Capitolul 3

-BPOV-

Nu am aterizat pe o pista privata asa cum ma asteptam, ci intr-un

aeroport aglomerat din Seattle. Edward a explicat ca asa era mai

putin batator la ochi si ca Forks era doar la o ora distanta.

Mi-a luat mana in secunda in care am fost in afara avionului,

incrucisand degetele noastre. Mi-am spus sa nu ma concentrez pe

electricitatea care-mi strabatea bratul, incepand de unde mainile

noastre se uneau. Era doar un spectacol pe care il organizase ca sa

parem proaspat casatoriti si fericiti.

Cand am ajuns in parcare s-a oprit in fata unei masini negre extrem

de stralucitoare.

"Mai putin batator la ochi?" am intrebat eu sceptica.

El doar a chicotit, deschizand usa pasagerului pentru mine.

"Dupa tine, doamna Cullen." a zambit el compatimitor.

Am rosit, intorcandu-mi capul inainte ca el sa apuce sa vada

efectul pe care il avusese asupra mea, si am intrat in masina.

A inchis usa si a ocolit pana la locul sau.

"Intotdeauna am vrut sa conduc una din asta." a spus, sunand ca un

copul intr-un magazin de dulciuri in timp ce pornea masina.

"Ce e?" am intrebat.

"Un Aston Martin Vanquish." a radiat el.

Nu aveam nicio idee ce insemna asta dar parea extrem de scumpa.

"Daca ai inchiriat masina asta cum se face ca ai deja cheile?" am

intrebat eu.

"Lucrez pentru CIA." a spus el simplu. "Iti amintesti?"

Apoi a intors masina si am intrat pe autostrada in doi timpi si trei

miscari, indreptandu-se spre noua mea viata. Indreptandu-ma spre

un mare semn de intrebare.

Niciodata nu-mi placusera schimbarile. Intotdeauna fusesem o mare

fana a rutinei. Intr-un un singur an din viata mea trecusem prin

atatea reincarnari ca nu semana nici macar aparent cu vechea mea

viata.

"Esti bine?"

Mi-am intors capul pentru a-l vedea pe Edward privindu-ma cu

coltul ochiului.

"Sunt bine." am mintit eu.

Nu parea convins.

"Sunt doar putin nervoasa." am recunoscut.

"In legatura cu ce?" a intrebat incet.

M-am uitat pe fereastra, urmarind copacii care treceau cu viteza

pe langa noi. De unde sa incep.

"In legatura cu a-mi lasa intreaga viata in urma si sa o iau de la

capat." am soptit. "In legatura cu a trebui sa traiesc o minciuna si

sa trag mai multi oameni dupa mine. In legatura cu a trebui sa insel

un intreg oras. Sa incerc sa-ti fac familia sa creada ca suntem

indragostiti. In legatura cu..."

Mi-am scuturat capul, insiprand adanc si expirand incet.

"In legatura cu cineva gasindu-ne."

Edward a tras masina pe marginea strazii, intorcandu-se cu fata la

mine.

"Bella." a oftat el, tristetea simtindu-se in tonul lui. "Imi pare

atat de rau."

Am ridicat din umeri, blestemand cele cateva lacrimi care

amenintau sa se verse.

"Asta e prea mult ca o persoana sa poata duce." a spus. "Stiu ca

acest ultim an a fost incredibil de greu dar aici esti in siguranta.

Voi face tot ce pot ca asta sa fie mai usor pentru tine."

Am clipit pentru a impinge lacrimile inapoi, cerandu-le sa nu cada si

am incuviintat din cap.

"Multumesc." am soptit.

A zambit amabil la mine.

"Desigur, Bella." a spus el dulce. "Doar aminteste-ti ca sunt aici."

Am reusit sa ma linistesc pana an intrat in Forks si m-am minunat

de scenariu in timp ce conduceam prin micul oras si apoi printr-o

padure.

Era atat de mult verde. Totul era verde. Adoram Chicago, cladirile

mari si atmosfera aglomerata. Dar asta-asta era frumos.

Fusesem atat de captivata sa admir copacii, si ferigile, si toate

celelalte plante verzi incat am fost surprinsa cand Edward a oprit

masina.

"Am ajuns?" am intrebat eu, fluturi de nervozitate batand din aripi

in stomacul meu.

"Da." a spus el, parand la fel de nervos ca mine.

I-am urmarit privirea.

"Doamne Dumnezeule!" am exclamat eu.

In fata noastra se arata cea mai grozava casa, nu vila, pe care o

vazusem vreodata.

Edward a chicotit.

"Edward!" m-am aratat eu entuziasmata, intorcandu-ma la el cu

ochii largi. "Asta e casa ta?"

Si-a scuturat capul.

"Nu." a spus. "Asta e casa parintilor mei."

Eu doar am continuat sa ma holbez la el.

"De ce te-ai muta vreodata de aici?" am intrebat, glumind doar pe

jumatate.

A ras.

"Ne-am ciocnit vietile si toate alea, iti amintesti?" m-a tachinat

el.

Eu am ranjit.

"Esti gata sa cunosti echipa?" a intrebat el.

Zambetul meu a cazut si mi-am scuturat capul.

"Nici macar pe aproape." am mormait eu.

El a zambit superior.

"Oh, haide! Eu te voi proteja."

M-am incruntat pentru ca sub acel zambet el era la fel de nervos

in legatura cu toate astea ca si mine.

Edward nu a ciocanit. A descuiat usa din fata si s-a intors spre

mine, cu o mana pe clanta.

"Sa-i surprindem e mai amuzant." mi-a spus.

Eu doar mi-am muscat buza. Oh, aveau sa fie sa fie surprinsi!

Casa era deschisa si luminoasa. Peretele din spate al camerei in

care eram noi avea ferestre de la podea pana la tavan,oferind o

buna dispozitie.

Se auzea un zgomot din cealalta incapere, sunand ca si cum oale si

cratite erau miscate iar stomacul meu s-a strans.

Asta era. Nu mai puteam da inapoi.

"Vino." a soptit Edward. "Esme e probabil in bucatarie."

Am incuviintat din cap desi instinctul imi spunea sa ma intors si sa

fug. Desigur ca nu aveam unde sa fug si Edward inca imi tinea

mana, tarandu-ma dupa el, deci nu aveam de ales.

M-a condus prin alta incapere spatioasa inainte sa ajungem in fata

unei usi din lemn de stejar, cu detalii frumoase.

Mi-a strans din nou mana pentru a ma asigura, desi nu eram sigura

in legatura cu ce incerca sa ma asigure.

"Mama?" a strigat el din nou, deschizand usa.

Am intalnit gramada de oale si cratiti scapate in timp ce femeia

s-a intors, cu ochii larg deschisi.

"Edward!" a exclamat ea iar el a ranjit, parand intr-adevar fericit.

"Buna, mama!" a spus el.

Ea a lasat oalele si cratitele unde le scapase pe podea si s-a

napustit asupra lui.

"Ce surpriza placuta!" a cantat ea, cu vocea calda si melodioasa.

L-a imbratisat prinzandu-l de talie-cel mai apropiat lucru la care

putea sa ajunga. El a trebuit sa se aplece pentru a-i intoarce

imbratisarea.

"A trecut atata timp." a murmurat eu. "Mi-a fost dor de tine."

"Si mie mi-a fost dor de tine, mama." a spus e, imbratisand-o cu

un singur brat pentru ca inca ma tinea pe mine de mana.

Aproape ca mi-am dorit sa-mi dea drumul pentru ca voiam sa ies

din incapere. Simteam ca eram in plus intr-un moment atat de

personal. Dar nu mi-a dat drumul la mana si mama lui-Esme, l-a

eliberat si a facut un pas in spate.

"Pregateam doar cina." i-a spus ea. "Stai aici si tine-mi companie.

Imi poti spune carui fapt ii datorez surpriza..."

Vocea i s-a stins treptat in timp ce imi observa prezenta pentru

prima data.

"Vad ca ai adus un prieten." a spus ea iar obrajii mei au luat foc ca

de obicei in timp ce ea ma privea.

"Imi pare rau, draga." a spus ea, pasind spre mine. "Ce nepoliticos

din partea mea. Doar ca nu mi-am vazut fiul de mult timp."

Si-a intins mana spre mine pentru a i-o strange cu un zambet

placut.

"Sunt Esme Cullen."

I-am strans mana cu mana mea libera iar Edward a ranjit, Probabil

asteptand sa vada cum o sa ma prezint eu.

Asta era planul lui. Nu aveam sa fiu eu cea care avea sa-i spuna

mamei lui.

"Buna ziua, doamna Cullen." am raspuns eu. "Sunt Bella."

A zambit.

"Ce nume frumos. Dar te rog, spune-mi Esme."

I-am zambit si eu.

Mi-a placut imediat.

"Ai o casa frumoasa." i-am spus eu de dragul conversatiei iar ea a

radiat.

"Multumesc, draga."

Si cu asta, amandoua ne-am uitat la Edward asteptand.

El s-a uitat intre noi, zambetul pierindu-i.

"Nu ca nu sunt fericita ca tu si..Bella sunteti aici." A spus Esme.

"Dar cu ce ocazie?"

Edward si-a trecut mana libera prin par, lucru pe care deja stiam

ca-l face cand se simtea incomod sau nervos.

"Tata e acasa?" a intrebat el.

Esme si-a scuturat capul.

"Nu." a spus ea incet, acum mai mult decat suspicioasa. Puteam

practic sa vad rotitele invartindu-se.

"E la spital pana la 6."

Ea a privit intre noi, apoi s-a incruntat.

"Edward. Cred ca ar trebui sa-mi spui ce se petrece."

El a oftat, clar vazand ca nu era cale de intoarcere.

Incercam sa decid dac voiam sa fiu simpatica sau amuzata. Imi

puteam doar imagina cat de greu ar fi sa-i spun ca m-am casatorit

de ultima data cand ne-am vazut. Doar gandul ma facea sa tremur.

Pe de alta parte, asta era prima data cand il vedeam pe Edward

Cullen ca nu parea sa stie exact ce facea. Agentul Cullen, printre

cei mai buni de la CIA, Domnul Ma-Ocup-Eu-De-Tot cauta cuvinte

ca sa-i explice mamei sale ca se casatorise. Parea atat de...uman.

"Stiu ca asta va fi un soc." a spus el iar Esme s-a incruntat, clar

displacandu-i ce se petrecea,

"Dar te asigur ca nu a fost o decizie pe care am luat-o usor si nu

ne-am pripit."

A respirat adanc si parea atat de nervos incat partea mea

simpatica a castigat. I-am strans mana, amintindu-i ca nici el nu

era singur iar el s-a uitat la mine cu un zambet recunoscator.

"Eu si Bella suntem casatoriti." a terminat el.

Apoi tacere.

Puteai auzi zgomotul facut de frigider. Puteai auzi ciripitul unei

pasari venind de undeva de afara. Puteai auzi chiar si respiratiile

noastre.

"Scuza-ma?" a spus Esme pana la urma, parand ametita.

Edward a chicotit nervos, trecandu-si mana prin par.

"Banuiesc ca acum sunt doua doamne Cullen in incapere."

Esme a clipit iar eu am rezistat nevoii de a ma da cu capul de

perete.

"N-nu inteleg." a spus ea.

"Mama, eu si Bella ne-am cunoscut intr-o librarie din Chicago chiar

dupa ultima mea vizita aici. M-a ajutat sa gasesc o carte pe care o

cautam iar eu am invitat-o la cina. Am iesit impreuna de atunci si

luna trecuta am cerut-o in casatorie." Vorbea cu atata siguranta

ca aproape l-am crezut.

"Am vrut sa va impartasim vestile bune chiar atunci dar am vrut sa

va putem spune personal. A trebuit sa asteptam pana am primit

liber de la serviciu. Nu-i asa, iubire?"

M-a privit iar eu am clipit.

"Um...da." m-am balbait eu.

Iubire? Asta a fost una buna.

Mi-a zambit si daca as fi privit din exterior as fi putut jura ca

radia de dragoste si afectiune.

Wow. Banuiesc ca de asta e unul din cei mai buni agenti CIA.

"Dar eram amandoi atat de stresati cu munca, si planurile de nunta,

si incercand sa programam vizita asta ca am decis sa mergem pur si

simplu la Vegas acum cateva zile."

"Niciodata nu mi-a placut idea unei nunti mari si fastuoase oricum."

am spus, fericita ca eram in sfarsit capabila sa partipic cumva la

conversatie.

Edward a ranjit, stragandu-mi iar mana.

"Asa e." a chicotit el. "Bella uraste sa fie in centrul atentiei."

Am clipit.

Nu-i spusesem asta.

"Vo-voi sunteti casatoriti?" a murmurat Esme neincrezatoare.

N-o condamnam pentru reactie.

Eu si Edward am incuviintat din cap.

"Hey! Mama?"

M-am uitat spre usa, sprancenele mele ridicandu-se in timp ce o

fata maruntica a dansat in bucatarie.

"Vanzarea despre care ti-am spus mai devreme era..."

S-a oprit in mijlocul propozitiei in timp ce in sfarsit si-a ridicat

privirea.

"Edward!" a tipat ea, aruncandu-se de-a lungul incaperii pana la el

astfel incat a trebuit sa-mi dea drumul la mana pentru a face fata

impactului.

El a chicotit, imbratisand-o in asa fel incat picioarele ei s-au

ridicat de pe podea.

"Hei, Alice." a chicotit el.

A pus-o din nou jos iar ea a ranjit, ochii ei parand sa danseze de

energie si fericire.

"Oh, Doamne!" a facut ea entuziasmata. "Mi-ai lipsit atat de mult!

Te-ai gandit vreodata sa muncesti mai putin? Ai ratat multe? Cine

e ea? Cat stati?"

Am privit-o cu ochii largi.

Edward m-a privit peste umarul ei cu un zambet micut.

"Te vei obisnui." a promis. "Si daca nu, ii putem da oricand niste

Ritalin."

Alice l-a pocnit peste mana.

"Fi dragut cu mine, EDDIE!"

Am chicotit iar ea mi-a aruncat un zambet ametitor.

"Acum, vrei sa ma prezinti sau trebuie sa scot pozele tale ca

bebelus?"

"Alice." a gemut el.

Ea a pufnit, punandu-si mainile pe solduri.

"Bella, ea e sora mea Alice. Alce, ea e Bella." ne-a prezentat el.

"Bella e sotia lui Edward." a intervenit si Esme.

Alice a inghetat, ochii ei plimbandu-se de la Edward la mine si

inapoi la Edward.

"Sunteti casatoriti?"a intrebat ea incet, sunand socata.

Edward a incuviintat incet, urmarindu-i cu grina reactia.

"Sunteti casatoriti!" a exclamat ea mai tare, batand din palme si

sarind in jos si in sus.

"Sunteti casatoriti!" a tipat. "Sunteti casatoriti. Oh, Bella! Am o

noua sora."

Mi-a zambit in extaz.

"Asteapta pana ii spun lui Jazz! Si Emmett!" a ras ea, rasul ei

asemeni unui clopotel rasunand in bucatarie.

"Oh. Emmett o sa aiba o iesire in teren cu asta."

Edward s-a facut mic.

"Alice." a mustrat-o Esme gentil. "Draga."

Alice s-a intins pana la mine si m-a tras intr-o imbratisare inainte

ca eu sa pot reactiona.

"Ma bucur sa te cunosc, Bella." a cantat ea fericita. "Pot spune ca

vom fi prietene bune."

Am impins-o inapoi neindemanatica.

"Umm..da...Si eu ma bucur sa te cunosc, Alice."

Ea a pasit inapoi, incruntandu-se.

"Edward." s-a intors repede spre el "Sunteti casatoriti."

Edward a ras.

"Da, Alice." a zambit el superior. "Stiu asta."

Ea si-a ingustat ochii la el.

"Nu." a zambit batjocoritor. "Sunteti casatoriti. Adica deja

casatoriti. Adica eu nu am fost invitata."

A pasit spre noi, ochii ei arzand.

"Adica eu n-am putut planifica totul!"

Si asta a fost cand agentul Cullen, angajat al guvernului si antrenat

special, prespunandu-se ca era capacil sa se descurce in orice

situatie, era speriat.

"Alice, aveam de gand. Dar am mers la Vegas."

Alice l-a privit neincrezatoare.

"Ati mers la Vegas?" a intrebat ea, acum sunand doar indurerata.

Trasaturile lui Edward exprimau vina inainte sa le inlature si sa

incuviinteze din cap.

"Edward." a pufnit ea."Tu nu ma iubesti?"

El a oftat.

"Sigur ca te iubesc, Ali."

Ea si-a incrucisat mainile pe piept, inca aratand ranita.

"Atunci de ce nu am fost invitata la nunta ta?" a intrebat, aratand

ca cineva care aflase ca altcineva ii calcase catelul cu masina.

"Niciunul din noi n-a fost invitat,draga." a spus Esme incet si am

simtit o intepatura itensa de vina. Nu doar ca eram motivul pentru

care Edward isi mintea familia, acum erau si raniti.

"Asta a fost pur si simplu ceva ce eu si Bella aveam nevoie sa

facem pentru noi." a spus Edward.

"Nu am vrut sa suparam pe nimeni." am spus eu dulce, simtindu-ma

mizerabil.

Nu eram aici de nici o ora si deja stricam viata familiei lui.

Edward a fost imediat langa mine, cu o mana in jurul taliei mele.

"Nu fi trista." a murmurat incet in urechea mea.

"Draga." a spus Esme mangaietor si eu mi-am ridicat privirea,

muscandu-mi buza.

"Stim ca nu ai vrut sa superi pe nimeni." a zambit ea, incercand sa

ma asigure dar inca parea trista.

Acum ma simteam si mai rau. Incercam sa imi cer scuze si eu eram

cei care incercau sa ma faca sa ma simt mai bine.

"Da. E in regula, Bella." a spus Alice, de fapt sunand aproape de

fericirea ei de acum cateva minute. "In plus, pot planui alta nunta.

Oamenii care merg in Vegas facasta tot timpul-au o alta nunta cu

familia."

"Alice." a spus Edward agitat, tensionandu-se langa mine.

"Ar fi minunat!" a radiat Esme. "Asa am fi toti de fata."

A zambit, un zambet real de data asta, ca si cum o mare problema

fusese rezolvata.

"Exact!" a aplaudat Alice.

Eu si Edward ne-am aruncat o privire care clar spunea 'Asta e de

rau!'

"O putem tine aici, in curtea din spate. Cu multe lumanari si

orhidee."

Devenea din ce in ce mai entuziasmata in timp ce vorbea si cu cat

vorbea mai mult cu atat mai panicata deveneam eu.

"Um..Alice. Nu ar trebui. Poate ca nu ar trebui." am bolborosit eu.

"Nu vrem sa deranjam pe nimeni." a spus Edward repede.

I-am aruncat o privire recunoascatoare.

"Non sensuri." a spus Esme.

Alice a incuviintat puternic din cap.

"O sa cumpar niste material." ne-a informat ea. "Pot deja sa-mi

imaginez rochia ta de mireasa. Presupun ca nu ai avut rochie?"

M-a privit asteptand dar eu nu ma puteam gandi la ce sa spun, asa

ca doar am inghitit si mi-am scuturat capul.

"Alice." a incercat Edward din nou.

Dar ea a ignorat protestele fratelui ei.

"Si frezii pe langa orhidee. Combinatia perfecta ar face intregul

loc sa miroasa atat de bine."

"Alice!"

Alice si-a fluturat mainile la el.

"Daca plec acum ma pot intoarce pana la cina." a cantata ea,

ridicandu-se pe varfuri pentru a-l saruta pe Edward pe obraz.

"Pa, baieti!" a strigat ea peste umar. "Bun venit in familie, Bella!"

Apoi a plecat, usa din fata inchizandu-se in urma ei.

Edward a oftat, trecandu-si mana prin par brusc.

"Imi pare atat de rau." mi-a spus el. "Alice e...Alice."

Am zambit, incercand sa-i arat ca nu-l invinovateam pe el. Cred ca

a iesit mai degraba ca o grimasa si umerii mei inca erau tensionati.

In ce tocmai ne bagasem?

"Alice pune foarte mult suflet in tot ce-si propune sa faca." a

explicat Esme mai delicat.

Am incuviintat din cap, incercand sa par ca nu aveam un atac de

panica.

"Edward, dragule, de ce nu-i arati Bellei vechea ta camera?" a

sugerat ea gentil. "Sunt sigura ca amandoi sunteti obositi. Va mai

dura o ora sau doua pana la cina."

Edward a incuviintat din cap, apucandu-mi mana si conducandu-ma

spre usa, mai mult decat usurat ca scapam de acolo.

"Si Edward?" a strigat Esme, sunand extrem de maternala.

Edward s-a uitat la ea peste umar, cu o mana pe usa deschisa.

"Chiar mi-ai lipsit, fiule."

Fata lui s-a inmuiat si i-a zambit tandru.

"Si tu mie, mama." a spus el bland.

___________

Ok, deci iata capitolul 3, eu personal va spun ca as traduce

non-stop dar mai am si alte obligatii ;)).

Am mai aflat ca exista capitole si din pdvd al agentului Cullen, dar

primul este abia capitolul 7.

Pana atunci, read and comment :*:*:*