esenta problemei.

Mi-am intors privirea si am ridicat din sprancene. Stiam ca trebuia o acoperire dar nu putea sa creada ca aveam sa dormim in acelasi pat. Nimeni nu ne putea vedea aici.

Intelegerea se intindea pe fata lui.

"Oh." a spus el."Ce nepoliticos din partea mea. Daca esti obosita poti avea patul. Eu voi dormi pe canapea."

S-a indreptat spre canapeaua neagra din colt.

M-am incruntat, scuturandu-mi capul.

"Nu, nu." am spus repede. Ma indoiam ca picioarele lui lungi incapeau.

"Tu iei patul." am spus. "Eu dorm pe canapea."

Am zambit superior la el.

"Eu, mmm, am cam uitat ca era aici."

Edward a chicotit.

"Recunosc ca aceste conditii nu sunt chiar perfecte acum dar ne vom gasi o 'casa' a noastra in curand." a spus el. "Atunci nu va mai trebui sa jucam un spectacol pentru familia mea tot timpul, cel putin putem avea camere separate daca doresti."

A zambit amabil.

"Dar canapeaua nu e chiar atat de incomfortabila pe cat pare. Ede fapt destul de buna. Insist ca ar trebui sa iei patul." a spus. "Voi fi bine."

M-am incruntat, dar el deja se daduse jos din pat cu o perna sub mana.

"Dar..."

Edward mi-a aruncat o privire.

"Fara niciun 'dar', Bella." a spus el cu asprime. "Amandoi avem nevoie de odihna inainte sa dam ochii cu restul familiei. Doar ia patul."

M-am bosumflat, incrucisandu-mi mainile pe piept.

El si-a dat ochii peste cap.

"Putem continua sa vorbim despre asta mai tarziu." a oftat el. "Acum vreau doar sa ma intind putin."

M-am uitat urat la el dar el pur si simplu a pus perna pe canapea si a aratat spre pat.

Am expirat iritata dar am acceptat. Era atat de comfortabil-ca si cum stateam pe un nor, ca toate obiectiile mele mi se oprisera in gat. El insistase pana la urma. Puteam vedea ca asta era o lupta pe care nu aveam s-o castig, deci puteam foarte bine sa ma bucur.

"Bella?"

Ochii mei s-au deschis incet.

"Da?"

Statea intins pe canapea, cu ochii inchisi.

"Am crezut ca ar trebui sa te avertizez." a spus, oprindu-se putin in timp ce un cascat a evadat printre buzele sale.

M-am incruntat.

"Sa ma avertizezi?" am intrebat eu.

Pleoapele au akecat usor deschizandu-se si dezvaluind jadul ametitor.

"Da." a spus, privindu-ma ingrijorat. "Cina in familie e foarte importanta pentru mama mea. S-ar putea sa mai fie ceva mai multi oameni decat te-ai asteptat."

"Cati?" am intrebat, brusc suspicioasa.

M-a privit timid.

"Noi doi." a inceput, numarand pe degete.

Mi-am ingustat ochii la el, inca incercand sa opresc sentimentul ciudat din stomacul meu.

"Parintii mei, desigur." a continuat. "Alice si iubitul ei Jasper. Cealalta sora a mea Rosalie si familia ei. Deci..."

A zambit din nou timid.

"Noua?"

Am gemut, ingropandu-mi fata in perne.

Doar cunoscand doi membri ai familiei lui Edward fusese semi-dezastruos. Cum aveam sa fac asta sub atatea priviri atente?

"Dar asta ne include pe noi doi." a incercat el sa ma consoleze.

Mi-am incretit nasul.

GROZAV! am gandit eu sarcastica. Deci trebuia doar sa mai deceptionam sapte membri ai familiei sale. Ce ar fi putut merge rau?

Imaginea unei fete marunte cu parul negru si scurt mi-a venit in minte si am oftat. Daca restul familiei era cat de cat ca sora lui era o posibilitate care totul sa mearga rau! Inca nu stiam cum sa scapam de nunta pe care ea deja o planuia.

Nu stiu de Edward, dar eu nu am pus geana peste geana. Stateam treaza in pat cu grijile mele inevitabile pana ce Esme a spus ca cina era gata.

"Ei bine, e acasa." a spus Esme incet din bucatarie.

Edward s-a oprit in fata usii de la bucatarie.

Cu siguranta timpul petrecut lucrand pentru CIA il facuse sa uite ca furisarea era inca gresita.

Dar din nou se presupunea ca sunt casatorita cu un om pe care il cunosteam de mai putin de 24 de ore si ii minteam intreaga familie. Era o chestiune de viata si de moarte dar inca ma simteam vinovata.

"Si a adus pe cineva cu el." am auzit-o pe Esme continuand cu glasul domol.

"O fata!" Puteam deja sa recunosc vocea entuziasmata a "cumnatei" mele. Alice nici macar nu se sinchisea sa sopteasca si Edward m-a privit dandu-si ochii peste cap.

Eu am zambit compatimitor.

"Shh!" am auzit alte voci reducand-o la tacere in acelasi timp si a trebuit sa-mi musc limba pentru a-mi inabusi rasul.

"EDWARD a adus o fata acasa?" a intrebat altcineva sceptic.

Nu era vocea lui Esme sau a lui Alice dar era intr-un fel similara. Poate cealalta sora a lui Edward?

"Da." a raspuns vocea lui Esme. "Si pare foarte draguta deci nu o face sa se simta prost."

Vocea lui Esme a luat o urma maternala de avertizare.

"Sau pe Edward, ca veni vorba."

Mi-am coborat privirea, simtind brusc afectiune pentru Esme. Poate ca nu ma ura pe cat credeam eu.

"Ei, foarte bine, mai, Eddie!" a bubuit o voce masculina, facandu-ma sa sar.

Edward a oftat, trecandu-si mana prin par.

"Va spun doar ca sa fiti...oarecum pregatiti."

Am facut o grimasa la comentariul lui Esme pentru ca desi ma asteptau, inca aveau sa fie surprinsi.

Edward s-a intors spre mine cu ochii intrebatori, iar eu am incuviintat din cap.

Trebuia sa terminam odata cu asta.

Edward mi-a oferit mana lui si eu am luat-o fara ezitare. Chiar daca era doar parte din teatru inca era un sprijin pentru mine.

"Miroase minunat!" a zambit Edward in timp ce deschidea usa si n-ai fi zis ca trasese cu urechea in urma cu doar cateva secunde.

"Multumesc, draga!" A radiat Esme si l-a sarutat pe obraz.

I-am strans mana iar el mi-a zambit peste umar pentru a ma asigura.

"Buna, Bella, draga." a spus Esme amabil.

I-am raspuns cu zambetul meu timid.

"Buna." am indraznit eu. "Edward are dreptate. Chiar miroase bine."

Ea a zambit.

"Bella, el este tatal lui Edward, Carlisle. " a prezentat ea, aratand spre omul care statea in spatele ei.

Era inalt si lac cu parul des si blond si ochii albastri, cam ca ai lui Alice.

Barbatul mi-a zambit amabil si i-am vazut ochii oprindu-se o clipa pe mana mea stanga pe care incercam subtil sa ascund inelul intorcandu-i piatra. Desigur ca Esme ii spusese.

"Ma bucur sa te cunosc, Bella." a spus el.

"Si eu ma bucur." am spus, dar nu puteam sa nu ma gandesc ca el credea ca isi cunostea nora.

Edward mi-a strans mana, parand sa stie unde ma purtasera gandurile. Mi-am amintit brusc ce spusese mai devreme in masina, 'doar aminteste-ti ca sunt aici.'

Gandul mi-a dat mai multa siguranta decat ar fi trebuit.

"N-ai de gand sa ne prezinti, Edward?"

Ochii mei s-au oprit asupra unei femei inalte si blonde-vocea pe care nu o recunoscusem inainte. Era dureros de frumoasa, genul de femeie care te facea sa te simti prost doar fiind in aceeasi incapere cu ea. Avea par lung, auriu, ochi albastri, adanci incadrati de gene luni, si un corp care ar fi facut orice model sa se inverzeasca de invidie.

Am fost imediat intimidata.

Si-a arcuit o spranceana si Edward a chicotit.

"Si eu ma bucur sa te revad, Rose."

Si-a dat ochii peste cap, batand nerabdatoare din picior.

"Rosalie, ea e Bella. Bella, aceasta e sora mea, Rosalie."

El a zambit compatimitor.

"Nu-ti face griji. Nu e chiar atat de neprietenoasa pe cat pare."

Rosalie si-a ingustat ochii la el.

"Sunt destul de draguta." a ripostat ea.

"Rosie nu e neprietenoasa." a bubuit din nou acea voce puternica.

Chiar langa Rosalie se afla cel mai mare om pe care il vazusem vreodata. Intrecea pe toata lumea din incapere, inclusiv pe Edward care depasea 1,80m. Avea par saten, ondulat si ochi caprui neastamparati. Ce pereche faceau astia doi!

"Doar ca ii place sa-i faca pe nou-veniti sa sara." a chicotit el.

Rosalie l-a inghiontit in stomac, causandu-i un puternic 'Ouf!'

"Rosie." s-a bosumflat el. "Ce am facut, iubito?"

Ea doar s-a uitat urat la el.

"Si acesta e sotul ei, Emmett." a adaugat Edward.

El mi-a zambit larg, aratandu-si gropitele iar eu am zambit timid.

"Deci unde e nepoata mea preferata daca pot sa intreb?" a solicitat Edward.

Rosalie a zambit, fata ei inmuindu-se la mentionarea fiicei ei.

"Doarme." a spus ea. "E pe canapea in sufragerie. O vom trezi in cateva minute ca sa poata manca si ea cu noi."

"E incredibila!" a ranjit Emmett. "In minutul in care o pui in locul ei din masina pentru a merge undeva pur si simplu cade adormita."

Rosalie a incuviintat din cap, indepartandu-si o suvita de par de pe fata, apoi s-a facut liniste.

Pentru aproximativ trei secunde.

"Am materialul pentru rochia ta, Bella!" a exclamat Alice ca si cum nu mai putea tine asta in ea.

Eu m-am incordat si Edward i-a aruncat surorii sale o privire amenintatoare. Stiam amandoi ca va trebui sa le spunem si celorlalti curand dar nu cred ca eram niciunul pregatiti pentru acel moment. Fusese o zi atat de lunga... Termenul de zi lunga nici macar nu acoperea totul.

"Alice deja o tortureaza cu moda, nu?" a ranjit Emmett.

"Creatiile lui Alice sunt frumoase." m-a asigurat Rosalie.

Alice a radiat.

"Multumesc, Rose! Am vazut-o pe Bella si un nou model mi-a venit in cap."

Ne-a aruncat mie si lui Edward un zambet viclean.

"Sunt atat de entuziasmata in legatura cu asta!"

"Deci? E gata cina?" a intrebat Edward repede.

Rosalie a ridicat o spranceana suspicioasa dar din fericire Emmett a intervenit.

"Da." s-a entuziasmat el. "Cand mancam? Mor de foame!"

Rosalie si-a dat ochii peste cap.

"Tu mereu mori de foame." i-a spus ea, dar el doar a ridicat din umeri.

Eu si Edward am expirat in acelasi timp.

"Deci, Ali. Unde e Jasper?" a intrebat Edward de dragul conversatiei odata ca toti eram asezati in jurul mesei din lemn de stejar.

Emmett plecase sa o aduca pe fiica sa din sufragerie.

Alice a zambit larg la mentionarea iubitului ei. Trebuie sa recunosc ca eram curioasa sa-i cunosc jumatatea lui Alice. Eram de asemenea putin speriata. Imi imaginam o versiune masculina animata a lui Alice dintr-un anume motiv.

"A trebuit sa lucreze pana tarziu." i-a spus ea. "Dar probabil va fi aici in curand."

Edward a incuviintatdin cap.

"Cum e cu noua lui slujba?" a intrebat el.

"O adora!" a spus ea, ochii stralucindu-i. "Stii ca e ceva ce i-a placut mereu si se intelege foarte vine cu elevii sai."

"E noul profesor de psihologie la universitatea de stat din Seattle." mi-a explicat Edward.

"E un drum destul de lung." am mentionat eu.

Alice a incuviintat din cap.

"Din fericire are doar cursuri dupa amiaza deci poate pleca de aici la 11 si inca sa ajunga acolo la timp."

"Priviti cine s-a trezit!" a chicotit Emmett intrand pe usa.

Tinea in brate o fetita, de aproximativ 3 ani. Bratele ei erau incolacite in jurul gatului lui iar parul ei era putin ciufulit.

Nu era nicio indoiala a cui fiica era. Avea parul blond lung si ondulat ca al lui Rosalie si aceiasi ochi albastri adanci. Dar in afara de asta semana exact cu Emmett, gropite si toate cele. Era cea mai frumoasa fetita pe care o vazusem vreodata.

A aratat cu mana spre noi timid apoi un zambet larg i s-a intins pe fata.

"Uncu Edard!" a exlamat ea, zbatandu-se in bratele lui Emmett.

"Hei, Abby!" a chicotit el.

Emmett a ras, punandu-si fetita pe picioareleei.

Ea a dansat pana la Edward iar el a ridicat-o si a pus-o pe genunchi.

"Ce mai faci, printesa?" a zambit el, sarutand-o pe obraz.

Ea a chicotit inainte sa plaseze si ea un pupic pe obrazul unchiului ei.

Eu am zambit urmarindu-i.

"Bine."a chicotit ea. "Eu si tati am vrut un catel dar mami a spus nu."

Edward a zambit superior la Rosalie.

"E in regula, printesa. Poata mami te va lasa sa iei o pisica mai bine."

Rosalie si-a ingustat ochii la el.

"Da!" au exlamat Abby si Emmett la unison.

Rosalie a oftat iar Emmett a ridicat din umeri, zambindu-i inocent.

"Cine e ea?" a intrebat Abby aratand cu degetelul spre mine.

Eu i-am zambit.

"Aceasta este prietena mea buna, Bella." ne-a prezentat Edward.

"Buna, Abby!" i-am spus eu.

"Buna." a spus si ea timida.

Emmett a chicotit.

"Da." s-a prostit el. "O FOARTE buna prietena."

Eu am rosit, privind in jos spre marginea mesei.

"Stii la ce ma gandeam, Abby?" a intrebat Edward.

"La ce?" a spus ea entuziasmata, topaind.

"Ma gandeam ca tatal tau ar trebui sa se joace cu tine cu papusile dupa cina."

Emmett a injurat pe sub mustata.

"Nu suna amuzant?" s-a entuziasmat Edward, cu o stralucire de invingator in ochi.

Eu am chicotit, privindu-l pe Emmett incruntandu-se.

"Daa!" a incuviintat Abby din cap in timp ce Emmett mormaia un 'Nu'.

Abby s-a intors spre el, ochii ei mari si albastri parand chiar mai mari si buza ei inferioara tremurand.

"Vrei sa te joci cu mine, tati?" s-a miorlait ea.

Expresia aspra a lui Emmett s-a topit complet in timp ce-si urmarea fiica.

"Sigur ca vreau, iubito." a asigurat-o el si ea a zambit, orice semn de lacrima disparand.

Rosalie a chicotit.

"Cine te-a invatat sa faci fata aia?" a intrebat ea.

"Matusica Ali." a raspuns Abby inocenta.

Alice a chicotit, fara nicio rusine.

"Ti-am spus eu ca o sa mearga, nu-i asa?"

Abby a incuviintat din cap.

"Si te voi ajuta cu jocurile cu tatal tau dupa cina, maimutico." i-a facut ea cu ochiul.

Toti au ras, exceptandu-l pe Emmett care maraia.

"Vino, maimutico." a oftat el, mergand spre scaunul dintre el si Rosalie.

Abby i-a dat alt sarut lui Edward pe obraz si a sarit jos de pe genunchii lui inainte sa danseze pana la tatal ei.

Emmett i-a zambit, iubirea citindu-se pe fata lui si eu am zambit in timp ce-l priveam asezand-o la locul ei.

"OK." a spus Esme fericita, punandu-i farfuria lui Abby in fata ei, pe care Rosalie a luat-o imediat pentru a-i taia carnea in bucatele mici.

"Sa mancam."

"In sfarsit!" a exclamat Emmett.

Esme chiar se intrecuse pe sine. Era friptura inabusita cu morcovi, mazare si fasole verde. Paine proaspata facuta in casa si o salata,toate atat de frumoase incat imi parea rau cand a trebuit sa stric totul.

Edward si-a tras scaunul putin mai aproape astfel incat soldurile noastre se atingeau. Aceeasi electricitate mi-a strabatut corpul.

L-am privit iar el mi-a facut cu ochiul.Mi-am muscat buza, obrajii arzandu-mi de la imbujorare.

"Deci, Bella."

Capul meu s-a intors repede din directia lui, imbujorarea mea intensificandu-se cand am realizat ca fusesem prinsa holbandu-ma.

Edward a chicotit.

"Da?" am mormait eu.

"Cum v-ati cunoscut tu si fratele meu?" a intrebat Rosalie si am realizat ca ne studiase un timp. Asta explica actiunile lui Edward.

"Oh. Umm... Ne-am cunoscut intr-o librarie din Chicago." am spus, amintindu-mi povestea pe care Edward i-o spusese mamei lui mai devreme.

"M-a ajutat sa gasesc o carte pe care o cautam." a adaugat Edward fara efort, strapungand un morcov cu furculita.

"Si ochii vostri s-au intalnit si ai stiut ca nu o puteai lasa sa-ti scape?" a respirat Alice, pierduta in ganduri.

Incaperea a devenit linistita iar eu ma uitam in jos, la masa, jucandu-ma cu degetele pe suprafata de stejar, inca incercand sa-mi ascund inelul care se simtea mai greu decat acum cateva momente.

"Ceva de genul." a chicotit Edward.

"Woohoo!" a explodat Emmett. "In sfarsit!"

Apoi a ranjit.

"Deci cand e nunta, Eddie?"

Edward s-a incordat langa mine.

"De fapt..." Alice a spus entuziasmata, practic sarind in scaunul ei.

"De fapt!..." a spus Esme, intrerupand-o.

I-a aruncat fiicei ei o privire aspra si Alice s-a dezumflat.

Ochii lui Esme au alunecat spre locul in care eu si Edward stateam si expresia ei a devenit una tandra.

"De fapt," a repetat ea, mai moale de data asta. "Cred ca Edward si Bella trebuie sa ne impartaseasca niste vesti."

Toti ochii se oprisera asupra noastra asteptand si am facut un efort sa nu ma ascund dupa parul meu.

"Multumesc, mama." a gemut Edward. "Asta a fost foarte modest."

"Spune, fiule." l-a indemnat Esme, fara urma de vinovatie.

"Sfinte Sisoe!" a explodat Emmett, cu ochii larg deschisi. "Abby va avea un nou verisor in curand?"

"Yey!" s-a bucuratAbby.

"Nu!" am tipat eu si Edward in acelasi timp.

Ei au cotinuat sa se holbeze la noi curiosi.

Edward si-a dres vocea, incercand sa se reculeaga.

"Eu si Bella am fost impreuna aproape un an.O iubesc foarte mult."

M-a privit cu dragoste si nu mi-am putut intoarce privirea.

OH, DOAMNE, BELLA!!! m-am mustrat eu. RESPIRA!!! E DOAR TEATRU!!!

"Ea e cea mai uimitoare persoana pe care am intalnit-o." a zambit el. "Si am cerut-o in casatorie acum cateva luni."

In sfarsit mi-a eliberat privirea si s-a intors sa-si priveasca familia.

"Chestia e ca Bellei niciodata nu i-a placut ideea unei nunti mari si stralucitoare." a explicat el, folosind cuvintele mele de mai devreme.

"Si mie nu-mi pasa cat timp ea era mireasa."

Mi-a facut cu ochiul iar eu am rosit. Cui ii pasa ca e doar teatru?

"Deci am mers la Vegas si ne-am casatorit."

Nu era linistete cum fusese dupa primul nostru anunt.

"Doamne Dumnezeule!" a exclamat Emmett.

Rosalie l-a lovit in brat.

"Ce?" a intrebat el,intorcandu-se spre ea cu ochii mari. "Ai vazut asta venind?"

"Sigur ca da." a spus ea usor, aproape plictisita. "Le-am vazut inelele."

Edward a zambit timid si si-a ridicat mana stanga.

Am facut ochii mari.

Cum de nu am observat inelul LUI? Era o banda plana de platina, stralucitoare si noua. Se potrivea perfect cu al meu desi al meu era putin mai extravagant.

Poate ca nu observasem pentru ca al lui se odihnea atat de natural pe degetul sau. Sau poate fusesem prea preocupata sa-l ascund pe al meu.

"Asta e o gluma?" a intrebat Emmett. "Edward Cullen a facut ceva neasteptat?"

Edward si-a dat ochii peste cap.

"Trebuia sa se intample odata si odata."

Cu totii si-au aruncat priviri. Ma intrebam ce ar credea ei daca ar sti ca nu calcase pe urmele tatalui sau devenind un chirurg,dar de fapt a devenit agent CIA.

"Da, bine."a spus Rosalie in final. "Dar sa va aratati casatoriti? Vreau sa spun, pe bune Edward. Casatoriti??"

Edward a incuviintat din cap.

"Da." a spus el taios. "Bella e sotia mea."

Stomacul meu s-a umplut de fluturasi dar i-am invins. Era aici doar pentru a ma tine in siguranta. O spusese si inainte. Asta era munca lui.

"Imi pare rau." am spus eu, luandu-i mana lui Edward. Era nevoie de doi pentru a face sarada asta sa mearga,nu?

El si-a impletit degetele cu ale mele si le-a pus pe masa.

"Stiu ca asta a fost un soc dar a fost ceva ce a trebuit sa facem pentru noi."

Suna ca ceva ce ar spune un tanar cuplu de indragostiti pentru a se justifica. Cel putin speram ca asa suna.

Edward a incuviintat din cap, prezentandu-ne ca pe un intreg.

"Dar ma lasa sa le organizez o alta nunta!" a anuntat Alice.

"De fapt, Alice..." a inceput Edward.

"Nu-ti face griji, Rose." a continuat ea, ignorandu-si fratele. "Ma poti ajuta si tu."

Rosalie inca ne privea suspicioasa dar pana la urma a ridicat din umeri.

"Suna bine, Alice."

Edward a oftat.

Alice si Rosalie au discutat despre nunta noastra totrestul cinei, punandu-mi simie intrebari ocazionale.

"Orhidee sau liliac?"

La care il priveam pe Edward fara ajutor. O privire care insemna cu siguranta, AJUTA-MA!!!

"Ce vrei tu, iubire." spunea el, cu amuzament in ochi.

Nu era drept!

Apoi ma fataiam si mormaiam inainte de a a tranti "Orhidee?"

"Grozav!"

Si asa mai departe...

Un barbat blond si inalt a intrat in incapere in timpul unei dezbateri despre unde ar fi trebuit sa fie tinuta nunta. Alice credea ca o nunta draguta in curtea din spate ar fi fost perfecta. Rosalie insista pe ceva mai stralucitor.

Nici eu, nici Edward nu am spus nimic. De ce ne-am fi contrazis in legatura cu ceva ce nu avea sa se intample? Cum puteam eu, Bella Swan-impotriva casatoriei, sa sfarsesc stand aici langa un om pe care nu-l stiam de nici 48 de ore si discutand detalii de nunta cu surorile lui?

"Svuze tuturor pentru intarziere." a spus blondul.

Alice s-a oprit in mijlocul propozitiei si a sarit de la locul ei.

"Jazz!" a tipat ea.

El a chicotit, sarutandu-i parul.

Ea l-a condus la masa si i-a indicat scaunul pe care doar ce il eliberase si s-a asezat in poala lui.

Alice a chicotit.

"Iti e foame?" a intrebat ea.

El si-a scuturat capul.

"Am crezut ca toata lumea avea sa termine de mancat pana ajungeam eu asa ca am luat ceva de pe drum."

I-a aruncat lui Esme o privire in semn de scuza.

"Desi acum regret decizia." a spus el politicos. "Totul miroase minunat!"

Esme i-a zambit dar toti se uitau fix la mine si la Edward, observand cat ii lua lui Jasper sa bage de seama prezenta noastra.

Ochii lui le-au urmarit privirea pana la Edward.

"Ok, ce am ratat?" a intrebat suspicios.

Apoi m-a vazut pe mine.

"Buna." a spus el politicos.

"Buna." i-am raspuns timid.

De cate ori mai trebuia sa facem asta?

Jasper s-a uitat inapoi la Edward, cu o spranceana ridicata.

"O prietena de-a ta?" a incercat el sa ghiceasca.

Edward a oftat, si n-aveam nicio indoiala ca gandurile lui le oglindeau pe ale mele.

"Sotia mea."

Jasper a inghetat.

"Ce?"

Isi plimba privirea de la mine la Edward. Alice a chicotit, clar distrandu-se la gandul acestui bucluc.

Edward a incuviintat din cap, ridicandu-si mana stanga din nou.

Fata lui Jasper a cazur la vederea benzii de platina si a facut ochii mari.

"Doamne Dumnezeule!"

Emmett a ras, aruncandu-si capul inapoi.

"Asta am spus si eu!"