Capitolul 9

-BPOV-

Stiu ca atunci cand am adormit in sfarsit noaptea trecuta eram in siguranta pe partea mea de pat. Chiar infasurasem patura in jurul meu transformandu-ma intr-un cocon ca sa nu ma misc in timpul noptii.

Dar iata-ma, noua sau zece ore mai tarziu, cand mi-am deschis ochii dimineata si am realizat imediat ca planul meu esuase. Cu siguranta ma miscasem. Pentru ca primul lucru pe care l-am vazut cand am deschis ochii era pieptul lui Edward. Eram ghemuita in el, cu bratele in jurul taliei sale, si cu fata lui cufundata in parul meu. Unul din bratele lui era in jurul taliei mele de asemenea. Pana la urma nu era un mod urat de a trezi. Si nu avusesem niciun cosmar pe timpul noptii.

De fapt, nu-mi aminteam sa fi visat deloc. Nu fusese nicio agitatie sau ceva sau treziri in mijlocul noptii plina de sudoare rece.

M-am intors putin si am privit fata lui Edward. Si el parea sa fi dormit bine si in pace. Nu avea sa mai dureze multpana sa se trezeasca si sa-si dea seama ca intr-un fel sau altul reusisem sa-mi croiesc drum pana in bratele sale.

Si el incercase sa ma asigure ca el o sa se poarte frumos. Nu prea cred ca in privinta lui trebuia sa ne ingrijoram. Pana la urma el era inca in partea lui de pat.

Am incercat sa ma desprind de el inainte sa se trezeasca si sa ma intrebe ce faceam acolo dupa ce facusem atata caz despre asta noaptea trecuta.

"Prea devreme." a mormait el adorabil.

Am inghetat.

Inca dormea, bolborosind inconstient, sau fusese treaz tot timpul-asteptand sa vada ce aveam eu sa fac? Cred ca as fi murit daca era cea din urma.

S-a foit doar putin apoi a cascat, dar ochii lui au ramas inchisi deci am presupus ca inca nu era complet treaz. Si parea ca nu are planuri sa o faca prea curand.

"Culca-te la loc, iubire." a murmurat el, apucandu-mi talia si tranagdnu-ma mai aproape, anuland cei cativa centimetri pe care reusisem sa-i fac departe de el.

A oftat multumit si si-a ingropat fata in adancitura gatului meu.

Mi-am muscat buza, facand dezbateri.

Incercasem sa scap, dar asta nu mai constituia o optiune. Cel putin nu fara sa-l trezesc pe Edward si stiam ca el inca incerca sa recupereze niste ore de somn.

"Bella." a soptit el in somn.

Inima mea a pulsat pe pieptul lui, respiratia lui simtindu-se pe gatul meu, si ultima farama din vointa mea a disparut.

Mi-am odihnit capul pe pieptul sau unde se simtea cel mai comfortabil si mi-am pus bratele in jurul lui din nou.

Pana la urma nu voiam sa-l trezesc pe Edward, nu-i asa?

Casa era superba. Nu mai voiam sa plec.

"Nu ne putem muta acum?" am oftat eu melancolica.

Edward mi-a zambit, rezemandu-se de perete cu bratele incrucisate pe piept.

"Iti place?" a intrebat el.

Am incuviintat entuziasmata din cap.

"E perfecta." l-am asigurat eu.

Edwrad ma intrebase mai devreme daca voiam sa vin sa vad casa cu el. Toata familia credea ca noi faceam cautari. Cu exceptia lui Alice. Credea ca voiam sa evadam pentru putin "timp de indragostiti, singuri." Mi-as fi dorit eu.

Nu! E doar prietenul tau, Bella! Prietenul tau extrem de sexy cu care se presupune ca esti casatorita pentru ca ex-ul tau sa nu te gaseasca si sa te ucida.

Vremuri haioase.

"Ma bucur ca iti place." a spus Edward, scotandu-ma din visare.

Am rosit. Eram atat de bucuroasa uneori ca nu-mi putea citi gandurile.

"Insemna mult pentru mine ca cel putin sa o vezi inainte sa spunem familiei mele ca am gasit ceva."

"Multumesc." am spus eu, plimbandu-mi din nou privirea prin casa.

Nu-mi puteam imagina pe cineva caruia sa nu-i placa aceasta casa. Nu era la fel de mare precum casa parintilor lui dar pentru mine era in regula. Iubeam casa familiei Cullen dar ar fi fost prea extravagant doar pentru mine si Edward. In plus, casa asta avea sarm. Era comfortabila.

Flori erau aliniate pe aleaa din fata si exteriorul era din caramida rosie. In camera de zi era o fereastra mare cu un loc chiar acolo, perfect pentru a petrece timpul citind. Era si un stinagtor de incendii in partea cealalta a camerei. Iar bucataria fusese culeasa chiar din visele mele, as fi putut jura asta. mare si spatioasa cu multe dulapuri. Erau ferestruici de-a lungul unui perete, similar cu casa Cullen-ilor, lasand lumina sa intre si sa incalzeasca totul. Doar sa stau acolo ma facea sa vreau sa pregatesc niste vafe si sa stau jos cu o cana mare de cafea. Casa asta fusese facuta pentru mine.

"Cu placere." a spus Edward fericit, leganand cheile pe deget. "Ai vrea sa vezi etajul?"

Am incuviintat din cap.

Edward mi-a luat mana in timp ce mergeam spre scari, probabil amintindu-si demonstratiile mele trecute de gratie. Nu le aveam cu coordonarea.

Dar avea efect opus. Trebuia sa ma concentrez de doua ori mai mult sa nu cad pentru ca degetele lui lungi impletite cu ale mele ma distrageau.

"Ma gandeam sa transformam camera asta intr-o camera de muzica." a spus el, aratand spre prima camera.

Inca nu-mi daduse drumul la mana si nu eram sigura daca uitase sau daca, ei bine... Nu stiam ce alt motiv ar fi putut fi.

"Dar daca vrei sa o transformi intr-o biblioteca ar merge si asta."

Ochii mei s-au marit la gandul de a avea o biblioteca.

"Le-am putea avea pe amandoua?" am intrebat eu entuzismata.

Nu voiam sa-l privez de camera lui de muzica. Nu aveam nicio idee la ce se referea mai exact dar suna important pentru el.

Edward a deschis usa si ochii mei s-au largit si mai tare.

Camera era frumoasa. Era de marime medie cu o alta fereastra si un loc langa fereastra. Salivam numai la gandul de a avea o biblioteca aici.

Peretii aveau o nuanta de crem iar lumina cadea exact pe locul de langa fereastra si peste un raft.Era. Perfecta.

"Cred ca asta ar putea merge." a spus Edward in sfarsit. "Am putea pune pianul in mijloc si sitemul audio in partea cealalta, langa fereastra."

Sprancenele mi s-au ridicat fara voia mea. Pian?!

"Si am putea pune un fotoliu pentru doua persoane pe celalalt perete." a aratat el spre peretele opus.

Si-a apucat barbia cu mana, gandindu-se.

"Alt raft langa canapea?"

M-a privit asteptand pentru a vedea daca eram de acord.

"Edward!" am tipat eu.

Da, eu, Bella Swan...ummm, Cullen, de fapt, tipam.

"Asta suna grozav!" am spus eu, zambind larg si i-am strans mana.

Asta mi-a raspuns la intrebare pentru ca atunci cand i-am strans mana a privit in jos la mainile noastre impreunate cu expresia confuza cea mai adorabila pe fata ca si cum tocmai realizase ca inca nu-mi daduse drumul. Inima mea s-a strans ca si cum voia sa-mi spuna ca nu intentionase initial sa ma ia de mana.

Dar si-a ridicat repede privirea si mi-a oferit acel zambet strengar al lui/

"Ma bucur ca-ti place." a spus el radiind.

Am incuviintat entuziasmata din cap/

"Deci nu te deranjeaza sa imparti locul cu mine?" m-a tachinat el.

Mi-am intors capul intr-o parte, incapabila sa mai opresc zambetul sa mi se intinda pe fata.

"Depinde." am spus eu timida.

S-a incruntat.

"Depinde de ce?" a intrebat el suspicios.

Am ras la expresia lui ingrijorata. Ca si cum aveam de gand sa fac caz cand aveam amandoi voie intr-o camera sau ceva.

"Chiar canti la pian?" am intrebat eu.

A incuviintat din cap, cu figura inca ingrijorata.

"De la patru ani." a recunoscut el.

La naiba! Era ceva ce omul asta nu putea sa faca?

"Macar esti bun?" am intrebat, incercnd sa par serioasa. "Pentru ca nu vreau sa trebuiasca sa stau aici, incercand sa citesc, in timp ce tu canti ca o pisica pe moarte."

Si-a aruncat capul pe spate si a ras iar eu am zambit.Mi-am jurat ca aveam sa-l mai fac sa rada asa.

"Ei bine, frumusetea sta in ochii spectatorului, nu?" a zambit el.

Am incuviintat din cap.

"Foarte adevarat." am fost eu de acord. "Dar nu cred ca exista multi oameni care vor gasi frumusete in sunetele pe care la scoate o pisica pe moarte."

A chicotit.

"Voi canta pentru tine cand pianul ajunge aici." mi-a promis el. "Si daca trec pestul, atunci vom imparti camera?"

"Suna bine." am chicotit eu.

Frate, tipam si chicoteam? Trebuia sa incetez sa mai pierd vremea cu Alice!

Dar era o scena minunata in capul meu. Eu stand pe locul de langa fereastra, prinsa in orice cartea citeam, in timp ce Edward canta ceva lent si linistitor la pian. Avea sa fie ca propriul meu concert privat. Si nu exista nicio indoiala in capul meu ca orice canta era frumos. Agentul Cullen nu facea nimic pe jumatate pana la urma.

Am facut asta tot restul diminetii, mergand prin fiecare camera si hotarand ce avea sa fie. Erau patru camere la primul etaj al casei: biblioteca/camera de muzica, o baie, si doua dormitoare. Unul avea sa fie camera de oaspeti si unul avea sa fie camera noastra.

Sau cel putin asta avea de gand sa le spunem celor care ne vizitau si doreau un tur al casei. Stiam ca familia sa asa avea sa faca. 'Camera de oaspeti' avea sa fie de fapt camera lui Edward. Iar eu aveam sa iau dormitorul cel mare. O parte din mine era recunoscatoare ca puteam avea propriul meu spatiu in curand din moment ce fusesem supravegheata 24/7 pentru aproape un an. Cealalta parte din mine era trista pentru ca nu mai exista nicio sansa sa ma trezesc din nou in bratele lui Edward. Nu mi-am permis sa raman prea mult asupra acestui aspect.

Dupa ce am fost prin toata casa si am vazut si curtea din spate(era frumoasa! Si avea un copac mare si batran cu un leagan.) Edward a decis ca artrebui sa mergem sa bem o cafea. Cred ca era si el recunoscator pentru pauza de la familia lui. Ii iubea, asta era mai mult decat evident, dar toti avem nevoie de o pauza din cand in cand.

"Doamna mea." mi-a zambit el in timp ce-mi deschidea usa cafenelei la care ne oprisem.

Mi-am muscat buza pentru a retine un zambet, dar am rosit flatata.

A chicotit.

"Awe." mi-a facut el cu ochiul. "Acum, asta e o adevarata doam..."

"Edward?!"

Capul meu si al lui Edward au zburat in directia de unde venise vocea ascutita si enervanta.

O femeie inalta, roscata, se ridicase de pe scaunul ei, cu un zambet larg pe fata, in timp ce se holba la Edward.

Era frumoasa. Avea parul lung si ondulat, ochi mari si albastri. Am urat-o imediat.

Te rog, sa fie o verisoara. Gandeam eu. Te rog, sa fie o verisoara.

Edward a injurat incet si a pasit mai aproape de mine. Niciodata nu-l mai auzisem injurand si instinctiv m-a facut sa vreau sa fac la fel pentru ca stiam ca nu era o verisoara.

"Eddie!" a tipat tipa in timp ce se indrepta spre noi.

Mi-am ingustat ochii. Nici macar sotia lui nu avea voie sa-l strige asa!

Edward a inchis ochii si si-a presat degetele pe tample ca si cum sunetul vocii ei ascutite strigandu-l pe cea mai detestata porecla ii dadea o migrena.

Ei bine, mie cu siguranta imi dadea dureri de cap. Asta era o certitudine.

"Buna, Tanya." a spus el politicos in timp ce deschidea ochii.

Vocea lui era controlata si masurata si nu era nicio "stralucire" in ochii lui. Am simtit o farama de aroganta stiind ca nu era cu adevarat fericit sa o vada.

"Eddie." a spus ea din nou.

Wow. Vocabularul ei era uimitor. Pe bune.

"Tanya." a oftat el. "Stii ca nu-mi place numele asta."

Ea a chicotit ca si cum era cea mai amuzanta gluma din toate timpurile.

"Dar mie imi place." a tors ea.

El s-a incruntat si si-a pus o mana in jurul taliei mele, tragandu-ma mai aproape.

Tipa, (Tanya parca?) s-a holbat la mana lui in jurul taliei mele ca si cum nu ma vazuse stand acolo. Asta era greu de crezut din moment ce ii aruncasem priviri pline de venin inca de la inceputul acestei conversatii stupide.

"Iubire, aceasta e Tanya."

Mi-a strans talia putin mai tare si m-a sarutat pe cap.

"Tanya, aceasta e frumoasa mea sotie, Bella."

Am zambit superior. Nu puteam sa nu.

Ochii Tanyei s-au largit si a devenit foarte palida. Parea absolut si complet ingrozita.

"A ta ce?" a tipat ea.

Edward si-a dres vocea.

"Sotia mea." a spus el incet. "Bella."

Am zambit angelic si i-am intins mana.

"Ma bucur sa te cunosc." i-am spus eu politicos. "Inca o data, care era numele tau?"

Edwrad m-a privit si a ridicat o spranceana, amuzat.

Ea s-a uitat de la unul la altul inainte de a-si drege glasul si sa-mi stranga mana violent.

"Tanya." a repetat ea rece.

"Oh." am spus eu ca si cum doar ce imi amintisem."Corect."

I-am zambit lui Edward ca sa vad ca el incerca din greu sa-si pastreze figura serioasa.

"Ma bucur sa te cunosc, Tanya."

Ea s-a uitat urat la mine. Fara nicio retinere.

"Ei bine, sunt sigura ca Eddie ti-a spus totul despre mine." se agita ea. "Am fost impreuna la liceu."

Eu doar m-am uitat urat la ea indiferenta. Desi, ca sa fim sinceri, Edward nu-mi povestise nimic despre nicio Tanya.

"Deci," a spus ea, cuvintele ei taioase contrastand zambetul larg de pe fata ei."Cand te-ai casatorit cu Eddie?"

"Eu si Edward doar vizitam familia lui dupa luna de miere." am spus eu,punandu-mi un brat in jurul taliei lui Edward.

"Ce dragut." a comentat ea, sunand ca si cum credea ca era oricum dar nu dragut.

"Si eu care credeam ca Edward nu avea sa-si intemeieze un camin."

Edward a oftat.

"Nu puteam s-o las sa scape." a spus eu, parand ca se simte foarte incomfortabil.

Am rosit, plecandu-mi privirea desi ii tineam talia mai strans. Stiam ca nu aveam absolut niciun motivsa fiu geloasa pe Tanya. Sau pe vreuna din fetele din trecutul lui, de fapt. Dar nu puteam sa nu ma intreb cate fete existasera exact in trecutul lui.

"Ei bine, ce dragut." a repetat ea rece.

M-a privit din nou cu dispret.

"Ma bucur ca te-am cunoscut, Bridget."

Eu doar am incuviintat din cap taios. Si eu ma bucur ca te-am cunoscut, tarfa.

"Eddie." a tors ea, fluturandu-si gebele incercand sa para seducatoare. "Ai numarul meu daca vrei sa..vorbim."

S-a aplecat usor inainte, doar ca sa fie sigura ca decolteul ei era..accesibil. Cine poarta asa un decolteu intr-o zi foarte rece din Forks?

"Pastram legatura." a tors ea.

Mi-am ingustat din nou ochii la ea. Am intalnit pietre care inteleg o aluzie mai repede decat ea.

"Tanya." a spus el politicos, dar nu putea fi in niciun caz interpretat ca un accpet pentru 'oferta' ei.

"Sa luam in calcul relatia noastra din trecut, nu cred ca sotia mea ar aprecia asta."

Sotia lui cu siguranta nu ar aprecia asta. Chiar daca era sotia lui falsa. Tanya nu trebuia sa stie asta.

"Cred ca e o masa libera in coltul acela, iubire." a spus Edward.

Eu am incuviintat din cap.

Tanya a pufnit si a plecat fara sa ne mai adreseze niciun cuvant vreunuia dintre noi.

Edward a oftat.

"Mergem?"

A aratat cu maa sa libera spre o masa libera.

Nu stiu ce mi se intamplase, daca era inca adrenalina care imi pulsa in vene dar brusc capatasem putina incredere.

M-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat ceva mai jos de obraz.

Edward a inghetat.

"Inca privea." am mormait eu inainte sa-mi iau mana de pe talia lui si sa-mi las mana sa alunece in a sa.

Imnujorarea mea era atat de proeminenta pana acum ca sunt sigura ca ar fi amenintat caldura soarelui. Cine stia ca gelozia era o emotie asa puternica?

"Cineva e gelos?" a intrebat eu, foarte amuzat, in timp ce tragea un scaun pentru mine.

Am privit in jos, ascunzandu-ma dupa perdeaua de par.

"Asa ar reactiona o sotie normala, nu?" am mormait eu.

Asta era un punct de vedere foarte bun. Toata lumea de aici ar fi fost foarte suspicioasa daca sotia lui Edward nu era catusi de putin deranjata daca el ar fi sarit in bratele Tanyei. Dar eu nu ma gandeam la asta atunci. Singurul lucru la care ma gandeam era ca ea ar fi trebuit sa stea la locul ei.

"Cred ca ti-ai subestimat talentul actoricesc, iubire." a ranjit el.

Ma holbam la marginea mesei. Om frustrant.

"Stiam sa fac asta." m-am eschivat eu. Dar nu mai jucasem si amandoi stiam asta.

"Buna indiferenta."a spus el, vocea sa auzindu-se mai aproape.

Mi-am ridicat privirea din reflex si n-am mai putut respira.

Fata lui era la numai cativa centimentri de a mea, respiratia lui simtindu-se usor peste buzele mele ca o mangaiere.

"Esti de-adreptul adorabila cand esti geloasa." a spus el cu o respiratie.

"Um..uhm..ugh.."

Asta e creierul tau in apropierea lui Edward. Se pare ca dictia Tanyei avusese efect si asupra mea.

Mi-am muscat buza fara sa ma gandesc si ochii lui au zburat spre buzele mele, ochii intunecandu-i-se. Si-a lins buzele, orice urmade amuzament disparand de pe fata sa.

Niciodata nu studiasem buzele lui Edward asa detaliat, dar acum voiam sa scriu sonete despre ele. Erau pline si moi in timp ce buza sa inferioara se proiecta in afar doar putin. Doamne, imi imaginam cum ar fi fost sa ma aplec doar cativa milimetri ca sa anulez distanta dintre noi si sa ii gust acea perfecta si imbufnata buza inferioara.

"Edward?"

Ne-am smucit unul de langa altul ca si cum ardeam. Edward a mai pastrat contactul vizual o fractiune de secunda inainte sa se intoarca spre noul venit, cu o nuanta slaba de roz colorandu-i obrajii.

"Da?" a spus el, sunand ametit in timp ce ce isi indrepta atentia spre cel care ii rostise numele.

Am scapat o respiratie tremuranda si m-am asezat la loc in scaunul meu. Ceera in neregula cu mine? Cese intamplase cu misiunea mea personala de a nu-l placea pe Edward?

Mi-am plimbat ochii peste cafeneaua aglomerata si am rosit. Nu doar ca-l placea pe agentul care ma tinea in viata, pentru ca sa fiu sincera -nu mai puteam nega asta acum, dar aproape ca il sarutasem in fata unui local plin de oameni.

"Felicitari, tinere." am auzit pe cineva spunand si mi-am ridicat privirea ezitanta,inca imbujorata.

Un om cu parul carunt statea in fata mea. Edward era de asemenea in picioare si ii strangea mana.

Avea ochi blanzi, un nas proeminent si ochelari cu rama groasa.

"Tatal tau mi-a spus ca ai venit acasa cu o surpriza enorma." a chicotit el.

Edward a zambit, aproape timid.

"Bella, acesta este doctorul Clark."

M-am ridicat pentru a-i strange mana iar Edward si-a pus o mana in jurul taliei mele fara a parea ca se gandise la asta.

"Doctore Clark, aceasta este sotia mea, Bella."

Omul mi-a zambit amabil si mi-a strans mana. avea maini mari si batatorite cu degete groase, dar erau calde.

"Doctor Clark lucreaza in acelasi spital cu Carlisle." mi-a spus Edward.

"Ma bucur sa va cunosc." am spus eu, zambind timida.

"De asemena." a spus el politicos.

Si-a pus o mana pe umarul luiEdward.

"Il cunosc pe tanarul Edward de cand avea opt ani." mi-a facut el cu ochiul.

Am zambit, incercand sa mi-l imaginez pe Edward oricum in afar de agentul CIA chipes care le stia pe toate.

"Carlisle l-a adus in ziua in care ne aduceam copiii la munca." a explicat el. "Acest tanar era peste tot, dorind sa stie tot ce se intampla. A vrut sa ia un scalpel si sa ne urmeze in sala de operatii."

Edward a ridica din umeri, aruncandu-mi o privire care putea fi tradusa prin 'doar nu crezi asta,nu?'

Eu am chicotit.

"Unele lucuri nu se schima niciodata, nu?" l-am tachinat eu.

Edward s-a incruntat jucaus la mine.

"Multumesc, doctor Clark." a spus Edward, incruntandu-se la el.

Dr. Clark a ras.

"Bine, bine." a spus el, ridicand mainile in semn de capitulare. "Pot intelege o aluzie."

Mi-a luat din nou mana si a sarutat-o.

"Mai bine ai avea grija, tinere Edward." l-a tachinat el. "Daca as fi fost cu 20 de ani mai tanar..."

Edward a pufnit.

"Ai grija, batrane."

Dr. Clark a chicotit.

"Ma bucur ca te-am cunoscut, Bella." mi-a spus el. "Carlisle si Esme pur si simplu te adora."

Am rosit, privind in jos timida.

"Si eu ma bucur ca v-am cunoscut."

Edward a chicotit, scuturandu-si capul, apoi s-a asezat.

L-am urmat si m-am asezat si eu, luand meniul din mijlocul mesei.

"Pare un om destul de excentric." am comentat eu, aruncandu-mi ochii peste meniu.

El a incuviintat din cap.

"E un om bun,totusi." m-a asigurat el.

A zambit.

"Chiar daca a incercat sa-mi fure sotia."

Am pufnit, dar am decis sa schimb subiectul.

"Ma bucur sa vad ca obiceiul tau de a umbal de colo colo cu un scalpel s-a terminat." am zambit eu.

El si-a dat ochii peste cap.

"Atunci nu intelegeam de ce uncopil de opt ani nu putea sa ajute cu chirurgia." a spus el. "Si sa stau in sala de asteptare nu e la fel de amuzant ca urmarindu-i facand un transplant de inima."

M-am cutremurat.

"Ugh." am gemut eu. "Sange."

Edward a ras.

"Poate ar trebui sa comandam?" a sugerat el.

Si ca si cum ar fi fost chemata, sau poate urmarea, o femeie tanara (probabil cu catuva ani mai tanara decat mine) a venit si ne-a luat comanda, apoi a fugit,imbujorandu-se timida la Edward.

"Imi pare rau." a spus el incet,parand aproape timid, dupa un moment de tacere.

L-am privit, cu sprancenele ridicate in semn de intrebare.

"In legatura cu Tanya." a explicat el. "Este..."

"Dogmatica?" am sugerat eu."Incredibil de plina de ea? Implacabila?"

A ridicat o mana indicandu-mi sa ma opresc.

"Da. Toate cele mentionate." a admis el.

Am ridicat din umeri, uitandu-ma la marginea mesei.

"Fosta ta?" am intrebat eu, incercand sa sun nonsalanta,

Edward nu a spus nimic pentru un moment, si m-am uitat la elprintre gene. Parea extrem de incomfortabil si isi freca ceafa cu o mana.

"Ehh... da."

Am incuviintat din cap, incercand sa-i sugerez ca nu trebuia sa imi spuna mai mult daca nu voia.

"Am iesit impreuna in liceu." a continuat el iar eu l-am privit timida. "In ultimul an de liceu."

"Da.." l-am indemnat eu.

"Ea si-a imaginat ca aveam sa ne mutam impreuna la oras si ca aveam sa facem facultatea impreuna. Nu eram gata pentru asta."

A ridicat din umeri.

"Si astea nu erau exact planurile mele... Dupa cum stii."

Si-a dres vocea neindemanatic.

O da, prietena care vrea sa faceti facultatea impreuna in timp ce tu planuiesti in secret sa lucrezi pentru CIA. Puteam vedea cum asta nu avea cum sa functioneze.

"De ce..." am inceput eu, dar apoi m-am oprit, jucandu-ma cu marginea meniului.

Edward a ridicat o spranceana.

"Ce?" m-a indemnat el.

"Nimic." am bolborosit eu. "Nu conteaza. Nu e treaba mea."

Edward si-a intors capul intr-o parte, privindu-ma calculat.

"Ce nu ar putea fi treaba sotiei mele?" a spus el in sfarsit.

A spus-o intr-un mod jucaus dar stiam ca murea de curiozitate sa stie ce gandeam.

Am oftat.

"Doar.." am inceput din nou, incercand sa ma gandesc la un fel diplomat de a formula intrebarea. "De ce.. De ce te-ai intalni cu cineva ca ea in primul rand?"

Mi-am simtit imbujorarea revenind in forta de indata ce cuvintele au iesit darea era atat de...dogmatica, plina de ea si implacabila. O, da. Si tarfa.

Mi-am ridicat privirea ca sa-i urmaresc reactia, rugandu-ma sa nu-l fi jugnit cu intrebarea mea.

El a ridicat din umeri.

"Nu stiu." a recunoscut el. "De fapt nu e atat de rea pe cat pare?"

A sunat ca o intrebare iar eu am m-am strambat.

"Bine,poate e." a oftat el, vazand ca nu-i inghiteam incercarea de a fi dragut.

"Deci.. de ce ti-a placut de ea?"

A oftat, ridicandu-si mainile.

"Nu stiu." a repetat. "Niciodata nu te-ai intalnit cu cineva cu care ai regretat mai tarziu ca ai iesit?"

Am palit.

Ochii i s-au marit ca si cum realizase ce spusese si cu cine vorbea.

M-am uitat in jos la masa, jucandu-ma cu pliculetul de zahar, si mi-am dres vocea.

"Da." am spus eu moale. "De fapt, chiar am facut-o."

"O Doamne, Bella,imi pare atat de rau. "a spus el, sunand ingrozit. "Nu gandeam."

Mi-m ridicat privirea, cu ochii brusc inlacrimati.

Am ridicat din umeri, incercand sa par ca si cum nu era mare scofala.

"E in regula, Edward." am spus eu.

Si asa trebuia. Era doar corect. Eu il intrebasem despre fosta sa. El ma intrebase despre fostul meu. Nu era vina lui ca fosta lui nu incerca sa-l omoare acum.

Dar serios. Regretam ca ma intalnisem cu Jacob? El nu avea nicio idee.

"Nu." a oftat el, cu ochii indurerati. "Nu e. Nu mai trebuie sa vorbim despre asta."

M-am asezat mai dreapta in scaun si mi-am dat la o parte parul de pe fata, determinata.

"A fost primul meu amic atunci cand m-am mutat." am spus, vocea mea sunand mecanica.

Mai spusesem povestea asta dar nu inceta sa ma uimeasca cata durere imi provoca de fiecare data. N-ati auzit niciodata ca e usor sa fii intelept dupa ce totuls-a incheiat? Ei bine, acesta, prieteni, e purul adevar. De fiecare data cand ma uitam inapoi la acele luni in care eu si Jacob eram prieteni, lunile care ne-au condus la noi doi ca un cuplu, intotdeauna pot gasi o gramada de lucruri care ar fi trebuit sa ma avertizeze in legatura cu el ca si cum erau marcate cu portocaliu fosforescent. Cum de imi scapasera atunci? Ca el fiind gelos sau temperamental? Ca el fiind secretos si defensiv sau ca acei oameni care pareau aproape speriati cand il vedeau pe strada.

"Am fost prieteni cateva luni inainte sa incepem sa iesim oficial. Dar n-am mers niciodata la el acasa. Intotdeauna ne intaleam altundeva sxau venea el la mine acasa."

Am oftat, masandu-mi tamplele cum facuse si el cand o vazuse pe Tanya.

"Iesem de o luna, mai mult sau mai putin, cand am mers pentru prima data la el acasa. Nu era nimic suspicios. Nu l-am cunoscut pe..."

Am inspirat adanc si am inchis ochii.

"...Billy... pana ce nu mergeam de ceva timp la el si cand l-am cunoscut mi s-a parut dragut. Putin...siret, am puteam spune. Intotdeauna spunea ca e ocupat si apoi se inchidea in birou."

Am ridicat din umeri,simtind un nod in gat.

"Nu ma gandeam prea mult la asta." am murmurat patetic. "Credeam ca era un om foarte ocupat."

Am inchis ochii, incercand cu disperare sa nu finu trasa inapoi in amintire.

"Jacob facea parte din asta, desigur." am soptit, cu vocea sparta. "Si eu nici nu stiam."

Doamne, fusesem atat de proasta. Atat de naiva. Jacob trebuia sa il inlocuiasca pe Billy daca i se intampla ceva. Sau daca era inchis pe viata.

"Dupa un timp, Jacob a inceput sa devina...violent." am oftat eu. "Niciodata nu m-a lovit de fapt, dar era degradant emotional. Imi spunea ca nu merit osteneala si ca nu puteam face nimic bine. Stiam ca trebuia sa ma despart de el."

Am inghitit in sec,amintindu-mi momente specifice pe care incercasem cu disperare sa nu.

"Dar eram speriata." am recunoscut. "De fiecare data cand eram aproape sa o spun el doar se holba la mine cu atata furie, cu atat de mult dispret in ochi. Niciodata nu ma indoisem de faptul ca Jacob Blaque putea rani pe cineva dar nu intelesesem intinderea acestei situatii."

Edwrad tacuse pe toata durata explciatiei mele dar s-a intins peste masa si mi-a luat mana, inarmandu-ma cu forta de a continua.

"Intr-o noapte am inceput sa ma gandesc la toate lucurile pe care le spusese sau le facuse in ultimul timp. Fusese mai rau, mai furios, decat de obicei."

Si de ce nu ar fi fost? Doamne, totul era atat de clar acum. Era stresat pentru ca cineva voia sa iese din afacere. Atatea nopti dupa acea noapte ma intrebam. Ma intrebam cine ar fi putut fi celalalt care il 'tradase' pe Billy Blaque inainte. Avusese Jacob de-a face cu moartea lor?

Era un gand care-mi dadea fiori pe sira spinarii si in stomac. Am incercat sa nu raman asupra gandului dar nu puteam sa nu ma intreb...

"Era hotarata sa merg si s ma despart de Jacob dupa ce se intunecase." am continuat eu. "Deci m-am urcat in masina si m-am indreptat spre casa lui inainte sa ma razgandesc."

Am inghitit in sec si m-am uitat la Efdward care inca nu spunea nimic. Ii eram recunoscatoare pentru asta pentru ca stiam ca nu as mai fi fost capabila sa continui daca eram intrerupta.

"Nu l-am gasit pe Jacob" am soptit eu. "Nu era acasa in acea noapte."

O lacrima a scapat din coltul ochiului meu iar eu am inalturat-o furioasa.

"Dar Billy era."

Mi-am plecat privirea, nedorind ca Edward sa ma vada plangand.

"Si domnul Clearwater." am suspinat eu cu amaraciune.

In cunoscusem pe fiul lui odata la un picnic cu familia Blaque. Seth. Era inalt pentru varsta lui si avea o figura prietenoasa si vesela. Isi petrecuse majoritatea timpului facand glume pentru a ma face sa ma simt mai comfortabil. Tatal sau incercase sa iese din afacere pentru el. Pentru familia lui. Si de asta plangeam eu acum. Ar fi trebuit sa aiba finalul lor fericit pana la adanci batraneti.Incerca sa faca ce era cel mai bine. Si a platit cu viata pentru asta.

Seth nu avea sa-si mai vada vreodata tatal pentru ca un om inconsecvent voia toata puterea. Voia sa poata tine sforile si sa faca pe toata lumea sa sara. Era cel mai letal maestru papusar.

"Nu a mai apucat sa-si ia la revedere." am suspinat eu. "Facea asta pentru ei si acum nu-i va mai vedea niciodata."

Mi-am luat mana din a lui Edward si mi-am pus bratele in jurul meu, incercand sa ma adun. Continuam sa vad totul iar si iar.

Pentru ca imi elimin angajatii FOARTE atent...nimeni nu ramane in viata.

Apoi click-ul armei si BAM!

"Voia doar sa iese din afacere." am plans eu. "Incerca sa faca ce era cel mai bine."

Am auzit scartaitul unui scaun pe podea si aproape imediatEdward a fost langa mine. A ignorat ochii atenti ai clientilor curiosi si m-a ridicat, punandu-ma in poala lui si asezandu-se pe locul meu vacant.

"Imi pare atat de rau." a soptit el din nou si din nou. "Imi pare rau. Imi pare rau, imi pare atat de rau."

Mi-a mangaiat parul in timp ce ne leganam inainte si inapoi iar eu m-am agatat de el.

"Imi pare atatde rau, frumoasa mea Bella." a soptit el. "Sshh. Totul va fi bine."

Eu doar ii strangeam gluerul, dorindu-mi sa stea cu mine. Doar nu ma parasi, gandeam eu in timp ce el isi cerea scuze pentru ceva asupra caruia nu avea control.

Doar nu ma parasi.

"Plangeai prima data cand ne-am intalnit." mi-a soptit el in par. "Si iti promit ca voi face tot ce-mi sta in putere sa ma asigur ca nu vei mai plange vreodata."

______________

O, Doamne...Imi pare atat de rau...:(

Chiar am avut foarte multe pe cap si n-am putut sa postez.

Pentru cei care nu stiu, eu am si doua ficuri la care scriu in paralel si e greu sa ma tin de toate si sa multumesc pe toata lumea. Eu chiar speram ca puteti intelege..:(
In plus, mama mi-a ridicat o mica pedeapsa abia cand a aflat ca m-am calificat la olimpiada nationala de latina, dar tot nu prea am timp sa postez daca vreau sa iau nota mare:(

Imi pare sincer rau :((

M-a intristat sa vad cateva comentarii care chiar mi-au taiat elanul... Sau cateva comentarii care au fost chiar inexistente... Ma descurajeaza pur si simplu :)

Deja aberez, nu?:D Da, imi sta in fire.

Oricum, promit sa ma revansez :*:* I hope u understand ;)
Love ya all!! Comment! :*:*:*:*:*:*:*:X:X:X:X:X