Prolog

"Si apoi ce s-a intamplat, domnisoara Swan?" a intrebat avocatul.

Era un om foarte inalt cu parul carunt si cu un costum scump. Nu aveam nevoie sa vad chitanta - tipa "scump".

Intreaga sala de judecata parea sa-si tina respiratia. Chiar si judecatoarea, o femeie de varsta mijlocie cu parul negru, statea pe marginea scaunului ei.

M-am uitat in jos la mainile mele, clipind pentru a alunga lacrimile mele bruste.

"L-a ucis." am soptit eu, abia audibil.

Incercam sa evit doua lucruri in acest moment. Amintirile mele foarte vii din acea noapte in primul rand. Si privirea patrunzatoare a fostului meu prieten in al doilea rand.

Ambele lucruri erau foarte greu de evitat pentru ca eram interogata meticulos despre amintirile mele si pentru ca fostul meu prieten statea acolo, in dreapta, spre centru, chiar in spatele paratului.

Nu ne despartisem oficial niciodata dar sunt sigura ca s-a intamplat si fara cuvinte, vazand cum depuneam marturie impotriva tatalui sau.

"Nu cred ca v-am auzit cu totii, domnisoara Swan." a solicitat avocatul.

Tot timpul imi spusesem sa nu ma uit in dreapta, spre centrul salii de judecata, dar acum ochii mei au fugit automat acolo.

Si am intalnit sursa tuturor cosmarurilor mele; Billy Blaque. Da, BB Cel Negru. Si stand chiar in spatele lui era fiul sau, Jacob.

Un nod mi s-apus in gat in timp ce toate amintirile s-au prabusit in jurul meu ca un val gigant.

Eram vag constienta de unghiile sapand in palma mea, penetrandu-mi pielea, dar nu imi puteam intoarce privirea. Sala de judecata parea ca disparuse, se stinsese, in timp ce nu ma puteam concentra decat pe privirea cruda, rece a domnului Blaque.

"Domnisoara Swan?" a solicitat avocatul din nou, dar cu greu l-am putut auzi. Si el se stinsese de pe fundal.

"Domnisoara Swan!"

" L-a ucis!" am exclamat eu.

Mi-am intors in sfarsit privirea,uitandu-ma la avocatul care ii spunea ceva judecatoarei, dar nu-l puteam auzi peste bazaitul din urechile mele.

Incaperea a inceput sa se roteasca si lumea a devenit Neagra.