Capitolul 5

-BPOV-

Casa era linistita si intunecata.

Niciodata nu-mi fusese frica de intuneric inainte dar in timp ce mergeam pe coridorul ingust, un fior mi-a strabatut spatele. Nu stiam cum sa explic asta exceptand faptul ca puteam spune ca ceva era in neregula.

M-am lovit de o marginea unei mese si inima mai-mai sa-mi sara din piept, cauzand un mic tipat sa scape iasa dintre buzele mele.

M-am rezemat de perete, cu mainile apasand pe piept deasupra inimii mele agitate.

Mi-am scuturat capul, chicotind putin la cat de ridicola eram. Fusesem in casa familiei Blaque de multe ori inainte. De ce eram speriata acum? Poate pentru ca Jacob nu era cu mine.

O bubuitura brusca m-a trezit din visare. Simteam cum parul mi se ridica in timp ce o alta bubuitura s-a auzit cu ecou in casa pustie.

"Jake?" am soptit eu, acum fiind la jumatatea coridorului.

Vocea mea a sunat ca si cum eram victima ametita dintr-un film de groaza.

CALMEAZA-TE, mi-am spus eu. E DOAR IMAGINATIA TA PREA BOGATA.

In timp ce ma apropiam de capatul coridorului am auzit voci-una rugatoare si cealalta malitioasa.

"Te rog." spunea vocea. "Te rog. Am fost prieteni ani de zile."

"'Prietenia' nu are nicio valoare pentru mine." a raspuns cealalta voce rece, aproape plictisit.

Sprancelenele mele s-au unit deasupra ochilor mei confuzi. I-am recunoscut vocea lui Billy dar niciodata nu-l auzisem vorbind pe acest ton. Era de obicei vesel si jovial.

O imagine mi-a aparut imediat in minte cu omul mai in varsta cu parul negru si gros si zambet rautacios, ochii dansandu-i amuzati.

"Billy?" am soptit eu, dar vocea mea inca era prea sparta din cauza fricii de a nu fi auzita.

Am facut un pas spre locul de unde se auzeau vocile-biroul lui Billy Blaque.

Usa era usor intredeschisa si lumina se vedea din crapatura, reflectand umbrele pe hol.

Prin deschizatura dintre usa si perete putem vedea birul lui Billy. O lampa era asezata pe birou iar masuta de cafea era rasturnata. Un om statea pe jumatate aplecat deasupra mesei si pe jumatate pe podea, cu picioarele incalcite ca si cum cazuse..sau fusese impins.

Am icnit, mainile zburandu-mi spre gura in timp ce asimilam scena din fata ochilor mei.

Billy Blaque era aplecat deasupra lui, doar spatele sau fiindu-mi vizibil mie.

Stiam ca ar fi trebuit sa plec de acolo dar nu ma puteam misca sub nicio forma.

Respiratia mea era superficiala si ritmul inimii incredibil de rapid, palmele imi transpirasera,

"Te rog, Billy." a implorat omul. Puteam sa jur ca am vazut o lacrima rostogolindu-se pe obrazul lui. "Te rog."

"Domnul Blaque pentru tine." s-a rastit Billy, vocea lui fiind acum plina de dusmanie si sila.

Omul si-a inchis ochii, alte cateva lacrimi prelingandu-i-se pe obraji.

"Va rog, domnule Blaque." a soptit el.

A folosit vocea cuiva care stia ca nu mai era nicio speranta pentru ceea ce implorau ei.

"Nu stiu la ce ma gandeam." a murmurat.

Billy a chicotit malefic dar nu era nicio urma de umor. Sunteul a facut un alt fior sa-mi strabata sira spinarii.

"Credeam ca aveai nevoie de asta pentru familia ta." a spus Billy, vocea lui fiind acum batjocoritoare.

La mentionarea familiei sale ochii omului s-au largit.

"Va rog." a implorat el cu si mai multa disperare. "Va rog. Va rog."

Billy i-a ignorat rugamintile disperate.

"Stii cum am reusit sa evit politia atata timp?" a intrebat el.

Omul nu a raspuns dar asta n-a parut sa-l deranjeze pe Billy. A continuat fara niciun raspuns.

"Pentru ca mi-am eliminat angajatii FOARTE atent." a raspuns el la propria-i intrebare. "Si nimeni nu ramane in viata."

"Va ro.."

Apoi, atat de repede ca nu am avut timp sa reactionez, Billy s-a deplasat atat de repede si am vazut arma pe care o tinea in mana.

Am inceput sa imping usa. Trebuia sa fac ceva! Nu puteam lasa ca asta sa se intample.

Asa ceva nu se putea intampla. Totul era doar un cosmar oribil si eu aveam sa ma trezesc in orice moment in patul meu cald.

Inainte sa pot face ceva a apasat pe tragaci.

Am sarit si mi-am muscat limba pentru a inabusi hohotele care imi faceau corpul sa tremure puternic.

"Insolentul." a bolborosit Billy.

Mi-am dus mainile la gura, incercand sa nu-l lasa sa-mi auda plansetul. Trebuia sa ies de aici.

Billy s-a asezat calm pe canapeaua de piele si a pus arma jos.

"Stiu ca esti acolo, Bella."

"Bella. Bella! Esti bine, iubito!"

Brate calde m-au inconjurat dar eu m-am desprins.

"Bella. Sunt doar eu."

"Nu!" am tipat eu. "Lasa-ma in pace!"

"Bella, iubito. A fost doar un cosmar."

Mi-am deschis ochi si am clipit peste lacrimile care curgeau pe fata mea, dar au urmat mai multe.

"Esti bine. Esti in siguranta." a soptit vocea bland. "Sunt aici." Lumina lunii dinspre peretele de sticla lumina camera.

"Edward?" am tipat eu, vocea mea auzidnu-se sparta in timp ce alt hohot de plans mi-a facut trupul sa tremure.

"Da, Bella. Shh.Sunt eu." m-a alinat el. "Sunt aici. Nimeni nu te poate rani acum."

Am clipit din nou, ochii mei incercand sa se adapteze intunericului.

S-a asezat langa mine pe pat, cu o expresie de neliniste pe chip.

"Oh, Edward!" am tipat eu, aruncandu-mi bratele in jurul gatului sau.

El si-a infasurat bratele in jurul meu, trangandu-ma mai aproape.

Mi-am frecat fata de pieptul sau inhaland aroma sa, partial calmanta.

"Nimeni nu te poate rani." a repetat el ca o soapta, sunand chiar determinat in timp ce imi mangaia delicat spatele.

"Niciodata nu voi lasa pe cineva sa te raneasca."

Lumina era orbitoare. Puteam spune asta chiar si cu ochii inchisi.

Am cascat si m-am intins.

...sau cel putin am incercat sa ma intind. Ceva ma impiedica sa ma misc.

Respiratia mi s-a oprit. Sa fiu retinuta nu era un lucru bun pentru cineva care tocmai fusese martorul unei crime sau care avea un fost prieten razbunator pe urmele ei.

Dar apoi am prins boarea unui miros familiar, ceva masculin si inca comfortabil totusi. Nu-mi puteam aminti cand mai auzisem asta dar era ceresc si m-am relaxat instantaneu. Nimic care miroase asa bine nu poate fi periculos, nu?

Am deschis un ochi ezitand, apoi pe celalalt. Stateam pe o parte cu fata la peretele de sticla.

M-am incruntaa. Perete de sticla..Forks...Edward.

Ochii mi s-au deschis larg. Edward.

Ochii mi-au zburat spre canapeaua din cealalta parte a camerei. Era goala.

Respiratia mi s-a oprit cand realitatea si visul s-au separat si zapaceala de dupa somn a disparut.

IN REGULA, BELLA, am gandit eu. RESPIRA.

Am privit in jos ingrijorata si am vazut ce ma tinea captiva.

Doua brate puternice erau inclestate puternic in jurul taliei mele, tinandu-mi bratele pe langa corp.

Oh, asta nu era bine. Pentru ca daca el era aici cu mine inseamna ca intr-adevar plansesem la Edward, un om pe care nici macar nu-l cunosteam. Un strain al naibii de grozav. Sotul meu. Bine, presupusul meu sot.

M-am intors neindemanataica pe cealalta parte pentru a-i face fata..da. Lui Edward.

Ochii lui erau inchisi, respiratia ii era regulata, iar buzele intredeschise. Obisnuitul sau par ravasit era acum intr-o drastica dezordine si cateva suvite rebele ii erau cazute pe frunte.

Inima mea a luat-o la galop si ochii mei se holbau nerusinati.

Trebuia sa scap de aici. Nu puteam gandi normal cu el atat de aproape. Chiar si cand nu e constient omul asta era ametitor.

Am inceput sa ma tarasc din stransoarea bratelor lui dar in minutul in care am incercat sa scap, bratele lui s-au incolacit si mai tare in jurul meu si in loc sa scap eram deodata mai aproape. Mult mai aproape.

El a oftat si si-a ingropat fata in scobitura gatului meu.

"O, Doamne!" am murmurat eu, cu vocea tremuranda.

CIOC! CIOC!

La naiba!

Ochii mei s-au indreptat frenetic spre usa.

Te rog,sa fie incuiata. Te rog,sa fie incuiata. (Nota autorului: In toata aceasta nebunie draga noastra Bella a uitat ca ar fi fost mai bine ca cineva sa-i vada in pat impreuna-nu in felul acela, oameni buni! Dar se presupune ca sunt casatoriti, nu? Lol)

"Edward. Bella. Pot sa intru?" a intrebat o voce din partea cealalta a usii.

"Sunt Alice. Pot sa intru?"

Tocmai cand credeam ca mai rau nu se poate! De ce totul in viata mea trebuia sa fie asa agitat si exasperant?

Mi-am intors privirea catre Edward, incercand sa formulez un plan pentru a ma elibera.

Dar se trezise. A clipit pentru a alunga somnul si si-a intors privirea spre mine cu ochi patrunzatori.

"Baieti?" a strigat Alice din nou, putin mai tare de data aceasta. "V-ati trez..."

"Intra." a strigat Edward fara a intrerupe contactul vizual.

Ma asteptam sa-mi dea drumul, dar in loc de asta el m-a tras si mai aproape astfel incat capul meu se odihnea pe pieptul lui. Voiam sa ma indepartez. Sau sa privesc in alta parte cel putin, dar era ca si cum acei ochi de jad ametitori ma tineau paralizata.

Am auzit usa deschizandu-se si Edward a rupt in sfarsit transa.

"Scuze daca v-am trezit." s-a scuzat Alice.

Am clipit si am luat o gura mare de aer. De ce imi pierdeam abilitatea de a respira atunci cand ma uitam la omul acesta? Era pur si simplu ridicol.

"Eram treji." a asigurat-o Edward, cu vocea inca ragusita de la somn.

"Oh, bine." a spus Alice. "Ei bine, Rose si cu mine vom avea o zi cu fetele astazi si voiam ca Bella sa mearga cu noi."

Ma lovise in sfarsit ca trebuia sa ma uit la Alice.

Statea in usa cu un zambet larg pe fata. Era deja imbracata, si toate cele. Cu siguranta o persoana matinala.

"N-as vrea sa fiu in plus, Alice." am spus eu politicoasa.

Asta era o parte din problema. Cealalta parte eram doar eu speriata sa fiu lasata singura cu propriile arme; sa trebuiasca sa fac toata sarada asta sa mearga fara Edward. Gandul m-a facut sa ma panichez putin.

Zambetul lui Alice s-a largit si mai mult daca asa ceva era posibil.

"Nu fi ridicola!" a chitait ea. "Chiar asteptam sa avem sansa sa ne cunoastem noua sora."

Mi-am muscat buza nervoasa. Deasta ma temeam. Cu siguranta aveau o mie de intrebari pentru CUMNATA lor si eu nu puteam minti. Nu ma nascusem cu aceasta abilitate. In plus, nu voiam sa le mint. Pareau dragute.

Edward trebuie sa fi vazut ezitarea mea pentru ca si-a mutat o mana de pe talia mea si mi-a mangaiat parul.

"Si daca vreau sa o pastrez pentru mine astazi?" a zambit el superior.

Am rosit din cap pana in picioare, cu toate ca incercam sa controlez aceasta reactie.

Alice si-a pus mainile pe solduri.

"Nu crezi ca ai tinut-o destul timp pentru tine, fratioare?" a replicat ea.

Durerea si vina au trecut peste fata sa pentru o secunda inainte ca trasaturile sale sa devina o masca rece si indiferenta.

"Alice. Nu trebuie sa explic nim..."

"O zi cu fetele suna bine." am intrerupt eu inainte sa spuna ceva ce ar fi putut regreta.

Edward si Alice erau intr-un fel de stare intensa de holbare unul la celalalt. Nu din cauza mea se certau acum. Poate niciodata nu fusese de asta. Poate scopul princpial era sa vada cine avea dreptate.

Cu unul din bratele lui Edward la o parte, era ceva mai usor sa mi-l misc pe al meu si l-am lasat sa se odihneasca bland pe pieptul lui,

"Edward?" am soptit eu.

Te rog uita-te la mine, gandeam eu.

El a cooperat si privirea lui era pe fata mea de indata ce-i rostisem numele.

Masca i-a cazut imediat si trasaturile i s-au inmuiat.

"Orice vrei tu, iubire."

Respiratia lui mi-a lovit fata si un mic fior mi-a traversat sira spinarii.

"Nu ma deranjeaza sa ies cu Alice si Rosalie astazi." i-am spus, zambind pentru a-l asigura.

Chiar nu ma deranja sa petrec timpul cu ele. Pareau dragute, ca si cum urma sa ne distram de minune. Mai ales Alice.

Eram doar nervoasa.

Dar daca avea sa faca lucrurile mai usoare pentru Edward si mai putin tensionate intre mine si familia lui, atunci puteam merge. El pusese multe in joc ca sa ma protejeze pe mine pana la urma. Ii datoram mai multe decat aveam vreodata sa fiu capabila sa-i ofer, ma temeam.

"Nu suntem asa rele pe cat te faceEdward sa crezi ca suntem." a promis Alice. "Ne vom distra."

I-am zambit.

"Edward a avut intotdeauna numai lucrurile bune de spus despre voi. Sunt sigura ca ne vom simti bine."

Nu eram sigura daca incercam s-o conving pe ea sau pe mine. Uram sa nu stiu la ce sa ma astept.

Alice s-a uitat la fratele ei si a zambit, aproape timid.

"Merg sa-i spun lui Rose." a spus ea. "Doar vino la parter cand esti gata, Bella."

Am incuviintat din cap apoi ea a plecat, inchizand usa usor in urma ei.

Edward a oftat si si-a ingropat fata in parul meu.

"Imi pare atat de rau, Bella." a gemut el.

Am incuviintat slab din cap, ametita fie de intorsatura evenimentelor, fie de apropierea lui. Probabil de amandoua.

"E in regula." Nu sunasem prea convingatoare.

Edward si-a ridicat fata din parul meu, ceea ce nu eram sigura daca era apreciativ sau nu. Cu siguranta facea mai usoara concentrarea.

A ridicat o spranceana si s-a uitat la mine.

"Stiam ca o sa insiste sa petreaca timp cu tine singura." a spus el ganditor. "Darcredeam ca o sa mai dureze macar un timp."

Si-a dat ochii peste cap.

"Nu stiu de ce. Probabil deja repeta linia de intrebari pe care vor sa ti le puna."

Am inghitit in sec,

Mi-a aruncat o privire in semn de scuze si mi-a dat o suvita de par dupa ureche.

"Imi pare rau." a repetat el sincer. "Am crezut ca o sa am timp sa te pregatesc."

"E in regula." l-am asigurat eu, vocea tremurandu-mi pe masura ce mana lui zabovea.

El a ridicat din umeri,

"Te vei descurca bine."

Mi-am dat ochii peste cap.

"Mm-hmm." am murmurat eu sarcastica.

Probabil stricasem intreaga noastra misiune, distrusesem acoperirea, incepusem un coflict familial. Oh, Doamne, ce norocoasa eram.

Edward s-a incruntat.

"Asa vei face." a insistat el. "Poti face asta. Doar foloseste argumente bune cnad raspunzi la intrebari."

M-am cutremurat. 'Argumentele bune' ale mele ma dusesera intr-o relatie cu un asasin fara scrupule. Ma condusesera in casa lui in mijlocul noptii. Si tot ele ma condusesera de-a lungul coridorului acela pustiu.

"Bella. Te vei descurca." mi-a promis el/

Gandurile mele probabil se intinsesera pe fata mea.

"Nu voi lasa ca nimic rau sa ti se intample."

Am inghitit peste nodul din gatul meu.

"Nu vei fi acolo." am mormait eu patetica.

Edward a ridicat o spranceana, amuzamentul fiind vizibil acum.

"Cine spune?" a zambit el superior.

M-am incruntat.

"Vii cu mine?" am intrebat, confuza. "La ziua cu fetele?"

Edward a chicotit, ochii incretindu-se la colturi.

"Le-am promis celor de la CIA sa nu-ti pierd urma cat timp suntem aici, Bella."

Doar continuam sa-l privesc, derutata.

Apoi bratul lui mi-a parasit fata iar el s-a ridicat, dandu-si picioarele jos din pat.

"Edward.."

M-a privit peste umar si mi-a fcaut cu ochiul.

"Ce fel de protector as mai fi daca te-as lasa sa te aperi singura?"

"Alice chiar te va lasa sa vii?" am intrebat eu neincrezatoare.

Acum 24 de ore credeam ca nimeni nu-l putea opri pe Edward sa faca ce voia. Dar nu o cunosteampe sora lui acum 24 de ore. Rezistenta era inutila.

Edward si-a scuturat capul, apucand un tricou de pe marginea canapelei.

Aproape am plans la imaginea spatelui su umerilor sai disparand sub acel tricou. Chiar si arcurile umerilor barbatilor erau sexy! Doamne, el fusese creat ca sa ma tortureze,

"Nu." a raspuns el, scotandu-ma din visare.

Imbujorarea mea tradatoare mi-a incalzit obrajii si m-am rugat sa dispara inainte ca el sa se intoarca si sa nu-si dea seama ca ma holbasem fara rusine.

"Nu m-ar lasa. Darea nu trebuie sa stie ca sunt acolo."

A cotrobait in geanta sa, cautand ceva.

Mi-am ridicat o spranceana.

"Vei veni incognito?" am ghicit eu.

Edward nu s-a intors, continuand sa cotrobaie prin geanta.

"Da. Voi fi cea mai buna prietena a ta Samantha, care a venit din Chicago pentru a vizita familia noului tau sot."

"Spune-mi ca glumesti."

Nici macar CIA nu-l putea face pe Edward Cullen sa arate ca o femeie.

Edward mi-a zambit superior peste umar,

"Da." a chicotit el. "Asta era o gluma."

M-am incruntat.

"Atunci cum.."

"Aha!" a spus el victorios, luand ceva mic din geanta.

S-a intors, tinand obiectul in mana cu un mic zambet increzut.

Eu doar ma holbam la obiect, la fel de confuza ca inainte.

"O vei distrage..cu o...brosa?" am incercat eu sa ghicesc incet.

De ce toti agentii CIA trebuiau sa fie asa misteriosi si secretosi?

Edward a ras.

"E un microfon in ea, permitandu-mi sa aud tot ce se petrece in jurul tau printr-o pereche de casti wireless." mi-a explicat el.

"Te voi urma discret si ma voi asigura ca nu se intampla nimic suspect."

Si-a coborat privirea spre brosa albastra ca cerul din mainile sale, mandru de planul sau.

"Ma tem ca inca vei fi pe cont propriu la itnerogatoriul lui Alice dar voi sti daca domnul Blaque incearca sa te contacteze sau ceva pericols se intampla." a continuat el. "Si voi fi pe aproape."

Mi-am muscat buza.

"Asta are sens." am decis eu dar inca imi doream ca el sa-l aud de asemenea si sa ma poata ajuta astfel cu 'interogatoriul'/ Dar cel putin stiam ca eram in siguranta cu el urmarindu-ma. Nici macar nu luasem in calcul posibilitate ca Jacob sa ma contacteze.

Imi spusesera de atatea ori ca sansele de a fi gasita in Forks eram microscopice dar inca trebuia sa fiu in garda. Aceasta realitate ma lovea.

"Dar sunt putin dezamagita ca voi rata debutul 'Samanthei'." l-am tachinat eu, incercand sa nu ma mai gandesc la situatia amenintarii vietii mele despre care aveam sa ma ingrijorez pentru tot restul vietii. Nu-mi puteam imagina o zi in care sa nu simt nevoia sa privesc in urma.

Edward a ras.

"Imi pare rau ca te dezamagesc, 'iubire'." a zambit el superior.

Eu am rosit.

"Te las sa te imbraci. Nu uita brosa."

Am incuviintat din cap apoi el a plecat.

Mi-am facut dus, fara sa ma mai ostenesc sa-mi usuc parul. Alice si Rosalie probabil ma asteptau. Am luat o pereche de blugi si un tricou gri de bumbac, pozitionand mica brosa albastra in fata.

Poate era un lucru bun ca ieseam astazi. Agentia imi impachetase doar trei sau patru schimburi. Aveam o presimtire ca misiunea avea sa dureze probabil mai multe de patru zile. Alice paruse destul de fericita ieri cu cumparaturile pentru 'nunta'. Poate nu s-ar fi suparat daca ne-am fi oprit putin la un magazin astazi. De obicei nu-mi placeau cumparaturile dar hainele erau un fel de necesitate. Poate puteam scapa cu o calatorie scurta,

Mi-am pus opinctuele si am inspirat adanc. Fara amanare. Puteam face asta. Aveam sa fiu aproape de Edward cel putin. Asta ma linistea oarecum.

"Bella!" a exclamat Alice cand m-a vazut intrand in sufragerie.

I-am facut timid cu mana, simtindu-ma ca si cum un reflector era indreptat spre mine pe masura ce toti s-au intors ca sa se uitela mine.

Emmett si Rosalie au trecut pe langa mine cu adorabila lor fiica dupa ei. Edward statea la un capat al canapelei jcand un joc video cu Emmett dar un zambet cald i-a rasarit pe fata atunci cand a auzit-o pe Alice.

I-am intors zambetul din reflex.

Ma intreb de ce nu-si vizita familia mai des. Parea atat de fericit si lipsit de griji cand era cu ei. Putea oare intr-adevar sa fie slujba lui sa0i tina pe ei departe? Un an e o perioada luna de timp pentru a sta fara cei dragi.

"Bella?" s-a auzit o voce micuta si delicata.

Mi-am coborat privirea pentru a o vedea pe Abby stand in fata mea. Ochii ei mari si albastri erau inocenti, expresia ei era ganditoare.

I-am zambit si m-am aplecat astfel incat ochii nostri erau la acelasi nivel.

"Da, Abby?"

S-a intors si s-a indepartat cu piciorusele ei mici, privindu-ma speculativ.

"Mami si tati spun ca esti noua mea matusica."a spus ea in sfarsit.

In camera s-a facut foarte liniste.

Am incuviintat din cap, privind la aceasta faptura inocenta care nu stia nimic despre amagire, nuante de gri, sau razbunare.

"Da." am spus eu bland. "E in regula pentru tine?"

M-a studiat pentru un moment inainte ca un zambet larg sa i se intinda pe fata, aratandu-si gropitele. Chiar semana cu taticul ei in aceasta privinta.

Ea a incuviintat din cap iar eu am zambit. Nu stiu de ce insemna atat de mult pentru mine ca aceasta fetita sa ma accepte ca pe o parte din familia ei dar imi topea inima.

"Pot sa-ti spun matusica Bella?" a intrebat ea.

Am chicotit.

"Daca vrei." am ridicat eu din umeri.

Ea a zambit, parand satisfacuta de discutia noastra, si a sarit la Emmett.

Emmett a chicotit.

"Hei, maimutico." a ranjit el, punand-o pe Abby in poala. "Ma ajuti sa-l anihilam pe unchiul Eddie?"

"Da!" s-a entuziasmat ea. "Anili...dam."

Edward s-a incruntat jucaus la ea.

"Multumesc." a mormait el. "Si eu te iubesc."

"Nu te mai plange." l-a dojenit Emmett. "Asta e razboi! Iubirea n-are nimic de-a face. Corect, Ab?"

Ea a incuviintat din cap serioasa.

"Fiecare pentru el." a declarat ea.

Emmett si Edward au ras, de departe amuzati de partenera lor.

"Asta e fetita mea!" a radiat Emmett, ridicand o mana atunci cand pentru a bate palma cu fiica lui.

"Vrei sa ramai porti razboiul alaturi de tati sau vii cu mama si matusicile?" a intrebat Rosalie, aruncandu-si poseta peste umar.

Abby si-a strans buzele pentru un moment, gandindu-se.

"Am putea lua inghetata." a cantat Alice.

Abby si-a ridicat privirea spre Emmett.

"Scuze, tati." a spus ea.

Emmett s-a incruntat ai Edward a ras.

Ea i-a sarutat obrazul si s-a dat jos din poala lui.

"Pa pa, unchiule Edard." a spus ea melodios.

El s-a intins pentru ca ea sa ajunga sa-l sarute pe obraz iar ea i-a dat un pupic inainte sa fuga si sa-i ia mana lui Rosalie.

"Abandonat de propria mea fiica pentru un con de inghetata." a mormait Emmett.

"Awww. Nu fi trist, Em." a spus Edward. "Te las sa ma bati al Madden." (Nota Autorului: cel mai incredibil joc video de fotbal care s-a inventat vreodata).

"Haideti, fetelor." s-a entuziasmat Alice, luand cealalta mana a nepoatei sale. "Avem de facut cumparaturi!"

"Si de mancat inghetata!" a strigat Abby.

S-au indreptat spre usa, cu Abby intre ele. Abby m-a privit peste umar.

"Vii si tu,matusica Bella?" a intrebat ea, ochii stralucindu-i la posibilitatea inghetatei.

Rosalie si Alice m-au privit asteptand.

"Oh. Da." am spus eu.

Fusesem atat de captivata urmarind interactiunile familiale incat uitasem sa particip.

"Lasati-ma doar sa-mi iau geanta." am cerut eu,

Alice a zambit.

"Sigur, Bella." a spus ea usor, "Te asteptam in masina."

Am incuviintat din cap.

Edward s-a ridicat cnd eu m-am intors spre scari.

Emmett a pufnit, tolanindu-se pe canapea de indata de Edward se ridicase de la locul sau.

"Mda, mergi sa-ti iei la revedere de la sotioara ta." a spus el, fluturand o mana indiferent. "Aranjez eu jocul Madden. Pregateste-te sa fii anihilat."

Edward a chicotit.

"E razboi cand ma intorc." l-a avertizat el, pasind spre mine.

"Zeii NFL te vor pedepsi!" a strigat el.

Edward si-a scuturat capul.

"Ignora-l." mi-a spus. "Toti facem asta."

Am ras si Edward mi-a zambit, o parte din buzele sale lucioase ridicandu-se putin mai multe decat cealalta.

Genunchii mei au devenit bursc ca jeleul si inima a inceput sa-mi bata cu putere.

"Merg cu tine dupa poseta ta." m-a indemnat Edward, luandu-mi bland cotul.

Eu doar am incuviintat tacuta din cap.

"Pune tot ce vrei sa cumperi pe cardul asta." a spus el, intinzandu-mi un mic card negru.

'Doamna Isabella Cullen' era imprimat cu un scris mic, usor ridicat, auriu, in fata.

"Vechiul tau card a fost achitat si revocat astfel incat sa nu aiba loc achizitii accidentale cat timp suntem aici. Domnul Blaque ar putea depista orice activitate a contului tau."

L-am privit cu ochii largi. Nu puteam sa cred cat de departe mersesra lucrurile in misiuneaasta. Nu puteam sa nu ma intreb daca meritam tot acest efort. Ar fi fost mult mai usor sa ma lase sa ma descurc singura.

"Stiu ca acesta e un inconvenient dar te rog, nu ezita sa-l folosesti. Nu are limita."

M-a privit pentru un moment.

"Vreau doar sa te simti comfortabil aici."

A facut o pauza,gandindu-se.

"Poate vrei sa-ti cumperi alt telefon mobil de asemenea. Si acela a trebuit sa fie inchis."

Mi-am coborat privirea, coplesita de generozitatea lui. Nu-mi puteam imagina cum as fi trecut peste toate astea fara el. Bursc,simteam nevoia sa-l imbratisez.

"Multumesc." am spus eu, sperand ca putea sa simta sinceritatea mea. "Dar nu e nevoie.Nu-mi trebuie telefon mobil."

Si chiar nu-mi trebuia. Niciun cunoscut de al meu nu m-ar fi putut contacta. Nu stiau unde eram. Poate nici nu stiau daca eram in viata, Pieptul meu s-a contractat de durere la imaginea mamei mele, a lui Charlie, coplesititi de durere si ingrijorati.

"Ar face lucrurile mai convenabile." a replicat Edward ferm.

Nu mi-a lasat timp sa raspund. Sau sa-l contrazic.

"Ai noul tau buletin la tine?" a intrebat el.

Am incuviintat din cap.

"E in poseta." i-am spus eu.

"Foarte bine. Acum voi mai juca un joc cu Emmett si te urmez." m-a informat el."Voi fi doar la 15 minute in spatele tau. Ar trebui sa fie o distanta sigura."

A zambit amabil.

"Si voi asculta."

Mi-am muscat buza nervoasa si am incuviintat din cap, fluturasii facandu-se simtiti in stomacul meu.

Ma simteam ca si cum ma mutam din nou de la Charlie, parasind casa mea sigura pentru a fi pe cont propriu.

Edward mi-a zambit incurajator.

"Fetele te asteapta probabil." mi-a amintit el.

"Okay." am spus eu cu vocea tremuranda.

"Si, Bella?"m-a strigat el.

M-am uitat peste umar, cu o mana pe clanta.

"Incearca sa te distrezi.

____________

Deci, am tradus cat am putut de repede cap5, pt ca am mare nevoie de ajutorul vostru. Suntla mica diferenta de locul 1 in sondajul facut de fan-fic-twilight.blogspot.com Intrati aici si pe la jumatatea paginii, in dreapta, e sondajul. Votati ficul care merita, caci va spun eu ca autoarea e...geniala:X:X Vote for Reassigned Identity, cat mai e timp! Pls :X:X

So,enjoy and comment :*:*:*:*:

Ah, urmatorul capitol va fi din perspectiva lui Edward!!!!