Capitolul 6

- EPOV -

Brusc m-am simtit nervos s-o trimit acolo de una singura.

Poate ar fi trebuit sa incerc sa-mi conving surorile sa ma lase sa le insotesc. Nu-mi puteam imagina cat de greu trebuia sa fie asta pentru ea. Sa mearga intr-o casa plina de straini, desprinsa de tot ce ii era familiar, si asta dupa toate prin cate trecuse.

Mi-am inclestat maxilarul si mainile mele s-au strans in pumni la gandul a tot ce traise ea. Si dupa toate astea nu-si putea continua viata pentru ca un nimic, un caine o ameninta. Niciodata nu-l cunoscusem pe Jacob Blaque dar stiam ca daca o faceam vreodata aveam sa-l omor pentru tot ce ii facuse Bellei.

Poate nu putusem sa fiu alaturi de ea in trecut dar nimeni nu avea s-o mai raneasca acum ca eu eram langa ea. Aveam sa fac lucrurile sa mearga sau aveam sa pier incercand.

"Hei, Edward!" m-a strigat Emmett din sufragerie.

Am oftat.

"Vin, Em!" am strigat eu, plimbandu-mi privirea inca o data de-a lungul camerei inainte sa plec.

Nu mai puteam face nimic decat sa fiu cu ochii oe ea si sa ma asigur ca se simtea binevenita.

"Jocul e pregatit si ti-ai pierdut dreptul de a alege primul echipa." m-a informat cumnatul meu in timp ce intram in camera,

Eu si Emmett ne cunosteam inca de cand eram mici copii. Fusesem prieteni de cand aveam 10 ani. Intotdeauna fusesem mai mult ca fratii decat ca cei mai buni prieteni si apoi el s-a casatorit cu sora mea cand aveau 19 ani. Ma bucuram pentru ei. Toata lumea stia ca erau nebuni unul dupa altul si au avut-o pe Abby un an mai tarziu. Sora mea mai mare nu fusese niciodata mai fericita.

"De cand ma lasi tu pe mine sa aleg primul?" am intrebat sceptic.

"Taci sau o sa trebuiasca sa joci cu Bronco."m-a amenintat el.

Mi-am ridicat mainile in semn de capitulare.

"Bine." m-am inmuiat eu. "Bine. Ce echipa alegi?"

A ranjit.

"Patriots, iubire!" s-a inveselit el.

Mi-am dat ochii peste cap.

"Atunci eu ii aleg pe the Colts."

A ridicat din umeri, dandu-se la o parte ca sa pot sta si eu pe canapea.

"Pot juca doar un joc." l-am informat eu."Apoi trebuie sa fac niste comisioane."

Emmett a pufnit.

"Esti sigur ca n-o sa intri 'accidental' in fete?"

Mi-am ridicat o spranceana.

"De ce as face asta?" l-am intrebat eu.

"O, nu stiu." a ridicat el din umeri. "Poate doar pentru ca ti-ai trimis noua sotie cu surorile tale si incepe sa-ti para sincer rau."

M-am incruntat. Emmett era un bufon, unul mare de tot. Dar nu era prost si ma cunostea bine.

"Ce te face sa crezi asta?" am intrebat, incercand sa par dezinteresat.

Emmett a chicotit.

"Stim amandoi ca Alice si Rosie pot fi chiar dragute cand vor." a spus el, interceptand o pasa pe ecran. "Dar sunt si diabolice. Vii acasa casatorit cu o fata pe care n-au vazut-o niciodata si stiu ca au prins-o singura o zi intreaga."

S-a uitat la mine cu coltul ochiului, afisand convins un zmabet superior.

"Practic ai aruncat-o la rechini."

M-am incruntat.

"Cred ca Alice se va purta frumos." am spus eu.

Nu eram sigur pe cine incercam sa conving acum.

"Cred ca o place."

Era evident ca Alice era suparata pe mine putin mai mult decat era ranita dar nu cred ca s-ar fi razbunat pe Bella. Alice nu era genul care sa-si pastreze gandurile pentru ea. Daca nu te placea, de obicei stiai si ea parea cinstita in acceptarea fata de Bella.

"Ce crede Rose despre ea?" am intrebat eu.

Emmett a oftat.

"E surprinsa." a spus el. "La fel ca noi toti."

Am incuviintat din cap, simtitnd din nou acel junghi de vinovatie. Uram sa-mi implic familia in asta. Uram sa-i mint dar stiusem de indata ce citisem dosarul acestui caz ca aveam sa fac orice ca sa o protejez pe Bella Swan. Pentru oameni ca ea acceptasem acest gen de munca. Daca ar fi existat mai multi oameni ca ea poate ca viata mea nu s-ar fi schimbat in urma cu 18 ani.

"Stii ce protectoare e Rosie cu familia ei." a spus Emmett, scotandu-ma din visare.

Am incuviintat din cap.

"Dar Abby cu siguranta o place." a chicotit Emmett. "Ceea ce probabil a mai inmuiat-o."

Am zambit. Imi iubeam nepoata!

M-am napustit asupra lui chiar inainte de zona de aparare iar el a murmurat cateva injuraturi.

"Probabil vor ajunge sa vorbeasca despre povestile tale jenante din copilarie."a spus el, zambind invingator.

Am oftat. Cunoscandu-mi surorile, probabil partea asta facea parte din scenariu.

"Poate chiar ar trebui sa merg sa le caut." am spus eu glumind doar pe jumatate.

De fapt deveneam foarte nelinistit, aruncand priviri spre usa la intervale de cateva secunde. Nu-mi placea sa nu stiu unde era Bella. Era foarte... tulburator.

Emmett a chicotit.

"Chiar ai fi in stare sa faci fata maniei lui Alice si Rosalie ca sa o salvezi pe Bella?"

"Da." am spus eu fara sa ma gandesc.

Raspunsul fusese automat,nu fusese ceva ce planuisem despre cum ar fi trebuit sa sune acoperirea noastra. Ce insemna asta?

"Omule, chiar o iubesti!" a fredonat Emmett.

"Doar m-am casatorit cu ea." i-am amintit eu dar inca ma gandeam.

Brusc o imagine din dimineata aceasta a reaparut in mintea mea.Fata Bellei la doar cativa centimentri de a mea, simtind respiratia ei calda. Mainile ei micute odihnindu-se bland pe pieptul meu. Cand se trezise din acel cosmar noaptea trecuta, tipetele ei mi-au sfasiat inima. Sunasera atat de indurerate, atat de chinuite. Nu stiu ce visase dar puteam banui si intr-o clipa eram langa ea. Asta fusese alta reactie automata. Nu-mi placea sa nu am control asupra actiunilor mele.

Dar ma simtisem atat de confortabil langa ea dupa ce tipetele ei incetasera si a adormit din nou ca nu ma simteam in stare sa ma misc de langa ea.

"Deci ce au fost toate astea oricum?" a intrebat Emmett.

Pusese pauza jocului si s-a intors sa se uite la mine.

"Ce?" am intrebat eu.

"Sa arunci asta dintr-odata." a explicat el. "Esme aproape ca a facut infarct."

Am zambit mai mult ca o grimasa, trecandu-mi mana prin par. Nu puteam face fata gandului ca-mi ranisem mama. Facuse atat de multe pentru mine.

"O iubesc." am spus eu neconvingator.

Dintr-odata povestea mea pregatita cu atat grija nu mai insemna atat de mult. Pentru ca daca as fi cunoscut o fata pe nume Bella intr-o situaite obisnuita, as fi fost nerabdator s-o prezint familiei.

"Te cred, omule." a spus Emmett, dintr-odata serios. "Si ma bucur pentru tine dar de ce n-am putut-o cunoaste? Sau macar sa ne suni sa ne spui despre ea."

M-am uitat in jos la mainile mele. Dupa tot acel antrenament despre cum sa-ti privesti inamicul in ochi, imi puteam tine privirea fixa in fata unei intregi armate. Mai facusem asta inainte. Dar nu puteam intalni privirea dezamagita a prietenului meu cel mai apropiat, a fratelui meu.

"Imi pare rau, Em." am oftat eu, sperand sa inteleaga cat de rau imi parea.

"Nu sunt suparat, farte mai mic." a spus el dupa un moment. "Ma bucur ca ai gasit pe cineva. Eram cu totii ingrijorati pentru tine."

M-am incruntat.

"Dar merita?" a intrebat el. "Asta e tot ce vreau sa stiu."

Atunci mi-am ridicat privirea. Asta era intrebarea despre care nu aveam nicio indoiala. Cea despre care nu era nevoie sa mint,

"Fara nicio indoiala."

"Ai adus doar patru tinute?" a venit vocea indignata a surioarei mele mai mici in urechea mea in timp ce conduceam spre Port Angeles.

Surorile mele mergeau mereu in Port Angeles in zilele lor cu fetele. Forks nu aveam nimic ce le-ar fi putut atrage atentia.

"Da." am auzit vocea nervoasa a Bellei. "N-am stiu cat vom sta."

De ce nu incerca nimeni sa o faca sa se simta mai comfortabil? Era clar in vocea ei ca nu se simtea prea bine.

"Poti imprumuta cateva din hainele mele, matusica Bella." am auzit-o pe Abby oferindu-se voluntara.

Asta era fata mea.

"Multumesc, Abby." am auzit vocea Bellei. Continea si o urma de ras dar stiam ca se abtinea, ca sa nu-i raneasca sentimentele.

"Asta e o rochita foarte draguta." a comentat ea. "Crezi ca as putea s-o imprumut?"

"Sigur." a acceptat Abby bucuroasa. "E preferata mea."

"Ce zici daca mergem la magazin pentru ca Bella sa-si cumpere propriile ei rochite?" a sugerat Rosalie.

Vocea ei era formala si controlata, aratandu-i neplacerea dar cel putin incerca. Trebuia sa-i multumesc cumva pentru asta mai tarziu.

"Ce ziceti de La Tua Cantante?" a sugerat Alice, fericita la ideea cumparaturilor.

"N-am fost niciodata in Port Angeles." a admis Bella. "Deci nu va voi ajuta prea mult in a alege."

"Oh, La Tua Cantante e fabulos!" a exclamat Alice. "Iti va placea la nebunie!"

Am programat magazinul in GPS-ul meu. Era cam la 15 minute de unde eram eu deci probabil ele se apropiau de el acum.

Am dat volumul mai tare curand, atunci cand iesisera din spatiul mic si linistit al masinii. Dar inca le puteam auzi indeajuns si daca imi aminteam eu bine era o cafenea mica pe aceeasi strada. Era perfect. Puteam sta acolo discret si inca sa pot fi aproape de ele.

"Deci Edward nu ti-a spus niciodata despre Port Angeles?" a intrebat Rosalie. "Obisnuia sa vina aici tot timpul."

Mainile mele s-au strans pe volan. Asta fusese o idee proasta Nu stiu la ce ma gandisem.

"Mi-a spus despre Port Angeles." a spus Bella bland. "Niciodata nu a mentionat si anumite magazine totusi."

"Edward uraste cumparaturile." a fostAlice de acord, fara a incerca sa ascunda dezaprobarea pe care o simteam vizavi de acest lucru.

Am expirat, realizand ca imi tinusem respiratia.

"Deci ce ti-a spus Edward despre acest loc?" a intervenit din nou Rosalie.

Tacere.

Mi-am stors mintea incercand sa-mi amintesc daca ii spusesem ceva despre oras in timpul zborului nostru. Nu gasisem nimic.

"Mi-a spus doar ca Forks e un oras chiar mic deci daca vrei sa faci ceva trebuie sa vii aici." a spus Bella in sfarsit.

Am zambit.

Fata era mai buna decat isi imaginase ea.

"Deci, Bella." a spus Alice dupa un timp de tacere incomfortabila. "L-ai cunoscut pe Edward intr-o librarie?"

"Da." a raspuns ea imediat, parand usurata ca se intorceau la detalii sigure.

"Care a fost primul lucru pe care l-ai observat la micul nostru Eddie?" a chicotit ea.

Eram cu 3 ani mai mare decat ea si cu cel putin un cap mai inalt dar intotdeauna reusise sa faca sa para sora mai mare. Si cat de des imi spusese asa cand eu nu eram in preajma?

"Ochii lui." a trantit-o Bella fara ezitare.

Sprancenele mi s-au ridicat involuntar. Spusese asta ca urmare a unui fapt, o farama de adevar in toate aceste minciuni.

"Serios?" a indemnat-o Alice, sunand curioasa. APROAPE la fel de curioasa cum eram eu.

Am simtit un mic junghi de vinovatie pentru ca le ascultam conversatia. Dintr-odata parea foarte personala. Dar o avertizasem ca aveam sa ascult.

"Multi oameni ii observa mai intai parul." a chicotit Rosalie.

Eu m-am incruntat/

Trecusem printr-o faza in care incercasem sa-mi potolesc parul rebel in fiecare dimineata. Dar se dovedise a fi inutil si o pierdere de timp asa cam am renuntat.

"Parul a fost al doilea lucru pe care l-am observat." a admis Bella siimi puteam imagina imbujorarea ei delicioasa.

"Dar i-am observat mai intai ochii. N-am mai vazut niciodata asa o nuanta de verde."

Mi-am ridicat spranceana. Nu stiam ca ochii mei aveau o nuanta specifica de verde, si cu siguranta nu una rara. Erau doar..verzi.

"Am ajuns!" a exclamat Alice entuziasmata.

Am oftat, stiind ca acesta avea sa fie sfarsitul conversatiei.

Oh, cum imi doream sa fi putut auzi gandurile acestor fete ciudate.

-BPOV-

Ochii lui? La ce ma gandeam? Apoi a trebuit sa continui si sa inrautatesc lucrurile aducand vorba despre excentritatea nuantei? Poate ca totusi nu asculta?

"Deci cum te-a cerut in casatorie? a intrebat Alice de dragul conversatiei in timp ce imi inmana obluza albastra.

Am zambit, amintindu-mi zambetul lui increzut referitor la povestea inventata.

In plus, asta era ceva la care eram pregatita sa raspund. In sfarsit.

"Mi-a pregatit cina." am inceput eu.

"A ascuns inelul in mancare?"

Am ras.

"Asta am spus si eu!"

"Ce?" a intrebat ea confuza.

O, nu!

"Nimic." am mormait eu jenata. "Nu conteaza."

Alice m-a studiat pentru o clipa inainte sa ridice din umeri.

"Deci unde era inelul?" a intrebat ea.

Am lasat aerul sa iasa.

"Dupa cina mi-a dat un cadou."

"Ador cadourile." a cantat Alice.

"Ce ti-a gatit la cina?" a intrebat Rosalie,aratand un real interes pentru prima data.

"Ravioli cu ciuperci." i-am spus eu. "Preferata mea."

A incuviintat din cap, zambind bland.

"Ce cadou era?" a intrebat Alice entuziasmata, cu ochii stralucind.

M-am uitat urat.

"Ajung la asta."

Alice a pufait, incercand sa astepte rabdatoare.

"Era 'La rascruce de vanturi'." am zambit eu. "Observase ca vechea copie pe care o aveam eu era distrusa."

Am chicotit, gandindu-ma la adevarata mea copie dupa 'La rascruce de vanturi' stand pe noptiera mea acasa, cu coperta desprinsa si pagini zburatoare.

"O carte?"

Rosalie si Alice si-au aruncat o privire apoi s-au intors spre mine.

"Ce?" am intrebat eu.

"Ei bine..." a inceput Alice. "O carte nu este exact...cadoul obisnuit de logodna."

M-am incruntat.

Asta era o parte din ideea din capul meu. Si stiam ca acolo unde alte fete nu puteau vedea simpla perfectiune a cererii lui in casatorie, era perfect pentru mine. Asta ma lasase pe mine fara cuvinte, cu acel sentiment cald si ametitor, pe care acest pe care il cunosteam de numai doua ore mi-l daduse cu acea geniala, unica metoda de cerere in casatorie care era perfecta pentru mine.

"Mi-a placut la nebunie." m-am aparat eu. "A fost perfect."

Alice a chicotit si o imbujorare s-a intins pe gatul si obrajii mei.

Cand se infiltrase acel ton visator in vocea mea? Nici macar nu fusese o cerere in casatorie adevarata, pentru numele lui Dumnezeu

"Continua." m-a indemnat Alice. "Ti-a dat cartea perfecta..."

Mi-am fixat privirea in pamant, jucandu-ma cu umerasul pe care statea bluza pe care o tineam.

"Mi-s spus sa ma uit pe prima pagina." am mormait eu."Si scrisese pur si simplu..paragrafe. Cand am terminat de citit, mi-am ridicat privirea si el era in genunchi cu inelul meu in mana."

"Oh!" a tipat Alice, batand din palme. "Ai plans? Eu as fi plans!

Am chicotit, sunetul parand oarecum nervos si jenat.

"Sigur ca am plans." am spus, pentru ca, sa fiu sincera, stiam ca daca as fi fost intr-adevar ceruta in casatorie astfel as fi plans.

__________

Iata cap 6, mai repede decat imi propusesem ;) avand in vedere ca m-am bucurat mult cand am vazut rezultatele sondajului si va multumesc mult tuturor celor care m-au votat.

Deci, prima perspectiva a lui Edward, dar cu siguranta vor mai fi ;)

Ma grabesc cu cap 7

Love ya all!

Read and comment!