Capitolul 1

-BPOV-

Billy Blaque fusese condamnat la inchisoare pe viata. Nu ar fi trebuit sa fie o surpriza atat de mare, dar nu puteam trece peste faptul ca se terminase.

Cosmarul ce imi condusese viata in ultimul an luase sfarsit. Depusesem in sfarsit marturie si poate acum ma puteam simti in siguranta.Poate acum eram capabila sa-mi scot imaginea aceea din cap.

Am oftat, aerul iesind intr-o expiratie subreda.

Nu. Stiam ca imaginea aceea, amintirea acelei nopti, nu avea sa dispara niciodata. Nu uiti niciodata prima data cand vezi pe cineva murind.

"Iti multumim pentru marturie", a spus avocatul in costum scump.

Am incuviintat din cap, abia acum realizand ca fusesem pierduta in distanta.

"Serios. Am incercat sa-l aducem pe domnul Blaque dupa gratii de ani de zile."

Am inghitit peste nodul din gatul meu care aparea de fiecare data cand ma gandeam la celelalte...crime pe care le comisese.

Imi amintesc de prima data cand am realizatca aceasta nu fusese prima oara cand omorase un om. Tot acest avocat imi spusese. Asa ma convinsesera sa depun marturie. Inainte de asta fusesem prea speriata, dar sa stiu ca mai facuse asta inainte m-a facut sa ma gandesc ca avea sa continue s-o faca si pe viitor. Nu aveam sa mai fiu niciodata capabila sa traiesc cu mine insami daca asta s-ar fi intamplat din nou doar pentru ca ma temusem prea mult pentru propria-mi viata.

"Pot sa merg acasa acum?"am intrebat eu slab.

Nu mai voiam sa ma gandesc la asta. Nu fusesem capabila sa ma gandesc la altceva pentru un an pana acum.

Avocatul a incuviintat.

"Desigur, domnisoaraSwab." Mi-a zambit amabil, apoi s-a intors si a plecat.

Iar eu eram libera sa ma intorc acasa.

Mi-am luat poseta de pe banca de lemn de langa mine si m-am ridicat in picioare, uitandu-ma in jurul salii de judecata acum goala.

Puteam lasa asta in urma mea. Puteam. Puteam sa merg mai departe.

O voce cicalitoare din mintea mea ma batjocorea, intrebandu-ma cum credeam ca eram capabila sa trec peste asta cand eu nici nu-mi puteam gasi curajul de a parasi sala de judecata.

"Pot", mi-am soptit mie insami.

"Domnisoara Swan?"

M-am intors,inima mea reactionand asa cum facea de fiecare data ca atunci cand cineva se apropia de mine fara sa ma avertizeze.

Dar era doar agentul Peterson, un om scund care lucra pentru CIA. Fusese solicitat pentru acest caz cu ani in urma cand au aflat pentru prima data de crimele lui Billy dar nu fusesera capabili sa gaseasca pe cimeva care sa accepte sa depuna marturie... pana la mine. Nu mai e nevoie sa spun ca fusesra foarte fericiti sa ma ajute cu orice aveam nevoie din moment ce eu ii ajutam pe ei sa puna capat in sfarsit acestui caz.

"Da?" am intrebat, zambind cat de mult puteam s-o fac cu stresul coplesitor al acestei zile, vazandu-l pe Billy. Vazandu-l pe Jacob. Trebuind sa retraiesc acea noapte din nou in timp ce repetam curtii. Ei bine,doar stresul ultimului an din viata mea.

"V-ati descurcat bine,domnisoara Swan." mi-a spus el. "Totul a mers perfect. Exact cum am discutat."

Am incuviintat din cap, amintindu-mi nenumaratele ori cand el a insistat asupra ce aveam sa spun astazi. Cel putin am fost bine pregatita.

"Va simtiti bine?" A intrebat el, privindu-ma cu ochi banuitori.

Banuiesc ca daca as fi putut vedea prin ochii lui as fi vazut femeie frageda de 21 de ani, o nuanta de gri de la nervi si de la privarea de somn a ochilor mei fara viata cu cercuri intunecate sub ei.

"Sunt bine." Am spus, incercand din greu sa sune linistitor. Nu trebuia sa se ingrijoreze in privinta mea. Isi facuse datoria asigurandu-se ca eram in siguranta in saptamanile de dinaintea procesului cand Billy aflase cumva ca eu aveam sa depun marturie.

El s-a incruntat iar eu mi-am blestemat competentele mele actoricesti.

"Sunt doar obosita si putin nervoasa." Am spus sincer.

Bine, eram ceva mai mult decat putin nervoasa, dar el probabil stia asta oricum.

"Vreau doar sa merg acasa."

Aproape am zambit la gandul unui dus cald si a patului meu moale. Acolo voiam sa stau pentru tot restul zilei.Saptamanii. Daca ma gandesc mai bine, nu pot sa stau in pat toata viata?

Agentul Peterson si-a apucat neindemanatic gulerul, tusind usor.

"In legatura cu asta.."

Mi-am ingustat ochii, stiind ca asta nu ducea la nimic bun.

"Nu credem ca ar trebui sa mergi acasa."

"Ce?!" Am exclamat eu, mai tare decat intentionasem.

Aveam nevoie sa merg acasa! Imi facusem datoria. Depusesem marturie. Acum voiam doar sa incerc sa-mi vad de viata mea cat mai bine.

A dat din cap cu regret, cu o expresie simpatica pe fata.

"Vom discuta despre asta in detaliu mai tarziu dar acum trebuie sa vii cu mine."

Am simtit lacrimile adunandu-se in ochii mei si ma durea gatul in timp ce mai uitam la el rugator.

"Vreau doar sa trec peste asta." Am spus eu jalnic. "Vreau sa uit ca acest ultim an a existat vreodata."

Agentul Peterson a zambit trist.

"Imi pare rau, domnisoara Swan." A oftat, intinzandu-se dupa cotul meu. "Dar acum siguranta ta e scopul nostru principal."

***

Intotdeauna e un SUV negru. Nu stiu de ce. Poate CIA are un parteneriat cu GMC.

Un alt agent CIA astepta in spatele SUV-ului4 si eu i-am zambit in timp ce ma taram langa el, dupa instructiunile agentului Peterson.

El nu a spus nimic. Si nu mi-a raspuns la zambet.

"Unde mergem?" Am intrebat dupa ce am condus un moment.

Agentul Peterson era singurul care-mi putea raspunde din moment ce omul de langa mine ramanea la fel de tacut.

"Ne temem ca ati putea fi in pericol, domnisoara Swan. Am venit cu o idee pentru a va tine in siguranta."

Inca nu raspunsese intrebarii mele directe dar il atentionasem asupra acestui lucru pentru ca eram blocata pe partea in care spusese ca eram in pericol.

"Ce?" am intrebat. " Dar cum? Billy e in arest. Va sta in inchisoare pentru tot restul vietii lui."

Palmele incepusera sa-mi transpire in timp ce vorbeam, vocea imi tremura din cauza panicii. Desigur ca stiusem ca eram in pericol inainte, cand Billy era liber. Defapt, fusesem sub protectia martorilor o vreme inainte de proces. Dar de ce as mai fi fost in pericol acum?

"Vom discuta asta in detaliu mai tarziu, desigur." A spus el secretos.

M-am incrunat, muscandu-mi buza nervoasa.

"De ce nu-mi poti spune?" Am intrebat eu, luptandu-ma cu nevoia de a privi peste umarul meu.

"Ce se petrece?" Ce stii tu si eu nu?"

L-am vazut pe agentul Peterson presandu-si buzele impreuna in oglida retrovizoare si m-am incruntat.

"Unii oameni nu sunt tocmai fericiti ca domnul Blaque a primit ce merita." A spus agentul de langa mine, vorbind pentru prima data.

Sangele mi-a inghetat.

Desigur. Billy (BB) Blaque era un om foarte respectat in lumea crimelor. Avea multi "prieteni" credinciosi care eram sigura ca nu vedeau sentinta data lui Billy potrivita sau meritata, ci ca fiind din vina mea.

"Oh, Doamne!"

Nici macar n-am realizat ca acele cuvinte iesisera din gura mea pana ce agentul Peterson nu mi-a raspuns la ele.

"Va vom proteja, domnisoara Swan. Va promit."

Am clipit peste lacrimi si am incuviintat din cap.

Puteam doar spera ca era o promisiune pe care o puteau tine.

***

"Stim ca va fi greu." A inceput agentul Peterson iar eu imi muscam buza, gustand sangele pe masura ce penetram pielea.

Stateam in camera alba, complet goala exceptand o masa din otel inoxidabil si un scaun.

Stateam pe scaunul mentionat si agentul Peterson statea in fata mesei. Celalalt agent nu spusese niciun cuvant din masina, dupa care a ramas nemiscat in fundal.

"Dar credem ca cel mai bun lucru pe care ar trebui sa-l facem intr-o situatie de asemenea magnitudine e sa te mutam intr-o noua locatie. Sa-ti asumi o noua identitate. Un proaspat inceput."

"Cel putin pana ne asiguram ca Jacob Blaque nu va mai fi o amenintare." A mormait el, incruntandu-se.

Mi-am amintit gandurile mele de mai devreme, din masina. Oare Jacob avea sa vada asta ca fiind vina mea? Desigur ca da. Avea sa caute razbunare? N-am nicio idee.

"Crezi ca Jacob ar veni dupa mine?"Am intrebat eu.

Ma rodea pana si sa-i spun numele. Nu voiam sa ma cred ca Jacob m-ar rani. Dar nu vrusesem sa cred nici ca tatal lui era un lord de crima organizata. Cel mai cautat criminal in ultimii 10 ani.

Agentul Peterson s-a uitat la mine, cu expresia banuitoare, apoi a oftat.

"Nu stim". A admis el. "Avem motiv sa credem ca da. Dar asta e mai mult o presupunere."

Nu stiam ce sa spun. Doar stateam acolo in acea micuta camera alba, multe etaje sub cartierul general CIA, intrebadu-ma cum devenise asta viata mea.

"Sunt altii despre care trebuie sa ne facem griji chiar daca baiatul Blaque nu face nicio miscare."

Am incuviintat din cap, cu pieptul contractandu-se.

Celuilalt agent, cel care a ramas tacut, trebuie sa i se fi facut mila de mine pentru ca a pasit in fata foarte putin.

"Vom avea un agent cu tine tot timpul." M-a asigurat el.

"Vei fi in siguranta cu agentul Cullen." A promis agentul Peterson, incuviintand din cap ferm convins.

Nu simteam ca toate aceste consolari erau sincere. Nici macar nu-i cunosteam pe acesti oameni si trebuia sa le incredintez viata.

Mi-am muscat buza, uitandu-ma intre cei doi barbati.

Chiar nu aveam alte optiuni. La asta se rezuma totul.

Am inspirat adanc si am incuviintat din cap, usurarea inundandu-le fetele.

"Care e planul?" Am intrebat, sperand sincer ca aveau un plan.

Cel mai scund dintre cei doi agenti a aruncat un plic peste masa de metal pentru mine.

"Ai auzit vreodata de Forks?" A intrebat el.

"Ca furculite(forks) si linguri?" Am intrebat eu confuza.

De ce vorbeau despre vesela? Jacob isi putea face planuri chiar acum!

Agentul a chicotit.

"Nu." A spus el, scuturandu-si capul."Ca Forks, Washington."

Nu auzisem de el. Dar dupa ce m-am gandit pentru un moment, am decis ca nu conta unde ma trimiteau oricum.

M-am uitat in jos la masa, jucandu-ma cu marginea plicului.

"Astea sunt lucruri care sa te ajute cu povestea de acoperire." A spus agentul Peterson folositor, evident intrerupand ignoranta si curiozitatea mea.

"Licenta, pasaport, verigheta. Avem chiar si un nou certificatde nastere." Ochii lui straluceau cu entuziasm in timpce vorbea despre realizarile lor.

"Asteapta."

Mi-am ridicat incet capul pentru a ma uita la el. Trebuie sa fi auzit gresit.

"Repeta." Am spus eu tensionata.

"Oh. Am facut un nou certificat de nastere. Stii tu, cu un nume noi si un..."

"Nu." L-am intrerupt. "Nu asta."

S-a uitat prin camera nervos, tragand de guler.

"Pasaport?" A presupus el timid intr-un fel care facea evident faptul ca stia exact despre ce vorbeam.

Mi-am ingustat ochii la el. Dupa tot ce traisem recent, cel putin puteau sa fie directi cu mine.

Agentul Peterson a oftat.

"Verigheta." A spus el monoton.

Ritmul inimii mele a crescut si ochii mei jucau nervos.

"Cine? Ce?...Nu inteleg." Am spus eu in sfarsit.

"Vei trece drept sotia agentului Cullen." A spus el cu vocea nu-insista-noi-stim-mai-bine.

"Toate documentele tale spun domnisoara Isabella Swan. Te lasam sa-ti pastrezi prenumele pentru ca este destul de comun si credem ca oricine te va cauta, ar cauta o femeie singura. In plus, sansele ca cineva sa caute in Forks sunt de la slabe la nule."

Eu doar stateam acolo, cu gura cascata la el.

Nu ma puteam preface ca eram sotia altcuiva! Nici macar nu stiam cine era acest agent Cullen. Si nu stiam nimic despre viitoarea mea casa sau chiar cine se presupunea ca sunt acum.

Totul in viata mea se schimbase in ultimul an, facandu-ma sa ma simt ca si cum eram in una din acele curse din parcul de distractii care mereu imi faceau stomacul slab sa protesteze.

Si acum plangeam. Plangeam pentru omul caruia i se luase viata in urma cu un an. Plangeam pentru dragostea pierduta. Plangeam pentru ca nimic nu e ceea ce pare. Si plangeam pentru ca in viata, la fel ca in cursa din parcul de distractii, adesea nu ai niciun control asupra rasucirilor si intoarcerilor. Trebuie doar sa inchizi ochii si sa speri ca ajungi la final nevatamat.

Eram vag constienta de prezenta agentului Peterson si a celuilalt agent tacut care incerca sa ma consoleze cat mai putea.Am incercat sa ma opresc. Am reusit pentru ca era jenant sa plang in fata acestor doi oameni. Dar disperarea din plansetul meu era prea intensa pentru a fi controlata.

In loc de asta, mi-am strans ochii in jurul lacrimilor care se rostogoleau in jos pe obrajii mei si am asteptat.

"Ce se petrece aici?" A intrebat cineva cu asprime intr-o voce catifelata care nu apartinea niciunuia dintre agenti.

Oricat de curioasa eram sa vad cine era noua prezenta din camera, era mai importanta jena si mi-am tinut ochii inchisi, dorindu-mi ca ei toti sa dispara.

"Nu stim." A spus agentul Peterson, sunand nervos. "Discutam povestea ei de acoperire si ea doar... a inceput sa planga."

Am auzit pasi dar inca nu am deschis ochii.

"Stiam eu ca e o idee proasta." A spus vocea misterioasa, parand furioasa.

Nu intelegeam. De ce era nervos? Era nervos din cauza mea sau a colegilor lui agenti? Sau era pur si simplu o persoana nervoasa?

Nu am avut ocazia sa mai examinez stabilitatea emotionala a acestui nou personaj pentru ca in acel moment am simtit degete caldesi catifelate stergandu-mi lacrimile de pe obraji si ochii mei au cedat si si s-au deschis.

"Sshh. E in regula, Isabella." A murmurat el. "Noi toti suntem aici pentru a te ajuta, pentru a te proteja."

Inca imi tinea fata in mainile sale ca si cum eram o papusa de portelan si aveam sa ma sparg in orice moment.

"Eu sunt agentul Cullen." A explicat el. "Lucrez pentru CIA si am fost pus la curent cu cazul tau. Jur ca te voi proteja."

Tot ce vedeam era verde. Dar nu orice fel de verde. Cea mai vibranta nuanta de jad care exista. Apoi el a clipit si eu am realizat ca eram fata in fata cu Adonis.

Agentul Cullen era aplecat peste mica masa astfel incat eram ochi in ochi. Imi tinea fata in maini si acei ochi verzi uimitori straluceau cu pura si nealterata grija.

"Domnisoara Swan?" S-a incruntat el. "Isabella, esti bine?"

Si-a intors capul spre agentul Peterson, despre care, sa fiu sincera, uitasem chiar ca era acolo.

"Cred ca intra in soc."

"Bella." Am bolborosit eu. Chiar si in starea aceea imi detestam numele intreg.

S-a uitat inapot la mine, cu sprancenele unite in timp ce ma studia intens.

Am inghitit.

"Numele meu." Am explicat. "E Bella."

O parte a buzelor lui s-a ridicat intr-un zambet strengar care iti taia respiratia.

"Bella." A repetat el, aproape ca pentru el insusi.

Si-a luat mainile de pe fata mea si si-a inaltat corpul pana la inaltimea lui completa.

"Presupun ca e un lucru bun de stiut despre sotia mea." A spus el, ochii stralucindu-i pentru o secunda cu amuzament.

O roseata mi-a strabatut gatul si mi-a incalzit obrajii.

El a chicotit la reactia mea de ameteala.

"Va las singuri sa-i dati Bellei detaliile planului nostru." A spus agentul Peterson, doar intensificandu-mi imbujorarea.

Celalalt agent parasise deja incaperea, probabil in momentul in care intrase agentul Cullen. Probabil fusese solicitat pentru un nou caz, o noua grija. Dar nu puteam fi sigura pentru ca nu-l vazusem plecand.

Agentul Cullen a incuviintat din cap o data.

Usa grea din metal nu a facut niciun sunet in timp ce se inchidea in spatele lui, exceptand "CLANK"-ul.

"Domnisoara Swan?"

M-am uitat la agentul Cullen care ma privea intens cu ochi banuitori.

"Esti bine?" a intrebat el.

Am incuviintat din cap, fericita ca cel putin ma oprisem din plans.

"Da." am spus, dar a ramas blocat in gatul meu uscat.

Am incercat discret sa-mi dreg glasul, apoi am incercat din nou.

"Da. Sigur."

Sprancenele sale s-au unit si ochii i s-au ingustat in timp ce continua sa ma studieze.

"Hmm." m-a privit el incrunat, clar fara sa ma creada.

A oftat, trecandu-si mainile prin parul lui dezordonat, de bronz.

"Bine atunci." A spus, stand in picioare in fata mesei, cu mainile fixate pe margine.

"Planul e foarte simplu, domnisoara Swan." a spus el. "Banuiesc ca agentul Peterson si agentul Carter v-au spus ca noi credem ca Jacob Blaque va ameninta bunastarea?"

Am incuviintat, incercand sa nu ma gandesc la acesta ca fiind Jacob, Jacob al meu. Cel care stia cantecul meu preferat si locul meu preferat in care mergeam cand eram suparata. Cel care avusese grija de mine cand imi rupsesem piciorul. Singurul meu iubit adevarat. Prima mea dragoste.

"Avem agenti sub acoperire urmarindu-l tot timpul si avem pe cineva si in interior, cineva care i-a castigat increderea. Credem ca Jacob Blaque va cauta razbunare pentru tatal sau."

M-am uitat in jos la masa, incapabila sa spun nimic.

"Pana decidem ca nu va face nicio miscare, va trebui sa mergi intr-un loc sigur-intr-un loc in care Jacob nu s-ar gandi niciodata sa cuate.

"Forks." am soptit eu, amintindu-mi cuvintele agentului Peterson.

El a incuviintat din cap.

"Stiu ca poate nu e ideea ta de destinatie perfecta, dar asta n-a fost o decizie usor de luat. Forks a fost ales din diverse motive si am toata increderea ca vei fi in siguranta acolo."

Am incuviintat din cap.

Pentru mine chiar nu conta unde ma trimiteau. Nicaieri nu avea sa fie casa mea asa ca nu vedea nicio diferenta. Pentru singurul lucru despre care voiam sa intreb nu-mi gaseam curajul s-o fac.

"Noua ta identitate, cel putin pentru moment, e Isabella Cullen." a spus el ca si cum imi citea gandurile.

S-a uitat la mine aproape cu aceeasi privire intensa, ca si cum incerca sa-mi comunice ceva fara sa-mi spuna direct.

"Probabil te intrebi de ce trebuie sa pretinzi ca esti sotia mea." A oftat el.

Am incuviintat usor, sperand sa nu arat lipsa de respect, dar acesta era de fapt un punct de reala curiozitate.

"Nu am fost de acord cu aceasta parte a planului la inceput." A inceput el si eu m-am incruntat, nesigura daca ar trebui sa ma simt jignita sau nu.

"Dar acum simt ca asa e cel mai bine." A spus el repede. "Casatoria e acoperirea perfecta pentru mine fiind in preajma ta tot timpul. In plus, asta va face mai greu pentru Jacob sau oricare din asociatii lui sa te gaseasca, avand in vedere ca ei nu cauta o femeie casatorita."

S-a auzit un ciocanit puternic din cealalta parte a usii si agentul Cullen s-a intors sa se uite, dar nimeni nu a intrat.

"Corect." a spus el, intorcandu-se spre mine."Zborul nostru pleaca in curand. Trebuie sa mergem."

"Ce?" am intrebat eu, gasindu-mi in sfarsit vocea.

A ridicat o spranceana spre mine.

"Inca nu am fost acasa dupa lucrurile mele." am protestat eu."Nu am apucat sa-mi iau la revedere de la niciunul din prietenii mei. Nu am avut timp."

Agentul Cullen a dat din cap trist.

"Asa trebuie sa fie."

Am refuzat sa plang din nou dar vocea mea a tremurat usor in timp ce spuneam, "De ce?"

El a oftat.

"Asta e tot ce ai nevoie sa stii acum." a murmurat el. "Vom discuta despre asta mai detaliat in avion."

Nu a asteptat un raspuns. A insfacat plicul de pe masa din fata mea si i-a varsat continutul dinainea noastra.

A luat certificatul de nastere, punandu-l in siguranta in servieta sa.

"Unde iti e poseta?" a intrebat el, fara sa mai fie distras de lucruri pamantesti. Acum era in misiune.

Am dat din cap spre locul unde se afla poseta mea, in coltul camerei.

El mi-a urmarit privirea si a luat-o de pe podea, intinzandu-mi neceremonial.

A lasat sa alunece pasaportul si noul meu permis pe suprafata de metal a mesei.

"Pune astea in poseta ta. Trebuie sa le tii cu tine tot timpul." A spus el. "Din momentul in care iesim din cladirea asta toata lumea trebuie sa creada ca esti Isabella Cullen."

Nu aveam timp sa asimilez ce-mi spusese sau gravitatea pe care acea propozitie avea sa o aiba asupra restul vietii mele, noii mele vieti. Am auzit presiunea din vocea sa si am facut ce mi se spusese fara sa comentez.

"Da-mi mana ta." a comandat el.

M-am uitat in sus, cu ochii mariti.

El statea in picioare mai aproape de mine decat anticipasem si tinea "verigheta" mea intre degeteul sau mare si aratator delicat ca si cum chiar ar fi insemnat ceva pentru el.

I-am intins mana, care tremura dar am sperat ca el nu observase asta si a lasat inelul sa alunece pe deget.

Eu doar m-am uitat la el pentru o secunda si cand am reusit sa imi intorc privirea l-am vazut pe agentul Cullen uitandu-se de asemenea la el cu o privire de nedescifrat in ochi.

A tusit, trecandu-si o mana prin par.

"E timpul sa mergem, domnisoara Swan."

Am incuviintat din cap, pastrand in suflet sunetul numelui meu pentru ultima data si pentru nu stiu cat timp, dar in acelasi timp lipsindu-mi cel pe care il auzisem doar de cateva ori.

___

Aici e primul capitol gata tradus, si urmatorul e pe vine.S-ar putea totusi sa mai dureze ceva timp avand in vedere ca ati vazut cat de lungi sunt capitolele si ca mai am de lucru si la ficurile mele, Bifurcare si Sunshine :">.

So, hope u like it!:)

Read and comment :*:*