Capitolul 9

-BPOV-

Stiu ca atunci cand am adormit in sfarsit noaptea trecuta eram in siguranta pe partea mea de pat. Chiar infasurasem patura in jurul meu transformandu-ma intr-un cocon ca sa nu ma misc in timpul noptii.

Dar iata-ma, noua sau zece ore mai tarziu, cand mi-am deschis ochii dimineata si am realizat imediat ca planul meu esuase. Cu siguranta ma miscasem. Pentru ca primul lucru pe care l-am vazut cand am deschis ochii era pieptul lui Edward. Eram ghemuita in el, cu bratele in jurul taliei sale, si cu fata lui cufundata in parul meu. Unul din bratele lui era in jurul taliei mele de asemenea. Pana la urma nu era un mod urat de a trezi. Si nu avusesem niciun cosmar pe timpul noptii.

De fapt, nu-mi aminteam sa fi visat deloc. Nu fusese nicio agitatie sau ceva sau treziri in mijlocul noptii plina de sudoare rece.

M-am intors putin si am privit fata lui Edward. Si el parea sa fi dormit bine si in pace. Nu avea sa mai dureze multpana sa se trezeasca si sa-si dea seama ca intr-un fel sau altul reusisem sa-mi croiesc drum pana in bratele sale.

Si el incercase sa ma asigure ca el o sa se poarte frumos. Nu prea cred ca in privinta lui trebuia sa ne ingrijoram. Pana la urma el era inca in partea lui de pat.

Am incercat sa ma desprind de el inainte sa se trezeasca si sa ma intrebe ce faceam acolo dupa ce facusem atata caz despre asta noaptea trecuta.

"Prea devreme." a mormait el adorabil.

Am inghetat.

Inca dormea, bolborosind inconstient, sau fusese treaz tot timpul-asteptand sa vada ce aveam eu sa fac? Cred ca as fi murit daca era cea din urma.

S-a foit doar putin apoi a cascat, dar ochii lui au ramas inchisi deci am presupus ca inca nu era complet treaz. Si parea ca nu are planuri sa o faca prea curand.

"Culca-te la loc, iubire." a murmurat el, apucandu-mi talia si tranagdnu-ma mai aproape, anuland cei cativa centimetri pe care reusisem sa-i fac departe de el.

A oftat multumit si si-a ingropat fata in adancitura gatului meu.

Mi-am muscat buza, facand dezbateri.

Incercasem sa scap, dar asta nu mai constituia o optiune. Cel putin nu fara sa-l trezesc pe Edward si stiam ca el inca incerca sa recupereze niste ore de somn.

"Bella." a soptit el in somn.

Inima mea a pulsat pe pieptul lui, respiratia lui simtindu-se pe gatul meu, si ultima farama din vointa mea a disparut.

Mi-am odihnit capul pe pieptul sau unde se simtea cel mai comfortabil si mi-am pus bratele in jurul lui din nou.

Pana la urma nu voiam sa-l trezesc pe Edward, nu-i asa?

Casa era superba. Nu mai voiam sa plec.

"Nu ne putem muta acum?" am oftat eu melancolica.

Edward mi-a zambit, rezemandu-se de perete cu bratele incrucisate pe piept.

"Iti place?" a intrebat el.

Am incuviintat entuziasmata din cap.

"E perfecta." l-am asigurat eu.

Edwrad ma intrebase mai devreme daca voiam sa vin sa vad casa cu el. Toata familia credea ca noi faceam cautari. Cu exceptia lui Alice. Credea ca voiam sa evadam pentru putin "timp de indragostiti, singuri." Mi-as fi dorit eu.

Nu! E doar prietenul tau, Bella! Prietenul tau extrem de sexy cu care se presupune ca esti casatorita pentru ca ex-ul tau sa nu te gaseasca si sa te ucida.

Vremuri haioase.

"Ma bucur ca iti place." a spus Edward, scotandu-ma din visare.

Am rosit. Eram atat de bucuroasa uneori ca nu-mi putea citi gandurile.

"Insemna mult pentru mine ca cel putin sa o vezi inainte sa spunem familiei mele ca am gasit ceva."

"Multumesc." am spus eu, plimbandu-mi din nou privirea prin casa.

Nu-mi puteam imagina pe cineva caruia sa nu-i placa aceasta casa. Nu era la fel de mare precum casa parintilor lui dar pentru mine era in regula. Iubeam casa familiei Cullen dar ar fi fost prea extravagant doar pentru mine si Edward. In plus, casa asta avea sarm. Era comfortabila.

Flori erau aliniate pe aleaa din fata si exteriorul era din caramida rosie. In camera de zi era o fereastra mare cu un loc chiar acolo, perfect pentru a petrece timpul citind. Era si un stinagtor de incendii in partea cealalta a camerei. Iar bucataria fusese culeasa chiar din visele mele, as fi putut jura asta. mare si spatioasa cu multe dulapuri. Erau ferestruici de-a lungul unui perete, similar cu casa Cullen-ilor, lasand lumina sa intre si sa incalzeasca totul. Doar sa stau acolo ma facea sa vreau sa pregatesc niste vafe si sa stau jos cu o cana mare de cafea. Casa asta fusese facuta pentru mine.

"Cu placere." a spus Edward fericit, leganand cheile pe deget. "Ai vrea sa vezi etajul?"

Am incuviintat din cap.

Edward mi-a luat mana in timp ce mergeam spre scari, probabil amintindu-si demonstratiile mele trecute de gratie. Nu le aveam cu coordonarea.

Dar avea efect opus. Trebuia sa ma concentrez de doua ori mai mult sa nu cad pentru ca degetele lui lungi impletite cu ale mele ma distrageau.

"Ma gandeam sa transformam camera asta intr-o camera de muzica." a spus el, aratand spre prima camera.

Inca nu-mi daduse drumul la mana si nu eram sigura daca uitase sau daca, ei bine... Nu stiam ce alt motiv ar fi putut fi.

"Dar daca vrei sa o transformi intr-o biblioteca ar merge si asta."

Ochii mei s-au marit la gandul de a avea o biblioteca.

"Le-am putea avea pe amandoua?" am intrebat eu entuzismata.

Nu voiam sa-l privez de camera lui de muzica. Nu aveam nicio idee la ce se referea mai exact dar suna important pentru el.

Edward a deschis usa si ochii mei s-au largit si mai tare.

Camera era frumoasa. Era de marime medie cu o alta fereastra si un loc langa fereastra. Salivam numai la gandul de a avea o biblioteca aici.

Peretii aveau o nuanta de crem iar lumina cadea exact pe locul de langa fereastra si peste un raft.Era. Perfecta.

"Cred ca asta ar putea merge." a spus Edward in sfarsit. "Am putea pune pianul in mijloc si sitemul audio in partea cealalta, langa fereastra."

Sprancenele mi s-au ridicat fara voia mea. Pian?!

"Si am putea pune un fotoliu pentru doua persoane pe celalalt perete." a aratat el spre peretele opus.

Si-a apucat barbia cu mana, gandindu-se.

"Alt raft langa canapea?"

M-a privit asteptand pentru a vedea daca eram de acord.

"Edward!" am tipat eu.

Da, eu, Bella Swan...ummm, Cullen, de fapt, tipam.

"Asta suna grozav!" am spus eu, zambind larg si i-am strans mana.

Asta mi-a raspuns la intrebare pentru ca atunci cand i-am strans mana a privit in jos la mainile noastre impreunate cu expresia confuza cea mai adorabila pe fata ca si cum tocmai realizase ca inca nu-mi daduse drumul. Inima mea s-a strans ca si cum voia sa-mi spuna ca nu intentionase initial sa ma ia de mana.

Dar si-a ridicat repede privirea si mi-a oferit acel zambet strengar al lui/

"Ma bucur ca-ti place." a spus el radiind.

Am incuviintat entuziasmata din cap/

"Deci nu te deranjeaza sa imparti locul cu mine?" m-a tachinat el.

Mi-am intors capul intr-o parte, incapabila sa mai opresc zambetul sa mi se intinda pe fata.

"Depinde." am spus eu timida.

S-a incruntat.

"Depinde de ce?" a intrebat el suspicios.

Am ras la expresia lui ingrijorata. Ca si cum aveam de gand sa fac caz cand aveam amandoi voie intr-o camera sau ceva.

"Chiar canti la pian?" am intrebat eu.

A incuviintat din cap, cu figura inca ingrijorata.

"De la patru ani." a recunoscut el.

La naiba! Era ceva ce omul asta nu putea sa faca?

"Macar esti bun?" am intrebat, incercnd sa par serioasa. "Pentru ca nu vreau sa trebuiasca sa stau aici, incercand sa citesc, in timp ce tu canti ca o pisica pe moarte."

Si-a aruncat capul pe spate si a ras iar eu am zambit.Mi-am jurat ca aveam sa-l mai fac sa rada asa.

"Ei bine, frumusetea sta in ochii spectatorului, nu?" a zambit el.

Am incuviintat din cap.

"Foarte adevarat." am fost eu de acord. "Dar nu cred ca exista multi oameni care vor gasi frumusete in sunetele pe care la scoate o pisica pe moarte."

A chicotit.

"Voi canta pentru tine cand pianul ajunge aici." mi-a promis el. "Si daca trec pestul, atunci vom imparti camera?"

"Suna bine." am chicotit eu.

Frate, tipam si chicoteam? Trebuia sa incetez sa mai pierd vremea cu Alice!

Dar era o scena minunata in capul meu. Eu stand pe locul de langa fereastra, prinsa in orice cartea citeam, in timp ce Edward canta ceva lent si linistitor la pian. Avea sa fie ca propriul meu concert privat. Si nu exista nicio indoiala in capul meu ca orice canta era frumos. Agentul Cullen nu facea nimic pe jumatate pana la urma.

Am facut asta tot restul diminetii, mergand prin fiecare camera si hotarand ce avea sa fie. Erau patru camere la primul etaj al casei: biblioteca/camera de muzica, o baie, si doua dormitoare. Unul avea sa fie camera de oaspeti si unul avea sa fie camera noastra.

Sau cel putin asta avea de gand sa le spunem celor care ne vizitau si doreau un tur al casei. Stiam ca familia sa asa avea sa faca. 'Camera de oaspeti' avea sa fie de fapt camera lui Edward. Iar eu aveam sa iau dormitorul cel mare. O parte din mine era recunoscatoare ca puteam avea propriul meu spatiu in curand din moment ce fusesem supravegheata 24/7 pentru aproape un an. Cealalta parte din mine era trista pentru ca nu mai exista nicio sansa sa ma trezesc din nou in bratele lui Edward. Nu mi-am permis sa raman prea mult asupra acestui aspect.

Dupa ce am fost prin toata casa si am vazut si curtea din spate(era frumoasa! Si avea un copac mare si batran cu un leagan.) Edward a decis ca artrebui sa mergem sa bem o cafea. Cred ca era si el recunoscator pentru pauza de la familia lui. Ii iubea, asta era mai mult decat evident, dar toti avem nevoie de o pauza din cand in cand.

"Doamna mea." mi-a zambit el in timp ce-mi deschidea usa cafenelei la care ne oprisem.

Mi-am muscat buza pentru a retine un zambet, dar am rosit flatata.

A chicotit.

"Awe." mi-a facut el cu ochiul. "Acum, asta e o adevarata doam..."

"Edward?!"

Capul meu si al lui Edward au zburat in directia de unde venise vocea ascutita si enervanta.

O femeie inalta, roscata, se ridicase de pe scaunul ei, cu un zambet larg pe fata, in timp ce se holba la Edward.

Era frumoasa. Avea parul lung si ondulat, ochi mari si albastri. Am urat-o imediat.

Te rog, sa fie o verisoara. Gandeam eu. Te rog, sa fie o verisoara.

Edward a injurat incet si a pasit mai aproape de mine. Niciodata nu-l mai auzisem injurand si instinctiv m-a facut sa vreau sa fac la fel pentru ca stiam ca nu era o verisoara.

"Eddie!" a tipat tipa in timp ce se indrepta spre noi.

Mi-am ingustat ochii. Nici macar sotia lui nu avea voie sa-l strige asa!

Edward a inchis ochii si si-a presat degetele pe tample ca si cum sunetul vocii ei ascutite strigandu-l pe cea mai detestata porecla ii dadea o migrena.

Ei bine, mie cu siguranta imi dadea dureri de cap. Asta era o certitudine.

"Buna, Tanya." a spus el politicos in timp ce deschidea ochii.

Vocea lui era controlata si masurata si nu era nicio "stralucire" in ochii lui. Am simtit o farama de aroganta stiind ca nu era cu adevarat fericit sa o vada.

"Eddie." a spus ea din nou.

Wow. Vocabularul ei era uimitor. Pe bune.

"Tanya." a oftat el. "Stii ca nu-mi place numele asta."

Ea a chicotit ca si cum era cea mai amuzanta gluma din toate timpurile.

"Dar mie imi place." a tors ea.

El s-a incruntat si si-a pus o mana in jurul taliei mele, tragandu-ma mai aproape.

Tipa, (Tanya parca?) s-a holbat la mana lui in jurul taliei mele ca si cum nu ma vazuse stand acolo. Asta era greu de crezut din moment ce ii aruncasem priviri pline de venin inca de la inceputul acestei conversatii stupide.

"Iubire, aceasta e Tanya."

Mi-a strans talia putin mai tare si m-a sarutat pe cap.

"Tanya, aceasta e frumoasa mea sotie, Bella."

Am zambit superior. Nu puteam sa nu.

Ochii Tanyei s-au largit si a devenit foarte palida. Parea absolut si complet ingrozita.

"A ta ce?" a tipat ea.

Edward si-a dres vocea.

"Sotia mea." a spus el incet. "Bella."

Am zambit angelic si i-am intins mana.

"Ma bucur sa te cunosc." i-am spus eu politicos. "Inca o data, care era numele tau?"

Edwrad m-a privit si a ridicat o spranceana, amuzat.

Ea s-a uitat de la unul la altul inainte de a-si drege glasul si sa-mi stranga mana violent.

"Tanya." a repetat ea rece.

"Oh." am spus eu ca si cum doar ce imi amintisem."Corect."

I-am zambit lui Edward ca sa vad ca el incerca din greu sa-si pastreze figura serioasa.

"Ma bucur sa te cunosc, Tanya."

Ea s-a uitat urat la mine. Fara nicio retinere.

"Ei bine, sunt sigura ca Eddie ti-a spus totul despre mine." se agita ea. "Am fost impreuna la liceu."

Eu doar m-am uitat urat la ea indiferenta. Desi, ca sa fim sinceri, Edward nu-mi povestise nimic despre nicio Tanya.

"Deci," a spus ea, cuvintele ei taioase contrastand zambetul larg de pe fata ei."Cand te-ai casatorit cu Eddie?"

"Eu si Edward doar vizitam familia lui dupa luna de miere." am spus eu,punandu-mi un brat in jurul taliei lui Edward.

"Ce dragut." a comentat ea, sunand ca si cum credea ca era oricum dar nu dragut.

"Si eu care credeam ca Edward nu avea sa-si intemeieze un camin."

Edward a oftat.

"Nu puteam s-o las sa scape." a spus eu, parand ca se simte foarte incomfortabil.

Am rosit, plecandu-mi privirea desi ii tineam talia mai strans. Stiam ca nu aveam absolut niciun motivsa fiu geloasa pe Tanya. Sau pe vreuna din fetele din trecutul lui, de fapt. Dar nu puteam sa nu ma intreb cate fete existasera exact in trecutul lui.

"Ei bine, ce dragut." a repetat ea rece.

M-a privit din nou cu dispret.

"Ma bucur ca te-am cunoscut, Bridget."

Eu doar am incuviintat din cap taios. Si eu ma bucur ca te-am cunoscut, tarfa.

"Eddie." a tors ea, fluturandu-si gebele incercand sa para seducatoare. "Ai numarul meu daca vrei sa..vorbim."

S-a aplecat usor inainte, doar ca sa fie sigura ca decolteul ei era..accesibil. Cine poarta asa un decolteu intr-o zi foarte rece din Forks?

"Pastram legatura." a tors ea.

Mi-am ingustat din nou ochii la ea. Am intalnit pietre care inteleg o aluzie mai repede decat ea.

"Tanya." a spus el politicos, dar nu putea fi in niciun caz interpretat ca un accpet pentru 'oferta' ei.

"Sa luam in calcul relatia noastra din trecut, nu cred ca sotia mea ar aprecia asta."

Sotia lui cu siguranta nu ar aprecia asta. Chiar daca era sotia lui falsa. Tanya nu trebuia sa stie asta.

"Cred ca e o masa libera in coltul acela, iubire." a spus Edward.

Eu am incuviintat din cap.

Tanya a pufnit si a plecat fara sa ne mai adreseze niciun cuvant vreunuia dintre noi.

Edward a oftat.

"Mergem?"

A aratat cu maa sa libera spre o masa libera.

Nu stiu ce mi se intamplase, daca era inca adrenalina care imi pulsa in vene dar brusc capatasem putina incredere.

M-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat ceva mai jos de obraz.

Edward a inghetat.

"Inca privea." am mormait eu inainte sa-mi iau mana de pe talia lui si sa-mi las mana sa alunece in a sa.

Imnujorarea mea era atat de proeminenta pana acum ca sunt sigura ca ar fi amenintat caldura soarelui. Cine stia ca gelozia era o emotie asa puternica?

"Cineva e gelos?" a intrebat eu, foarte amuzat, in timp ce tragea un scaun pentru mine.

Am privit in jos, ascunzandu-ma dupa perdeaua de par.

"Asa ar reactiona o sotie normala, nu?" am mormait eu.

Asta era un punct de vedere foarte bun. Toata lumea de aici ar fi fost foarte suspicioasa daca sotia lui Edward nu era catusi de putin deranjata daca el ar fi sarit in bratele Tanyei. Dar eu nu ma gandeam la asta atunci. Singurul lucru la care ma gandeam era ca ea ar fi trebuit sa stea la locul ei.

"Cred ca ti-ai subestimat talentul actoricesc, iubire." a ranjit el.

Ma holbam la marginea mesei. Om frustrant.

"Stiam sa fac asta." m-am eschivat eu. Dar nu mai jucasem si amandoi stiam asta.

"Buna indiferenta."a spus el, vocea sa auzindu-se mai aproape.

Mi-am ridicat privirea din reflex si n-am mai putut respira.

Fata lui era la numai cativa centimentri de a mea, respiratia lui simtindu-se usor peste buzele mele ca o mangaiere.

"Esti de-adreptul adorabila cand esti geloasa." a spus el cu o respiratie.

"Um..uhm..ugh.."

Asta e creierul tau in apropierea lui Edward. Se pare ca dictia Tanyei avusese efect si asupra mea.

Mi-am muscat buza fara sa ma gandesc si ochii lui au zburat spre buzele mele, ochii intunecandu-i-se. Si-a lins buzele, orice urmade amuzament disparand de pe fata sa.

Niciodata nu studiasem buzele lui Edward asa detaliat, dar acum voiam sa scriu sonete despre ele. Erau pline si moi in timp ce buza sa inferioara se proiecta in afar doar putin. Doamne, imi imaginam cum ar fi fost sa ma aplec doar cativa milimetri ca sa anulez distanta dintre noi si sa ii gust acea perfecta si imbufnata buza inferioara.

"Edward?"

Ne-am smucit unul de langa altul ca si cum ardeam. Edward a mai pastrat contactul vizual o fractiune de secunda inainte sa se intoarca spre noul venit, cu o nuanta slaba de roz colorandu-i obrajii.

"Da?" a spus el, sunand ametit in timp ce ce isi indrepta atentia spre cel care ii rostise numele.

Am scapat o respiratie tremuranda si m-am asezat la loc in scaunul meu. Ceera in neregula cu mine? Cese intamplase cu misiunea mea personala de a nu-l placea pe Edward?

Mi-am plimbat ochii peste cafeneaua aglomerata si am rosit. Nu doar ca-l placea pe agentul care ma tinea in viata, pentru ca sa fiu sincera -nu mai puteam nega asta acum, dar aproape ca il sarutasem in fata unui local plin de oameni.

"Felicitari, tinere." am auzit pe cineva spunand si mi-am ridicat privirea ezitanta,inca imbujorata.

Un om cu parul carunt statea in fata mea. Edward era de asemenea in picioare si ii strangea mana.

Avea ochi blanzi, un nas proeminent si ochelari cu rama groasa.

"Tatal tau mi-a spus ca ai venit acasa cu o surpriza enorma." a chicotit el.

Edward a zambit, aproape timid.

"Bella, acesta este doctorul Clark."

M-am ridicat pentru a-i strange mana iar Edward si-a pus o mana in jurul taliei mele fara a parea ca se gandise la asta.

"Doctore Clark, aceasta este sotia mea, Bella."

Omul mi-a zambit amabil si mi-a strans mana. avea maini mari si batatorite cu degete groase, dar erau calde.

"Doctor Clark lucreaza in acelasi spital cu Carlisle." mi-a spus Edward.

"Ma bucur sa va cunosc." am spus eu, zambind timida.

"De asemena." a spus el politicos.

Si-a pus o mana pe umarul luiEdward.

"Il cunosc pe tanarul Edward de cand avea opt ani." mi-a facut el cu ochiul.

Am zambit, incercand sa mi-l imaginez pe Edward oricum in afar de agentul CIA chipes care le stia pe toate.

"Carlisle l-a adus in ziua in care ne aduceam copiii la munca." a explicat el. "Acest tanar era peste tot, dorind sa stie tot ce se intampla. A vrut sa ia un scalpel si sa ne urmeze in sala de operatii."

Edward a ridica din umeri, aruncandu-mi o privire care putea fi tradusa prin 'doar nu crezi asta,nu?'

Eu am chicotit.

"Unele lucuri nu se schima niciodata, nu?" l-am tachinat eu.

Edward s-a incruntat jucaus la mine.

"Multumesc, doctor Clark." a spus Edward, incruntandu-se la el.

Dr. Clark a ras.

"Bine, bine." a spus el, ridicand mainile in semn de capitulare. "Pot intelege o aluzie."

Mi-a luat din nou mana si a sarutat-o.

"Mai bine ai avea grija, tinere Edward." l-a tachinat el. "Daca as fi fost cu 20 de ani mai tanar..."

Edward a pufnit.

"Ai grija, batrane."

Dr. Clark a chicotit.

"Ma bucur ca te-am cunoscut, Bella." mi-a spus el. "Carlisle si Esme pur si simplu te adora."

Am rosit, privind in jos timida.

"Si eu ma bucur ca v-am cunoscut."

Edward a chicotit, scuturandu-si capul, apoi s-a asezat.

L-am urmat si m-am asezat si eu, luand meniul din mijlocul mesei.

"Pare un om destul de excentric." am comentat eu, aruncandu-mi ochii peste meniu.

El a incuviintat din cap.

"E un om bun,totusi." m-a asigurat el.

A zambit.

"Chiar daca a incercat sa-mi fure sotia."

Am pufnit, dar am decis sa schimb subiectul.

"Ma bucur sa vad ca obiceiul tau de a umbal de colo colo cu un scalpel s-a terminat." am zambit eu.

El si-a dat ochii peste cap.

"Atunci nu intelegeam de ce uncopil de opt ani nu putea sa ajute cu chirurgia." a spus el. "Si sa stau in sala de asteptare nu e la fel de amuzant ca urmarindu-i facand un transplant de inima."

M-am cutremurat.

"Ugh." am gemut eu. "Sange."

Edward a ras.

"Poate ar trebui sa comandam?" a sugerat el.

Si ca si cum ar fi fost chemata, sau poate urmarea, o femeie tanara (probabil cu catuva ani mai tanara decat mine) a venit si ne-a luat comanda, apoi a fugit,imbujorandu-se timida la Edward.

"Imi pare rau." a spus el incet,parand aproape timid, dupa un moment de tacere.

L-am privit, cu sprancenele ridicate in semn de intrebare.

"In legatura cu Tanya." a explicat el. "Este..."

"Dogmatica?" am sugerat eu."Incredibil de plina de ea? Implacabila?"

A ridicat o mana indicandu-mi sa ma opresc.

"Da. Toate cele mentionate." a admis el.

Am ridicat din umeri, uitandu-ma la marginea mesei.

"Fosta ta?" am intrebat eu, incercand sa sun nonsalanta,

Edward nu a spus nimic pentru un moment, si m-am uitat la elprintre gene. Parea extrem de incomfortabil si isi freca ceafa cu o mana.

"Ehh... da."

Am incuviintat din cap, incercand sa-i sugerez ca nu trebuia sa imi spuna mai mult daca nu voia.

"Am iesit impreuna in liceu." a continuat el iar eu l-am privit timida. "In ultimul an de liceu."

"Da.." l-am indemnat eu.

"Ea si-a imaginat ca aveam sa ne mutam impreuna la oras si ca aveam sa facem facultatea impreuna. Nu eram gata pentru asta."

A ridicat din umeri.

"Si astea nu erau exact planurile mele... Dupa cum stii."

Si-a dres vocea neindemanatic.

O da, prietena care vrea sa faceti facultatea impreuna in timp ce tu planuiesti in secret sa lucrezi pentru CIA. Puteam vedea cum asta nu avea cum sa functioneze.

"De ce..." am inceput eu, dar apoi m-am oprit, jucandu-ma cu marginea meniului.

Edward a ridicat o spranceana.

"Ce?" m-a indemnat el.

"Nimic." am bolborosit eu. "Nu conteaza. Nu e treaba mea."

Edward si-a intors capul intr-o parte, privindu-ma calculat.

"Ce nu ar putea fi treaba sotiei mele?" a spus el in sfarsit.

A spus-o intr-un mod jucaus dar stiam ca murea de curiozitate sa stie ce gandeam.

Am oftat.

"Doar.." am inceput din nou, incercand sa ma gandesc la un fel diplomat de a formula intrebarea. "De ce.. De ce te-ai intalni cu cineva ca ea in primul rand?"

Mi-am simtit imbujorarea revenind in forta de indata ce cuvintele au iesit darea era atat de...dogmatica, plina de ea si implacabila. O, da. Si tarfa.

Mi-am ridicat privirea ca sa-i urmaresc reactia, rugandu-ma sa nu-l fi jugnit cu intrebarea mea.

El a ridicat din umeri.

"Nu stiu." a recunoscut el. "De fapt nu e atat de rea pe cat pare?"

A sunat ca o intrebare iar eu am m-am strambat.

"Bine,poate e." a oftat el, vazand ca nu-i inghiteam incercarea de a fi dragut.

"Deci.. de ce ti-a placut de ea?"

A oftat, ridicandu-si mainile.

"Nu stiu." a repetat. "Niciodata nu te-ai intalnit cu cineva cu care ai regretat mai tarziu ca ai iesit?"

Am palit.

Ochii i s-au marit ca si cum realizase ce spusese si cu cine vorbea.

M-am uitat in jos la masa, jucandu-ma cu pliculetul de zahar, si mi-am dres vocea.

"Da." am spus eu moale. "De fapt, chiar am facut-o."

"O Doamne, Bella,imi pare atat de rau. "a spus el, sunand ingrozit. "Nu gandeam."

Mi-m ridicat privirea, cu ochii brusc inlacrimati.

Am ridicat din umeri, incercand sa par ca si cum nu era mare scofala.

"E in regula, Edward." am spus eu.

Si asa trebuia. Era doar corect. Eu il intrebasem despre fosta sa. El ma intrebase despre fostul meu. Nu era vina lui ca fosta lui nu incerca sa-l omoare acum.

Dar serios. Regretam ca ma intalnisem cu Jacob? El nu avea nicio idee.

"Nu." a oftat el, cu ochii indurerati. "Nu e. Nu mai trebuie sa vorbim despre asta."

M-am asezat mai dreapta in scaun si mi-am dat la o parte parul de pe fata, determinata.

"A fost primul meu amic atunci cand m-am mutat." am spus, vocea mea sunand mecanica.

Mai spusesem povestea asta dar nu inceta sa ma uimeasca cata durere imi provoca de fiecare data. N-ati auzit niciodata ca e usor sa fii intelept dupa ce totuls-a incheiat? Ei bine, acesta, prieteni, e purul adevar. De fiecare data cand ma uitam inapoi la acele luni in care eu si Jacob eram prieteni, lunile care ne-au condus la noi doi ca un cuplu, intotdeauna pot gasi o gramada de lucruri care ar fi trebuit sa ma avertizeze in legatura cu el ca si cum erau marcate cu portocaliu fosforescent. Cum de imi scapasera atunci? Ca el fiind gelos sau temperamental? Ca el fiind secretos si defensiv sau ca acei oameni care pareau aproape speriati cand il vedeau pe strada.

"Am fost prieteni cateva luni inainte sa incepem sa iesim oficial. Dar n-am mers niciodata la el acasa. Intotdeauna ne intaleam altundeva sxau venea el la mine acasa."

Am oftat, masandu-mi tamplele cum facuse si el cand o vazuse pe Tanya.

"Iesem de o luna, mai mult sau mai putin, cand am mers pentru prima data la el acasa. Nu era nimic suspicios. Nu l-am cunoscut pe..."

Am inspirat adanc si am inchis ochii.

"...Billy... pana ce nu mergeam de ceva timp la el si cand l-am cunoscut mi s-a parut dragut. Putin...siret, am puteam spune. Intotdeauna spunea ca e ocupat si apoi se inchidea in birou."

Am ridicat din umeri,simtind un nod in gat.

"Nu ma gandeam prea mult la asta." am murmurat patetic. "Credeam ca era un om foarte ocupat."

Am inchis ochii, incercand cu disperare sa nu finu trasa inapoi in amintire.

"Jacob facea parte din asta, desigur." am soptit, cu vocea sparta. "Si eu nici nu stiam."

Doamne, fusesem atat de proasta. Atat de naiva. Jacob trebuia sa il inlocuiasca pe Billy daca i se intampla ceva. Sau daca era inchis pe viata.

"Dupa un timp, Jacob a inceput sa devina...violent." am oftat eu. "Niciodata nu m-a lovit de fapt, dar era degradant emotional. Imi spunea ca nu merit osteneala si ca nu puteam face nimic bine. Stiam ca trebuia sa ma despart de el."

Am inghitit in sec,amintindu-mi momente specifice pe care incercasem cu disperare sa nu.

"Dar eram speriata." am recunoscut. "De fiecare data cand eram aproape sa o spun el doar se holba la mine cu atata furie, cu atat de mult dispret in ochi. Niciodata nu ma indoisem de faptul ca Jacob Blaque putea rani pe cineva dar nu intelesesem intinderea acestei situatii."

Edwrad tacuse pe toata durata explciatiei mele dar s-a intins peste masa si mi-a luat mana, inarmandu-ma cu forta de a continua.

"Intr-o noapte am inceput sa ma gandesc la toate lucurile pe care le spusese sau le facuse in ultimul timp. Fusese mai rau, mai furios, decat de obicei."

Si de ce nu ar fi fost? Doamne, totul era atat de clar acum. Era stresat pentru ca cineva voia sa iese din afacere. Atatea nopti dupa acea noapte ma intrebam. Ma intrebam cine ar fi putut fi celalalt care il 'tradase' pe Billy Blaque inainte. Avusese Jacob de-a face cu moartea lor?

Era un gand care-mi dadea fiori pe sira spinarii si in stomac. Am incercat sa nu raman asupra gandului dar nu puteam sa nu ma intreb...

"Era hotarata sa merg si s ma despart de Jacob dupa ce se intunecase." am continuat eu. "Deci m-am urcat in masina si m-am indreptat spre casa lui inainte sa ma razgandesc."

Am inghitit in sec si m-am uitat la Efdward care inca nu spunea nimic. Ii eram recunoscatoare pentru asta pentru ca stiam ca nu as mai fi fost capabila sa continui daca eram intrerupta.

"Nu l-am gasit pe Jacob" am soptit eu. "Nu era acasa in acea noapte."

O lacrima a scapat din coltul ochiului meu iar eu am inalturat-o furioasa.

"Dar Billy era."

Mi-am plecat privirea, nedorind ca Edward sa ma vada plangand.

"Si domnul Clearwater." am suspinat eu cu amaraciune.

In cunoscusem pe fiul lui odata la un picnic cu familia Blaque. Seth. Era inalt pentru varsta lui si avea o figura prietenoasa si vesela. Isi petrecuse majoritatea timpului facand glume pentru a ma face sa ma simt mai comfortabil. Tatal sau incercase sa iese din afacere pentru el. Pentru familia lui. Si de asta plangeam eu acum. Ar fi trebuit sa aiba finalul lor fericit pana la adanci batraneti.Incerca sa faca ce era cel mai bine. Si a platit cu viata pentru asta.

Seth nu avea sa-si mai vada vreodata tatal pentru ca un om inconsecvent voia toata puterea. Voia sa poata tine sforile si sa faca pe toata lumea sa sara. Era cel mai letal maestru papusar.

"Nu a mai apucat sa-si ia la revedere." am suspinat eu. "Facea asta pentru ei si acum nu-i va mai vedea niciodata."

Mi-am luat mana din a lui Edward si mi-am pus bratele in jurul meu, incercand sa ma adun. Continuam sa vad totul iar si iar.

Pentru ca imi elimin angajatii FOARTE atent...nimeni nu ramane in viata.

Apoi click-ul armei si BAM!

"Voia doar sa iese din afacere." am plans eu. "Incerca sa faca ce era cel mai bine."

Am auzit scartaitul unui scaun pe podea si aproape imediatEdward a fost langa mine. A ignorat ochii atenti ai clientilor curiosi si m-a ridicat, punandu-ma in poala lui si asezandu-se pe locul meu vacant.

"Imi pare atat de rau." a soptit el din nou si din nou. "Imi pare rau. Imi pare rau, imi pare atat de rau."

Mi-a mangaiat parul in timp ce ne leganam inainte si inapoi iar eu m-am agatat de el.

"Imi pare atatde rau, frumoasa mea Bella." a soptit el. "Sshh. Totul va fi bine."

Eu doar ii strangeam gluerul, dorindu-mi sa stea cu mine. Doar nu ma parasi, gandeam eu in timp ce el isi cerea scuze pentru ceva asupra caruia nu avea control.

Doar nu ma parasi.

"Plangeai prima data cand ne-am intalnit." mi-a soptit el in par. "Si iti promit ca voi face tot ce-mi sta in putere sa ma asigur ca nu vei mai plange vreodata."

______________

O, Doamne...Imi pare atat de rau...:(

Chiar am avut foarte multe pe cap si n-am putut sa postez.

Pentru cei care nu stiu, eu am si doua ficuri la care scriu in paralel si e greu sa ma tin de toate si sa multumesc pe toata lumea. Eu chiar speram ca puteti intelege..:(
In plus, mama mi-a ridicat o mica pedeapsa abia cand a aflat ca m-am calificat la olimpiada nationala de latina, dar tot nu prea am timp sa postez daca vreau sa iau nota mare:(

Imi pare sincer rau :((

M-a intristat sa vad cateva comentarii care chiar mi-au taiat elanul... Sau cateva comentarii care au fost chiar inexistente... Ma descurajeaza pur si simplu :)

Deja aberez, nu?:D Da, imi sta in fire.

Oricum, promit sa ma revansez :*:* I hope u understand ;)
Love ya all!! Comment! :*:*:*:*:*:*:*:X:X:X:X:X

Capitolul 8

-BPOV-

"Ce?" am intrebat eu pentru a treia oara de cand ne asezasem la masa pentru cina.

Edward a ranjit.

"Nimic."

Am ridicat o spranceana. Care era faza?

El si-a scuturat capul, inca zambind slab, si si-a intors din nou atentia spre Emmett care ne dadea detalii despre jocul pe care il urmarise mai devreme.

El si Rosalie au ramas din nou la cina in seara aceasta desi nimeni nu a reactionat ca si cum era ceva anormal. Si Jasper venise din nou. Incepeam sa inteleg la ce se referise Edward despre cina in familie.

"Fac asta in fiecare seara?" l-am intrebat incet pe Edward.

Si-a pus bratul pe spatarul scaunului meu si s-a apropiat de mine.

"Sa petreaca cinci minute pentru a diseca un atac?" a intrebat el.

A incuviintat din cap grav.

"Da." si-a raspuns la propria intrebare serios. "Dar in majoritatea timpului e numai Emmett totusi."

Am ras,scuturandu-mi capul.

"Dar uneori e baschet." a zambit el. "Uneori chiar hochei. Dar de cele mai multe ori,e..."

I-am pus un deget pe buze, incercand sa-l fac sa taca pentru a putea pune intrebarea adevarata.

De indata ce creierul meu a realizat ce faceam, am tresarit usor. Intrecusem vreo limita?

Dar pe Edward n-a parut sa-l deranjeze. De fapt, s-a purtat ca si cum era cel mai natural lucru din lume. Doar statea acolo cu o expresie amuzata pe fata si a asteptat ca eu sa continui.

Dar desigur, aveam de pastrat o imagine. De ce ar fi fost suparat daca sotia lui il atingea? Avea sa dureze ceva pana sa ma obisnuiesc cu asta.

"Ma refeream la cina in familie." i-am spus eu, ca si cum el n-ar fi stiut deja la ce ma refeream.

A incuviintat din cap ca si cum abia acum intelegea si si-a strans buzele, sarutandu-mi varful degetului.

Electricitatea, aceeasi pe care o simteam de fiecare data cand ma atingea dar mai puternica, a trecut din degetul meu prin mana.

Am rosit si mi-am retras degetul.

Edward a chicotit.

"Cina in familie?" a repetat el calm. "Awe, da. Da, fac asta in fiecare seara."

Am incuviintat, uitandu-ma in jos la farfuria mea. Era mult mai bun decat mine la a se preface fara sa se lase afectat. Si la naiba! Eu nu voiam sa ma las afectata.

"Cu totii pareti foarte apropiati." am comentat, incercand o reproducere a normalitatii.

"Suntem."a spus el.

Apoi a tacut. Mi-am intors privirea spreeldar el doar studia elementele din farfuria sa cu o expresie ganditoare, aproape trista pe fata.

"Ce?" am intrebat, ingrijorata.

Si-a ridicat din nou privirea, tresarind.

"Nimic." a spus, zambind larg.

Dar stiam ca nu era adevarat. Nu ma intrebati de unde stiam dar stiam. Stiam cand ceva era in neregula si cand era extrem de fericit. De obicei era o stralucire in ochii lui care acompania acele zambete ametitoare si care lipsea acum.

"Edward?" l-am indemnat eu,punand o mana pe umarul sau. "Ce e in neregula?"

A ridicat din umeri, fata lui fiind inca umbrita de tristete.

"Doar ca mi-au lipsit."

A spus asta ca si cum marturisea o crima. Si deja stabilisem ca el era eroul, nu raufacatorul.

M-am incruntat.

"Nu e nimic in neregula cu asta." am soptit eu.

De ce ar fi crezut ca era?

"Despre ce tot susotit voi acolo atat de intens, porumbeilor?" a intrebat Emmett.

Mi-am intors capul in directia lui pentru a vedea ca el si intreaga familie ne priveau.

"O, despre una, despre alta." a spus Edward cauzal.

Parea ca revenise la normal dupa asta dar l-am privit cu coada ochiului pentru restul cinei.

Am recunoscut acea urma de disperare in ochii sai si nu-mi placea s-o vad acolo. Nu era locul ei acolo. Exista probabilitatea de a nu exista multe lucruri despre care sa fiu sigura in momentul de fata dar stiam caEdward Cullen merita fericire.

***

"Trebuie sa decidem cand ne vom gasi 'casa'." a comentat Edward dintr-odata, intorcand pagina din romanul pe care il citea.

Mi-am ridicat privirea spre el. Dupa cina toata lumea mersese in colturile lor separate ale casei, pur si simplu relaxandu-se. Eu si Edward decisesem sa ne petrecem seara citind.

Fusesem nervoasa si nelinistita la inceput. La cat de obositor era sa fiu in fata familiei lui, am crezut ca avea sa fie exasperant sa fiu singura cu el. Uram sa fac parte din spectacolul asta pentru cei din jurul meu, sa tin o parte din mine la distanta tot timpul. Dar cel putin atunci stiam pozitia mea, cum sa ma port. Aici eram doar eu fara nicio acoperire.

Dar dupa un timp in care citisem uitasem de fapt ca Edward era acolo, la doar cinci pasi mai mult sau mai putin de mine pe canapea, Avea o colectie uimitoare de carti si fusesem curand atrasa in colectia australiana, cu Narnie, Fitz, si Jude. Defapt, presupun ca era biblioteca doctorului Cullen dar Edward m-a asigurat ca nu se supara daca imprumutam una.

"Hmm?" am murmurat eu distrasa.

"Casa noastra." a spus el, punandu-si cartea jos si mainile sub cap. "E la dispozitie oricand vrem noi. Cand crezi ca ar trebui sa-i anuntam pe ceilalti ca ne mutam?"

M-a privit asteptand, iar eu am intors coltul cartii.

Nu ma asteptasem sa am un cuvant de spus in asta. El se ocupa de misiune pana la urma. Clarificase asta de la bun inceput. Deja cumparase casa in care urma sa locuim cat stateam aici. Chiar nu avea nevoie de acordul meu dar se parea ca il voia.

"Le putem spune in cateva zile ca vrem s ne mutam de aici si sa ne prefacem ca suntem in cautare?" am sugerat eu incet.

A zambit.

"Te-ai gandit vreodata sa te alaturi CIA-ului?" a intrebat el.

Am pufnit.

"Mi-ai vazut vreodata calitatile actoricesti?"

"Nu toate departamentele trebuie sa mearga sub acoperire." a spus el rezonabil. "In plus, se pare ca te-ai descurcat chiar bine cu surorile mele."

Am facut o grimasa. Daca prin 'bine' intelegea ca bolborosisem si ma balbaisem o gramada, atunci ma descurcasem de minune!

"Ca tot veni vorba!" a spus el, lasandu-si privirea sa alunece spre mine. "N-am realizat ca ochii mei au un asa impact asupra ta, doamna Cullen."

Am rosit, uitandu-ma in jos. Stiam ca asta avea sa se intoarca si sa ma muste de fund.

"Deci, le spunem in cateva zile?" am schimbat eu subiectul nu atat de subtil.

Om frustrant! Probabil arsese de narabdare sa mentioneze asta toata dupa-amiaza.

"Asa vom face." a fost el de acord.

L-am privit pe sub gene. Maxilarul lui era inclestat pentru a-si inabusi rasul dar nu facea nimic pentru a ascunde zambetul satisfacut de pe fata.

Ar fi trebuit sa ripostez la fel de nonsalant ca si el si nu ar mai fi ranjit acum. Trebuia sa invat sa-i dau replica. Puteam la fel de bine sa recunosc ca ochii lui ametitori de jad aveau puterea de a ma face complet incoerenta.

"Bine." am pufait eu, mult mai suparata pe mine decat pe el.

Mi-am luat din nou cartea, desi nu mai eram deloc interesata de copacii ce formau dumbrava racoroasa din Shangrala.

Edward a chicotit.

"Bine." a cazut el de acord usor.

M-am concentrat asupra cartii, pretinzand ca citeam.

Am auzit sunteul paginii intorcandu-se si am stiu ca facea la fel. Daca pretindea sau nu, nu voi sti niciodata.

"INTOTDEAUNA observ ochii unei persoane prima data." am spus dupa cateva minute de tacere. "Mama mi-a spus mereu ca ochii sunt oglinda sufletului."

Inca nu a spus nimic deci i-am aruncat o privire cu coada ochiului pentru a-i vedea reactia. Poate doar ma tachina, se distra putin,si credea ca era ciudat c nu spusesem asta mai devreme.

El ma privea, cu degetele puse in coltul unei alte pagini pentru a o intoarce.

"Pare o femeie inteligenta."a spus el.

Am zambit slab.

"Este." am fost eu acord. "Cred ca acea anumita perla a intelepciunii a fost cand trecea prin fazele ei filosofice."

Am chicotit,amintindu-mi cand tot ce spunea ea erau citate directe din Audem sau cineva cu egala influenta. Mama mea nu era genul pe care sa o poti numi 'profunda'. Nu era batuta in cap, dar a ei era un fel de inteligenta neconventionala.

"Dar," am oftat eu, "niciodata nu scapam de ea."

Edward a zambit slab.

"Cum e ea?" a intrebat el. "Mama ta."

Mi-am muscat buza, incercand sa ma gandesc la cea mai buna cale de a o descrie pe Renee.

"Este excentrica si imprastiata." am inceput eu. "Dar e iubitoare si am face sa rad. Si pentru orice cauza diferita, ea e la fel de pasionata pentru fiecare."

Edward isi asezase cartea cu fata in jos si acei ochi intensi erau complet concentrati asupra mea, imblanziti doar de zambetul micut pe care il schitau buzele lui ridicate.

Mi-am coborat privirea, neobisnuita cu acest tip de atentie. Dar pe Edward n-a parut sa-lderanjeze ca dominam conversatia.

"Dar tatal tau?" m-a indemnat el sa continui, parand extrem de interesat.

M-a uluit ca cineva ca Edward Cullen ma putea gasi interesanta. Era un agent CIA, pentru numele lui Dumnezeu. Calatorise in jurul lumii. Interogase mii de persoane. A asigurat securitatea pentru unele din cele mai periculoase cazuri din ulrimii ani. La 23 de ani era incepatorul dar nimeni nu-l lua in serios. Dar iata-l in partea cealalta a camerei cu ochii fixati asupra mea asteptand ca si cum fiecare cuvant ce iesea din gura mea era important.

Era nelinistitor dar in acelsi timp ma facea sa ma simt importanta si speciala. Glasul mi-a devenit mult mai animat pe masura ce ma gandeam mai mult la parintii mei si la copilaria mea.

"Chalie e mai degraba ca mine." am spus eu. "E timid si nu se descurca in a-si exprima emotiile. Dar din lucrurile mici pe care le face iti poti da seama ca ma iubeste,"

Edward s-a intins pe o parte, odihnindu-si barbia in podul palmei.

"Pare un baiat bun."

Am incuviintat din cap.

"Este. Am locuit cu el pana am implinit 18 ani si m-am mutat in oras. Imi lipseste mult uneori."

Edward a incuviintat din cap si am realizat ca probabil intelese mai mult decat crezusem eu ca avea sa o faca.

"Hei, Edward?" am spus ganditoare dupa un moment.

Si-a ridicat privirea.

"Da, Bella?"

M-am jucat cu degetele, intrebandu-ma daca ar trebui sa redeschid conversatia de la cina.

O privire in ochii sai fericiti, cu stralucirea aceea in ei pentru o secunda, si am stiut ca nu aveam sa redeschid subiectul. Cel putin nu in seara asta.

"Toate astea nu sunt in dosarul meu?" am intrebat eu in loc de asta. "Nu puteai pur si simplu sa citesti despre toate astea de acolo?"

Sunt sigura ca putea gasi orice in acel dosar inca de la profesoara mea din clasa a doua si pana la ce mancasem la pranz saptamana trecuta. Probabil putea sa afle si ce mancase profesoara mea din clasa a doua la pranz saptamana trecuta daca voia.

Edward m-a privit pentru o secunda ca si cum se gandea la cum sa formuleze raspunsul.

"Da." a raspuns el in sfarsit. "Chiar am citit asta acolo dar dosarul nu-mi spune sentimentele tale fata de familia ta. Sau ca iti musti buza cand esti nervoasa. Sau ca urasti sa fii in centrul atentiei sau ca esti incredibil de altruista."

Eu doar am clipit, iar el a chicotit.

"Sau ca atunci cand rosesti unul din obrajii tai devine doar putin mai intunecat decat celalalt."

Sunt sigura ca pana acum aceeasi imbujorare era prezenta pe fata mea, oferindu-i inca o oportunitate sa o studieze.

"Probabil ar trebui samergem la culcare." am mormait eu. "A fost o zi lunga."

Asta fusese o afirmatie modesta. Mi se parea ca trecusera luni de cand eram in Fork, nu zile.

"Sigur." a acceptat Edward.

M-am ocupat cu a ma baga in cearsfuri si a ma face comfortabila.

Cand ma simteam bine si comod am realizat ca Edward inca nu se miscase.

Si-a dres glasul intr-un fel stangaci.

"Te-ai simti jignita daca ti-as face o propunere?"

Am ridicat o spranceana.

"Propunere?" am repetat eu.

A incuviintat, uitandu-se peste tot in afara de mine.

"Nu stii niciodata cand se va repeta incidentul de azi dimineata, sora mea venind pe neasteptate."

In sfarsit mi-a intalnit privirea si a chicotit nervos, frecandu-si spatele gatului.

"Am incercat sa o conving sa-si ia un clopotel ca s-o auzim cand vine dar n-a fost incantata de idee."

"Imi imaginez." am fost eu de acord suspicioasa.

Unde incerca sa ajunga? Nu putea sa propuna ce credeam eu ca incerca. Nu-i asa?

"Si pari sa ai o problema cu cosmarurile."

Am ridicat din umeri.

"Intotdeauna am cosmaruri."

Era ca si cum pentru fiecare amintire urata pe care o blocam in timpul zilei aveam un cosmar diferit in acea noapte. Fusese atat de rau la inceput ca am stat treaza toata noaptea,reusind sa atipesc doar cand soarele era sus pe cer, facand totul sa para mai putin sinistru.

"Pare sa fie mai bine cand nu esti singura." a pus elproblema.

Era adevarat. Nu avusesem nici macar un cosmar dupa cel ma alinase dupa primul.

"Sugerezi sa dormim amandoi in pat?" am intrebat eu in sfarsit.

Cu siguranta parea ca la asta voia sa ajunga dar nu puteam fi sigura.

"Doar in caz ca sora mea vine din nou." a spus el inocent. "Si in caz ca mai ai vreun cosmar."

M-am holbat la el, dezbatand. Fusese dragut sa ma simt in siguranta pentru prima data dupa mult timp. Si fusese dragut sa ma trezesc in bratele lui Edward. Pe de alta parte, asta nu aveam cum sa ma ajute cu misiunea mea personala de a nu ma indragosti de el.

"Promit sa fiu cuminte." mi-a promis el,ridicand mana stanga."Pe onoarea mea de cercetas."

Mi-am arcuit ospranceana. Doamne, era dragut cand facea pe inocentul.

"Ai fost vreodata cercetas?"am intrebat eu sovaitoare.

A chicotit, lasandu-si mana sa cada.

"Nu. Nu aveau niciodata prajiturele bune."

Am ras.

"Dar mama m-a invatat sa fiu un gentleman." a spus el serios.

"Ca Mr. Darcy?" am intrebat, zambind larg ;la acest gand.

Yum! Edward ca Mr. Darcy.

Edwrad si-a strans buzele, incercand sa nu rada. Si-a scuturat capul, mergand spre pat.

"Awe." a spus el dramatic. "Nu era un adevarat gentleman."

Am pufnit indignata. Nu putea spune asta despre Darcy!

"Niciun gentleman nu ar cere in casatorie o doamna in felul acela." a spus el inainte ca eu sa dau drumul unui argument.

"Nu era o adevarata doamna." i-am replicat eu.

Si-a scuturat capul, zambind rautacios, inainte sa se ghemuiasca sub paturi langa mine.

Mi-am uitat complet argumentul.

"Era o doamna care spunea ce gandea." a argumentat el, punandu-si capul pe perna. "Cele mai bune."

Mi-am muscat buza, rosind. Nu aveam nimic de spus despre asta. Probabil pentru ca o mare parte a creierului meu era concentrata pe incercarea de a ma tine pe partea mea de pat.

"Noapte buna." am murmurat eu.

Edwrad si-a dat ochii peste cap si a stins lampa.

"Noapte buna, Bella." a cascat el.

Am stat treaza atat de mult doar privind la tavan in liniste.

Ma gandeam sa-l intreb daca adormise dar stiam ca daca o faceam avea un comentariu sarcastic de facut.

"Hei, Bella?" a soptit el.

Mi-am intors fata spre el,punandu-mi mainile sub obrazul de pe perna. Statea pe spate,cu ambele maini sub cap.

"Da?" am soptit si eu.

De ce intunericul da mereu ideea ca trebuie sa soptesti?

"Ai spus ca ochii sunt oglinda sufletului?"

"Mmhmm?"

La ce se gandea acum? Niciodata nu spunea ce ma asteptam eu. Ma intrebam daca eu spusesem vreodata ceva ce nu ar fi prevazut el.

"Vreo teorie despre ai mei?"

Vocealui parea chibzuita, neutra, poate prea controlata.

"Iti pasa." am spus eu ganditoare, incercand sa exprim in cuvinte ce vedeam de fiecare daca cand se uita la mine. "Esti intens. Iti puitoata inima si tot sufletul in munca ta pentru iti place ceea ce faci si vrei sa influentezi vieti. Ai puteaschimba lumea."

L-am vazut ridicand din umeri in intuneric ca si cum nu era mare lucru sau se gandea ca fusesem prea amabila cu descrierea mea.

Nu era mare lucru? Cati oameni cunosti care sa salveze vieti regulat?

"Si estimult prea modest." am adaugat sec.

Si-a intors capul spre mine si mi-a zambit.

"Dar.." am continuat, incruntandu-ma in timp ce-mi aminteam strafulgerarile pe care le prinsesem din cealalta parte a lui. Partea pe care incerca din greu s-o ascunda.

"Esti trist." am soptit eu.

Aproape din reflex am apucat o suvita de par din ochii lui, lasandu-mi mana acolo. Cateodata arata ca un baietel care are nevoie disperata de mama lui.

"Uneori pari atat de..bantuit. Ca si cum o parte din tine lipseste."

Si-a inchis ocii ca si cum punea capat turului meu despre sufletului lui Edward Cullen.

S-a intors pe partea cealalta si mana mea a cazut de pe fata lui.

"Cateodata observi prea multe pentru binele tau personal." a murmurat incet.

Capitolul 7

- BPOV-

Inveti ceva nou in fiecare zi. Ce am invatat eu astazi? Niciodata sa nu mai vin la cumparaturi cu Alice si Rosalie. E un maraton absolut, deloc bun pentru cineva caruia nu-i plac de niciun fel cumparaturile.

Am petrecut intreaga zi intr-o cabina de proba sau alta, Alice si Rosalie dandu-mi diferite tinute peste usa cabinei. Ma bombardau cu o noua intrebare la anumite intervale, ca, 'Edward ti-a spus cand l-am provocat sa fure palaria directorului? Oh! Trebuie sa-l facem sa-ti povesteasca. Era ca si cum cineva furase parul lui Donald Trump si si a aruncat-o peste capul Augarriei.'

Unele din aceste povesti ma faceau sa rad, ca cea anterior mentionata, in timp ce altele imi declansau imbujorarea.

"Cand ai realizat prima data ca il iubesti pe Edward?"

Imbujorarea se intindea imediat de-a lungul fetei mele si ma holbam la brosa pe care o pusesem cu grija pe banca in timp ce incercam alt pulover albastru, dureros de constienta ca Edward putea sa auda tot ce spuneam eu.

"M-alovit pur si simplu din senin?" am mormait eu.

"Te-ai lasat greu?"a chicotit Rosalie.

Am pufnit.

Simpla idee ca cineva sau ceva putea fi inaccesibil lui Edward Cullen era incomprehensibila.

"Nu-mi place sa joc jocuri din astea." am spus eu sincera/ Nu ca a avusesem prea multe sanse. Jacob fusese singurul meu prieten adevarat. Nu mai cunoscusem pe nimeni inainte care sa-mi placa suficient de mult incat sa ma joc.

"Oh. Eu m-am lasat greu cu Emmett." ne-a informatRosalie, parand amuzata. "O vanatoare interesata face si captura mai interesanta pana la urma."

Alice a chicotit.

"Nu te-ai lasat asa greu, Rose." a zambit ea. "Ai fost aproape imposibila de obtinut."

Rosalie a ridicat din umeri., nepasatoare.

"Ei bine, acum ma are." a spus ea. "Provocarile sunt bune pentru ei."

Alice a cautat printr-o gramada de blugi.

"Intr-un fel sau altul toata lumea stia ca aveati sa fiti impreuna pana la urma." a spus ea usor.

"Uite, Bella-incearca-i pe astia."

Am luat perechea de blugi pe care mi-i intindea ea si m-am intors in cabina de proba, fericita sa scap.

"Cu fusta asta neagra de matase!" a strigat Alice dupa mine in timp ce eu inchideam usa.

Am oftat.

"Sora ta e ca o nazista a modei."am soptit eu in brosa. "Si vreau sa aud toate detaliile despre povestea cu palaria directorului."

Razbunare pentru ca ma ametise astazi de dimineata. O sa trebuiasca sa mentionez asta cand Emmett e de fata. Ceva imi spunea ca noul meu 'frate mai mare' s-ar fi bucurat sa-mi dea toate detaliile picante.

"Apoi mergem la Victoria's Secrets sa luam un sutien fara bretele pentru bluza asta!" a strigat nazista modei.

Nu sunt sigura cine a fost mai fericita cand in sfarsit ne-am oprit sa cumparam niste inghetata-eu sau Abby.

Abby a adormit in drum spre Forks, cu capul in poala mea.

Am zambit, jucandu-ma lenes cu una din buclele ei.

"Fiica ta e adorabila, Rosalie." i-am spus eu.

Vorbise mult cu mine toata ziua dar stiam ca inca era precauta. Stiam ca treaba ei ca isi lua foarte in serios treaba ei de sora mai mare. Parea foarte protectoare cu familia ei. Nu o invinovateam pentru asta. Defapt, o respectam pentru asta.

Rosalie m-a privit peste umar si mi-a zambit cand si-a vazut fiica dormind linistita.

"Multumesc." a spus bland. "Chiar te place, stii?"

"Ei bine, si eu o plac." am zambit eu.

Cel putin cineva ma acceptase fara probleme. Desi nu puteam invinovati pe niciunul dintre ei.

"Sunt singura la parinti." i-am spus eu incet. "Deci e dragut sa fiu inconjurata de o familie mare si iubitoare."

Dupa ce Renee plecase cu Phil cand eu aveam 8 ani fuseseram doar eu si Charlie in afara de putinele luni pe care le petreceam cu mama si noul ei sot in fiecare vara. Nu fusesem niciodata impotriva mamei. Eram suparata pe jumatate pe Charlie dar niciodata nu fusesem impotriva cuiva. Stiam ca nu mai puteau fi fericiti impreuna. Si stiam ca Renee nu ma abandonase. Defapt, ma implorase sa ma mut cu ea darCharlie avea nevoie de mine.

Si totusi, inca fusesem singura o vreme. Tata era plecat mult din cauza slujbei lui de sef al politiei si adesea ma intrebam cum ar fi fost sa facparte dintr-o familie mare.

"Nu e intotdeauna o placere." a ras Rosalie, privindu-si sora. "Imagineaza-ti cum e sa incerci sa te pregatesti pentru scoala dimineata cand imparti o baie cu Alice."

Alice a ras.

"Sau sa fii prins in casa cu Rose cand e in toane proaste." a adaugat ea.

Rosalie i-a zambit.

"Destul de corect." a recunoscut ea. "Sausa..incerci sa ai o petrecere de liceu in timp ce fratele tau asculta Beethoven la un volum asurzitor."

Alice a incuviintat din cap.

"Asta obisnuia sa ma scoata din sarite!" a exclamat ea.

Amandoua au chicotit, aruncandu-si priviri si zambind.

Poate erau diferiti,se certau ca toti fratii. Dar era evident ca se iubeau mult.

"Dar mereu ai pe cineva pe care sa poti conta." am spus eu incet.

Nu puteau vedea cat de rar era asta? Ce dar aveau?

"Si tu." a cantat Alice, zambindu-mi in oglinda retrovizoare.

Rosalie parea sa ma studieze intens. Nu stiu ce vazuse dar ceva in ochii ei se inmuiase si a oftat, aproape in defensiva.

"Cel putin te-ai casatorit intr-o familie mare,nu?"

M-am uitat in jos la mainile mele.

"Da." am spus eu. "Asta a fost un mare noroc."

Baietii erau afara,pe veranda din fata atunci cand am intors pe strada Cullen-ilor.

Rosalie si Alice au chicotit cand i-au vazut.

"Nu seamana cu niste catei pierduti?" a chitait Alice.

"Le-a fost dor de noi, Bella." a spus Rosalie, cu o oarecare expresie visatoare pe fata. "Nu e dulce?"

"Nu ne pot astepta pur si simplu?" am spus eu incurcata.

"Ne asteapta." a spus ea, posesiv.

Cu siguranta parea ca si cum ne asteptau. Zambetul lui Emmett era vizibil inca de cand zarise masina si a sarit de pe scarile unde stateau amandoi.

Poate fusese un simplu gest dar imi atinsese inima. Niciodata nu iubisem pe cineva atat de mult. Pana cand tanjeai dupa compania sa, cand iti lipsea dupa o singura dupa amiaza in care nu erati impreuna. Niciodata nu fusesem atat de nebuna dupa cineva.

Edward inca statea pe scari, dar zambea la fel de entuziasmat. Ma intrebam de cat timp ajunsese acasa. Ne urmarise toata ziua? Sau doar atat cat sa-si pastreze promisiunea?

Alice a bagat masia in garaj, dar a lasat usa deschisa. Am fost surprinsa sa-i vad pe Emmett si Edward langa masina chiar inainte ca ea sa scoata cheile din contact.

Daca n-as fi stiut as fi crezut ca Edward era aici din acelasi motiv ca si cumnatul sau, ca ii fusese dor de sotia sa si voia s-o salute.

Dar stiam.

"Mi-a fost dor de tine." a zambit Emmett, deschizand usa pentru sotia sa.

Aproape ca am ras. Un munte de om, cineva care m-ar fi ingrozit daca il vedeam pe strada. Si era ca un ursulet de plus in mainile lui Rosalie.

Rosalie a zambit si i-a dat un sarut atat de lung incat cred ca incepuse sa faca pe toata lumea sa se simta incomod.

"Si mie mi-a fost dor de tine." a spus ea in sfarsit.

El doar a zambit prosteste.

Alice s-a strambat spre mine.

"Nu sunt pur si simplu dezgustatori de dulci?" Eu doar am zambit.

"Ei bine,merg sa-lsun pe Jazz. Va fi si mai greu cand veti face la fel." A facut cu ochiul si a sarit din masina, inchizand usa dupa ea.

Edwrad si-a dres glasul.

"Ma bucur ca sunteti din nou impreuna." a spus el din senin. "E o usurare. Serios."

"Taci, Edward." l-a certat Rosalie.

Edward a zambit.

"Dar nu ai fi fost in stare sa-mi lasi sotia in Port Angeles, nu-i asa?" a intrebat el. "Pentru ca asta nu s-ar termina bine."

Rosalie si-a dat ochii peste cap.

"E tinuta ostatica de Abby, cred." i-a spus ea.

Era adevarat. Abby se afundase si mai tare in locul ei si cu capul in poala mea. Ma puteam misca dar imi era teama sa o trezesc.

Edward a ridicat o spranceana.

"Abby a adormit." a explicat ea.

Emmett a chicotit.

"O iau eu." s-aoferit el, sarutand-o pe Rosalie pe obraz inainte sa deschida usa din spate.

"Hei. De unde stii ca am mers in Port Angeles?" am auzit-o pe Rosalie intrebandu-l pe Edward.

"Acolo mergeti mereu."a raspuns el calm.

Emmett a deschis usa, zambindu-mi larg.

"Ai nevoie de ajutor?" a intrebat el.

Am zambit timid.

"Da, te rog."

A chicotit, descataramand-o si scotand-o pe Abby cu o singura miscare fluida.

"Ar dormi oriunde." a explicat el.

M-am strambat. Arfi fost mai bine daca cineva mi-ar fi spus asta inainte.

M-am dat jos din masina cat de gratios am putut, ceea ce a fost la fel de gratios ca o pisica cu trei picioare.

Desigur ca m-am impiedicat cand m-am dat jos din masina si m-am pregatit de impactul cu cimentul. Gravitatea nu e prietena mea.

Dar nu m-am lovit. Doua brate puternice mi-au prins talia si cand am deschis ochii erau captivata de jad.

"Esti bine?"a murmurat el, punandu-ma pe picioarele mele fara sa-mi elibereze talia.

Eu doar am clipit.

"Bella?"

"Ce?" am expirat eu.

Buzele lui s-au strans, luptandu-se cu un zambet.

"Esti bine, iubire?" a intrebat el, vocea fiindu-i calma,seducatoare.

Apoi am realizat ceva. Stia ce face! Ma ametea intentionat, la naiba!

"Sunt bine." am spus, vocea mea neiesind atat de indignata pe cat mi-ar fi placut.

"Draguta prindere!" a strigatEmmett.

Am rosit, amintindu-mi ca aveam audienta.

Edward m-a eliberat, punandu-si mainile in buzunar si dandu-se un pas inapoi.

"Mersi, Em." a oftat el, aruncandu-i o privire."Apropo, ai inghetata in par."

"Ce?"

Desaigur ca Abby avea urme de inghetata de ciocolata pe manute si pe fata. Cel putin avusese inainte ca Emmett sa oia. Acum era pe obrazul si in parul lui.

Eu si Edward am ras de expresia lui prosteasca.

"Cum de a ajuns in par?" a reusit Edward sa intrebe.

"Viata cu un copil de 3 ani." a chicotit Rosalie.

Emmett a incuviintat din cap.

"Da.Asteptati numai si mai vedem cine rade cand va vine randul." a zambit Emmett superior, privindu-ne pe mine si pe Edward.

"O, da." a fostRosalie de acord. "Inca trebuie sa ti-oplatim pentru cand ai invatat-o pe Abby sa 'pescuiasca' in bazinul de pesti din restarurantul chinezesc."

Emmett a chicotit, o urma de ceva malefic stralucind in ochii lui.

"Doar asteapta pana ai primul tau copil,frate mai mic."

Sunt sigura ca rosisem din cap pana in picioare in timp ce Edward s-a intors spre mine. Si nu eram sigura daca era din cauza conversatiei, a privirii din ochii lui Edward,sau a faptului ca imi imaginam acum cu mic verisor cu parul de bronz si cu ochii caprui pentru Abby.

"Ai auzit asta, iubire?" a zambit Edwrad. "Cred ca ne ameninta primul nostru nascut."

Primul NOSTRU nascut? O, Doamne! Nu puteam respira.

"Te amenint pe tine!" a strigat Emmett peste umar pe masura ce mergea inauntru.

Rosalie, langa el, radea cu pofta.

Edward inca ma privea, cu mare amuzament in fiecare trasatura a fetei.

Nu-lputeam lasa sa observe cat de afectata eram de asta. De ce trebuia sa se distreze numai el?

"Chicago nu e un loc bun pentru a-ti intemeia o familie." l-am citat eu cat de indiferenta puteam.

A ranjit, ridicand o spranceana.

"Atunci e bine ca am o casa aici." a raspuns calm.

Pe cine pacaleam? Deja castigase runda asta si daca nu scapam repede de aici avea sa uit de ce eram intr-adevar aici.

Puneam in aplicare o sarada planuita cu grija si daca nu eram atenta EU aveam sa sfrsesc crezand. Acesta putea fi pericolul aici. Cel mai rau lucru pe care mi-lputea face Jacob era sa ma omoare. Ceva imi spunea ca soarta ar fi lovit mult mai tare referitor la ce imi putea face Edwrad.

"E bine." am mormait eu, pasind spre el pentru a ajunge la usa.

"Esti bine?" m-a intrebat, sunand ingrijorat si confuz.

"Da." am spus fara ezitare. "Trebuie doar sa...vad daca mama ta are nevoie de ajutor cu cina."

Erau nenumarate motive pentru care nu trebuia sa-l plac pe Edward. El era singurul lucru care ma mai tinea in viata la ora actuala. Literal. Cat de cliseic era ca domnisoara la ananghie sa se indragosteasca de erou? Doamne... Aproape ca imi facea greata. Pur si simplu nu eram eu. Apoi era faptul ca noi ne aflam aici pentru a ma tine pe mine la distanta de o moarte sigura,nu puteam pierde din vedere asta. Niciunul nu-si putea permite sa fie distras acum. Si apoi mai era minunatul meu record al experientelor trecute in ce priveste intalnirile. Dupa ultima mea relatie am fost introdusa in programul de protectie al martorilor. Aici nu era nevoie de prea multe explicatii. Apoi era lucrul dureros de evident ca locul lui Edward Cullen pur si simplu nu era alaturi de cineva ca mine. Merita pe cineva mult mai bun.

Oare unul din aceste motive solide ma putea face sa nu-mi intorc privirea la fata lui complet perplexa inainte sa inchid usa? Nu.

Am oftat.

Ar fi fost mult mai usor sa nu-l plac daca nu incercam din greu sa-i convingem pe ceilalti ca-l iubeam. Si chiar mai mult-daca el insusi n-ar fi fost atat de convingator!

___________

Deci, ce credeti? Lucrurile intre E si B devin din ce in ce mai greu de ignorat, nu?

Oricum, mi-am facut timp si am tradus si cap 7, dar n-am rezistat tentatiei si aproape ca am terminat ficul de citit. Are vreo 29 de capitole + epilog si va asteapta niste surprize... :>:>:>
Nu va zgarcitit la comentarii! Love ya all!!! :*:*:*:*::*