Capitolul 8

-BPOV-

"Ce?" am intrebat eu pentru a treia oara de cand ne asezasem la masa pentru cina.

Edward a ranjit.

"Nimic."

Am ridicat o spranceana. Care era faza?

El si-a scuturat capul, inca zambind slab, si si-a intors din nou atentia spre Emmett care ne dadea detalii despre jocul pe care il urmarise mai devreme.

El si Rosalie au ramas din nou la cina in seara aceasta desi nimeni nu a reactionat ca si cum era ceva anormal. Si Jasper venise din nou. Incepeam sa inteleg la ce se referise Edward despre cina in familie.

"Fac asta in fiecare seara?" l-am intrebat incet pe Edward.

Si-a pus bratul pe spatarul scaunului meu si s-a apropiat de mine.

"Sa petreaca cinci minute pentru a diseca un atac?" a intrebat el.

A incuviintat din cap grav.

"Da." si-a raspuns la propria intrebare serios. "Dar in majoritatea timpului e numai Emmett totusi."

Am ras,scuturandu-mi capul.

"Dar uneori e baschet." a zambit el. "Uneori chiar hochei. Dar de cele mai multe ori,e..."

I-am pus un deget pe buze, incercand sa-l fac sa taca pentru a putea pune intrebarea adevarata.

De indata ce creierul meu a realizat ce faceam, am tresarit usor. Intrecusem vreo limita?

Dar pe Edward n-a parut sa-l deranjeze. De fapt, s-a purtat ca si cum era cel mai natural lucru din lume. Doar statea acolo cu o expresie amuzata pe fata si a asteptat ca eu sa continui.

Dar desigur, aveam de pastrat o imagine. De ce ar fi fost suparat daca sotia lui il atingea? Avea sa dureze ceva pana sa ma obisnuiesc cu asta.

"Ma refeream la cina in familie." i-am spus eu, ca si cum el n-ar fi stiut deja la ce ma refeream.

A incuviintat din cap ca si cum abia acum intelegea si si-a strans buzele, sarutandu-mi varful degetului.

Electricitatea, aceeasi pe care o simteam de fiecare data cand ma atingea dar mai puternica, a trecut din degetul meu prin mana.

Am rosit si mi-am retras degetul.

Edward a chicotit.

"Cina in familie?" a repetat el calm. "Awe, da. Da, fac asta in fiecare seara."

Am incuviintat, uitandu-ma in jos la farfuria mea. Era mult mai bun decat mine la a se preface fara sa se lase afectat. Si la naiba! Eu nu voiam sa ma las afectata.

"Cu totii pareti foarte apropiati." am comentat, incercand o reproducere a normalitatii.

"Suntem."a spus el.

Apoi a tacut. Mi-am intors privirea spreeldar el doar studia elementele din farfuria sa cu o expresie ganditoare, aproape trista pe fata.

"Ce?" am intrebat, ingrijorata.

Si-a ridicat din nou privirea, tresarind.

"Nimic." a spus, zambind larg.

Dar stiam ca nu era adevarat. Nu ma intrebati de unde stiam dar stiam. Stiam cand ceva era in neregula si cand era extrem de fericit. De obicei era o stralucire in ochii lui care acompania acele zambete ametitoare si care lipsea acum.

"Edward?" l-am indemnat eu,punand o mana pe umarul sau. "Ce e in neregula?"

A ridicat din umeri, fata lui fiind inca umbrita de tristete.

"Doar ca mi-au lipsit."

A spus asta ca si cum marturisea o crima. Si deja stabilisem ca el era eroul, nu raufacatorul.

M-am incruntat.

"Nu e nimic in neregula cu asta." am soptit eu.

De ce ar fi crezut ca era?

"Despre ce tot susotit voi acolo atat de intens, porumbeilor?" a intrebat Emmett.

Mi-am intors capul in directia lui pentru a vedea ca el si intreaga familie ne priveau.

"O, despre una, despre alta." a spus Edward cauzal.

Parea ca revenise la normal dupa asta dar l-am privit cu coada ochiului pentru restul cinei.

Am recunoscut acea urma de disperare in ochii sai si nu-mi placea s-o vad acolo. Nu era locul ei acolo. Exista probabilitatea de a nu exista multe lucruri despre care sa fiu sigura in momentul de fata dar stiam caEdward Cullen merita fericire.

***

"Trebuie sa decidem cand ne vom gasi 'casa'." a comentat Edward dintr-odata, intorcand pagina din romanul pe care il citea.

Mi-am ridicat privirea spre el. Dupa cina toata lumea mersese in colturile lor separate ale casei, pur si simplu relaxandu-se. Eu si Edward decisesem sa ne petrecem seara citind.

Fusesem nervoasa si nelinistita la inceput. La cat de obositor era sa fiu in fata familiei lui, am crezut ca avea sa fie exasperant sa fiu singura cu el. Uram sa fac parte din spectacolul asta pentru cei din jurul meu, sa tin o parte din mine la distanta tot timpul. Dar cel putin atunci stiam pozitia mea, cum sa ma port. Aici eram doar eu fara nicio acoperire.

Dar dupa un timp in care citisem uitasem de fapt ca Edward era acolo, la doar cinci pasi mai mult sau mai putin de mine pe canapea, Avea o colectie uimitoare de carti si fusesem curand atrasa in colectia australiana, cu Narnie, Fitz, si Jude. Defapt, presupun ca era biblioteca doctorului Cullen dar Edward m-a asigurat ca nu se supara daca imprumutam una.

"Hmm?" am murmurat eu distrasa.

"Casa noastra." a spus el, punandu-si cartea jos si mainile sub cap. "E la dispozitie oricand vrem noi. Cand crezi ca ar trebui sa-i anuntam pe ceilalti ca ne mutam?"

M-a privit asteptand, iar eu am intors coltul cartii.

Nu ma asteptasem sa am un cuvant de spus in asta. El se ocupa de misiune pana la urma. Clarificase asta de la bun inceput. Deja cumparase casa in care urma sa locuim cat stateam aici. Chiar nu avea nevoie de acordul meu dar se parea ca il voia.

"Le putem spune in cateva zile ca vrem s ne mutam de aici si sa ne prefacem ca suntem in cautare?" am sugerat eu incet.

A zambit.

"Te-ai gandit vreodata sa te alaturi CIA-ului?" a intrebat el.

Am pufnit.

"Mi-ai vazut vreodata calitatile actoricesti?"

"Nu toate departamentele trebuie sa mearga sub acoperire." a spus el rezonabil. "In plus, se pare ca te-ai descurcat chiar bine cu surorile mele."

Am facut o grimasa. Daca prin 'bine' intelegea ca bolborosisem si ma balbaisem o gramada, atunci ma descurcasem de minune!

"Ca tot veni vorba!" a spus el, lasandu-si privirea sa alunece spre mine. "N-am realizat ca ochii mei au un asa impact asupra ta, doamna Cullen."

Am rosit, uitandu-ma in jos. Stiam ca asta avea sa se intoarca si sa ma muste de fund.

"Deci, le spunem in cateva zile?" am schimbat eu subiectul nu atat de subtil.

Om frustrant! Probabil arsese de narabdare sa mentioneze asta toata dupa-amiaza.

"Asa vom face." a fost el de acord.

L-am privit pe sub gene. Maxilarul lui era inclestat pentru a-si inabusi rasul dar nu facea nimic pentru a ascunde zambetul satisfacut de pe fata.

Ar fi trebuit sa ripostez la fel de nonsalant ca si el si nu ar mai fi ranjit acum. Trebuia sa invat sa-i dau replica. Puteam la fel de bine sa recunosc ca ochii lui ametitori de jad aveau puterea de a ma face complet incoerenta.

"Bine." am pufait eu, mult mai suparata pe mine decat pe el.

Mi-am luat din nou cartea, desi nu mai eram deloc interesata de copacii ce formau dumbrava racoroasa din Shangrala.

Edward a chicotit.

"Bine." a cazut el de acord usor.

M-am concentrat asupra cartii, pretinzand ca citeam.

Am auzit sunteul paginii intorcandu-se si am stiu ca facea la fel. Daca pretindea sau nu, nu voi sti niciodata.

"INTOTDEAUNA observ ochii unei persoane prima data." am spus dupa cateva minute de tacere. "Mama mi-a spus mereu ca ochii sunt oglinda sufletului."

Inca nu a spus nimic deci i-am aruncat o privire cu coada ochiului pentru a-i vedea reactia. Poate doar ma tachina, se distra putin,si credea ca era ciudat c nu spusesem asta mai devreme.

El ma privea, cu degetele puse in coltul unei alte pagini pentru a o intoarce.

"Pare o femeie inteligenta."a spus el.

Am zambit slab.

"Este." am fost eu acord. "Cred ca acea anumita perla a intelepciunii a fost cand trecea prin fazele ei filosofice."

Am chicotit,amintindu-mi cand tot ce spunea ea erau citate directe din Audem sau cineva cu egala influenta. Mama mea nu era genul pe care sa o poti numi 'profunda'. Nu era batuta in cap, dar a ei era un fel de inteligenta neconventionala.

"Dar," am oftat eu, "niciodata nu scapam de ea."

Edward a zambit slab.

"Cum e ea?" a intrebat el. "Mama ta."

Mi-am muscat buza, incercand sa ma gandesc la cea mai buna cale de a o descrie pe Renee.

"Este excentrica si imprastiata." am inceput eu. "Dar e iubitoare si am face sa rad. Si pentru orice cauza diferita, ea e la fel de pasionata pentru fiecare."

Edward isi asezase cartea cu fata in jos si acei ochi intensi erau complet concentrati asupra mea, imblanziti doar de zambetul micut pe care il schitau buzele lui ridicate.

Mi-am coborat privirea, neobisnuita cu acest tip de atentie. Dar pe Edward n-a parut sa-lderanjeze ca dominam conversatia.

"Dar tatal tau?" m-a indemnat el sa continui, parand extrem de interesat.

M-a uluit ca cineva ca Edward Cullen ma putea gasi interesanta. Era un agent CIA, pentru numele lui Dumnezeu. Calatorise in jurul lumii. Interogase mii de persoane. A asigurat securitatea pentru unele din cele mai periculoase cazuri din ulrimii ani. La 23 de ani era incepatorul dar nimeni nu-l lua in serios. Dar iata-l in partea cealalta a camerei cu ochii fixati asupra mea asteptand ca si cum fiecare cuvant ce iesea din gura mea era important.

Era nelinistitor dar in acelsi timp ma facea sa ma simt importanta si speciala. Glasul mi-a devenit mult mai animat pe masura ce ma gandeam mai mult la parintii mei si la copilaria mea.

"Chalie e mai degraba ca mine." am spus eu. "E timid si nu se descurca in a-si exprima emotiile. Dar din lucrurile mici pe care le face iti poti da seama ca ma iubeste,"

Edward s-a intins pe o parte, odihnindu-si barbia in podul palmei.

"Pare un baiat bun."

Am incuviintat din cap.

"Este. Am locuit cu el pana am implinit 18 ani si m-am mutat in oras. Imi lipseste mult uneori."

Edward a incuviintat din cap si am realizat ca probabil intelese mai mult decat crezusem eu ca avea sa o faca.

"Hei, Edward?" am spus ganditoare dupa un moment.

Si-a ridicat privirea.

"Da, Bella?"

M-am jucat cu degetele, intrebandu-ma daca ar trebui sa redeschid conversatia de la cina.

O privire in ochii sai fericiti, cu stralucirea aceea in ei pentru o secunda, si am stiut ca nu aveam sa redeschid subiectul. Cel putin nu in seara asta.

"Toate astea nu sunt in dosarul meu?" am intrebat eu in loc de asta. "Nu puteai pur si simplu sa citesti despre toate astea de acolo?"

Sunt sigura ca putea gasi orice in acel dosar inca de la profesoara mea din clasa a doua si pana la ce mancasem la pranz saptamana trecuta. Probabil putea sa afle si ce mancase profesoara mea din clasa a doua la pranz saptamana trecuta daca voia.

Edward m-a privit pentru o secunda ca si cum se gandea la cum sa formuleze raspunsul.

"Da." a raspuns el in sfarsit. "Chiar am citit asta acolo dar dosarul nu-mi spune sentimentele tale fata de familia ta. Sau ca iti musti buza cand esti nervoasa. Sau ca urasti sa fii in centrul atentiei sau ca esti incredibil de altruista."

Eu doar am clipit, iar el a chicotit.

"Sau ca atunci cand rosesti unul din obrajii tai devine doar putin mai intunecat decat celalalt."

Sunt sigura ca pana acum aceeasi imbujorare era prezenta pe fata mea, oferindu-i inca o oportunitate sa o studieze.

"Probabil ar trebui samergem la culcare." am mormait eu. "A fost o zi lunga."

Asta fusese o afirmatie modesta. Mi se parea ca trecusera luni de cand eram in Fork, nu zile.

"Sigur." a acceptat Edward.

M-am ocupat cu a ma baga in cearsfuri si a ma face comfortabila.

Cand ma simteam bine si comod am realizat ca Edward inca nu se miscase.

Si-a dres glasul intr-un fel stangaci.

"Te-ai simti jignita daca ti-as face o propunere?"

Am ridicat o spranceana.

"Propunere?" am repetat eu.

A incuviintat, uitandu-se peste tot in afara de mine.

"Nu stii niciodata cand se va repeta incidentul de azi dimineata, sora mea venind pe neasteptate."

In sfarsit mi-a intalnit privirea si a chicotit nervos, frecandu-si spatele gatului.

"Am incercat sa o conving sa-si ia un clopotel ca s-o auzim cand vine dar n-a fost incantata de idee."

"Imi imaginez." am fost eu de acord suspicioasa.

Unde incerca sa ajunga? Nu putea sa propuna ce credeam eu ca incerca. Nu-i asa?

"Si pari sa ai o problema cu cosmarurile."

Am ridicat din umeri.

"Intotdeauna am cosmaruri."

Era ca si cum pentru fiecare amintire urata pe care o blocam in timpul zilei aveam un cosmar diferit in acea noapte. Fusese atat de rau la inceput ca am stat treaza toata noaptea,reusind sa atipesc doar cand soarele era sus pe cer, facand totul sa para mai putin sinistru.

"Pare sa fie mai bine cand nu esti singura." a pus elproblema.

Era adevarat. Nu avusesem nici macar un cosmar dupa cel ma alinase dupa primul.

"Sugerezi sa dormim amandoi in pat?" am intrebat eu in sfarsit.

Cu siguranta parea ca la asta voia sa ajunga dar nu puteam fi sigura.

"Doar in caz ca sora mea vine din nou." a spus el inocent. "Si in caz ca mai ai vreun cosmar."

M-am holbat la el, dezbatand. Fusese dragut sa ma simt in siguranta pentru prima data dupa mult timp. Si fusese dragut sa ma trezesc in bratele lui Edward. Pe de alta parte, asta nu aveam cum sa ma ajute cu misiunea mea personala de a nu ma indragosti de el.

"Promit sa fiu cuminte." mi-a promis el,ridicand mana stanga."Pe onoarea mea de cercetas."

Mi-am arcuit ospranceana. Doamne, era dragut cand facea pe inocentul.

"Ai fost vreodata cercetas?"am intrebat eu sovaitoare.

A chicotit, lasandu-si mana sa cada.

"Nu. Nu aveau niciodata prajiturele bune."

Am ras.

"Dar mama m-a invatat sa fiu un gentleman." a spus el serios.

"Ca Mr. Darcy?" am intrebat, zambind larg ;la acest gand.

Yum! Edward ca Mr. Darcy.

Edwrad si-a strans buzele, incercand sa nu rada. Si-a scuturat capul, mergand spre pat.

"Awe." a spus el dramatic. "Nu era un adevarat gentleman."

Am pufnit indignata. Nu putea spune asta despre Darcy!

"Niciun gentleman nu ar cere in casatorie o doamna in felul acela." a spus el inainte ca eu sa dau drumul unui argument.

"Nu era o adevarata doamna." i-am replicat eu.

Si-a scuturat capul, zambind rautacios, inainte sa se ghemuiasca sub paturi langa mine.

Mi-am uitat complet argumentul.

"Era o doamna care spunea ce gandea." a argumentat el, punandu-si capul pe perna. "Cele mai bune."

Mi-am muscat buza, rosind. Nu aveam nimic de spus despre asta. Probabil pentru ca o mare parte a creierului meu era concentrata pe incercarea de a ma tine pe partea mea de pat.

"Noapte buna." am murmurat eu.

Edwrad si-a dat ochii peste cap si a stins lampa.

"Noapte buna, Bella." a cascat el.

Am stat treaza atat de mult doar privind la tavan in liniste.

Ma gandeam sa-l intreb daca adormise dar stiam ca daca o faceam avea un comentariu sarcastic de facut.

"Hei, Bella?" a soptit el.

Mi-am intors fata spre el,punandu-mi mainile sub obrazul de pe perna. Statea pe spate,cu ambele maini sub cap.

"Da?" am soptit si eu.

De ce intunericul da mereu ideea ca trebuie sa soptesti?

"Ai spus ca ochii sunt oglinda sufletului?"

"Mmhmm?"

La ce se gandea acum? Niciodata nu spunea ce ma asteptam eu. Ma intrebam daca eu spusesem vreodata ceva ce nu ar fi prevazut el.

"Vreo teorie despre ai mei?"

Vocealui parea chibzuita, neutra, poate prea controlata.

"Iti pasa." am spus eu ganditoare, incercand sa exprim in cuvinte ce vedeam de fiecare daca cand se uita la mine. "Esti intens. Iti puitoata inima si tot sufletul in munca ta pentru iti place ceea ce faci si vrei sa influentezi vieti. Ai puteaschimba lumea."

L-am vazut ridicand din umeri in intuneric ca si cum nu era mare lucru sau se gandea ca fusesem prea amabila cu descrierea mea.

Nu era mare lucru? Cati oameni cunosti care sa salveze vieti regulat?

"Si estimult prea modest." am adaugat sec.

Si-a intors capul spre mine si mi-a zambit.

"Dar.." am continuat, incruntandu-ma in timp ce-mi aminteam strafulgerarile pe care le prinsesem din cealalta parte a lui. Partea pe care incerca din greu s-o ascunda.

"Esti trist." am soptit eu.

Aproape din reflex am apucat o suvita de par din ochii lui, lasandu-mi mana acolo. Cateodata arata ca un baietel care are nevoie disperata de mama lui.

"Uneori pari atat de..bantuit. Ca si cum o parte din tine lipseste."

Si-a inchis ocii ca si cum punea capat turului meu despre sufletului lui Edward Cullen.

S-a intors pe partea cealalta si mana mea a cazut de pe fata lui.

"Cateodata observi prea multe pentru binele tau personal." a murmurat incet.