Capitolul 24

-BPOV-

Edward mi-a cantat la fel cum facuse noaptea trecuta. M-a asezat pe banca din fata pianului langa el si mi-a zambit aproape timid. Apoi muzica a curpins poienita, aducand lacrimi in ochii mei. Era o melodie incantatoare, delicata, care parea sa rezume in cateva note perfect sentimentul ce ma dominase toata ziua. Mi-am odihnit capul pe umarul lui si am ascultat melodia, sumarul fericirii. Eram tentata sa dedic melodia tuturor sufletelor deprimate din intreaga lume -la naiba cu antidepresivele! Era imposibil sa mai simti si altceva decat euforie ascultand doar aceasta simpla melodie.

When no one was around

And I couldn't even find myself

It was you I really needed.

I was so blind.

But now that I have found you

My love you will forever be.

Remain with me. Remain with me.

And I will help you see

That you deserve the moon;

How much you mean to me.

The world could shift beneath my feet

But it is you

I will always need.

My love you will forever have.

My heart you have attained.

Muzica s-a oprit cu o nota sobra lasata in aer; nu mai era nimic de spus, nimic ce as mai fi putut spune ca urmare acestui lucru deci pur si simplu jonglam in jurul trairii noastre fericiti pana la adanci bartraneti, desi speram ca eram departe de adanci batraneti. Mi-am intors capul care inca se odihnea pe umarul lui si l-am sarutat -delicat si tandru.

"Pentru totdeauna." am soptit eu apoi, zambind larg.

Edward m-a sarutat pe crestet si si-a odihnit barbia acolo.

"Esti viata mea acum."

Nu stiu pentru cat timp am stat asa, acolo, temandu-ne sa distrugem acel moment perfect. Fusese o zi atat de incredibila. Vreau sa spun, eu eram Isabella Swan. Lucruri atat de bune pur si simplu nu mi se puteau intampla mie. Dar se intamplau acum, ca si cum cineva voia sa se revanseze pentru toate dezamagirile din viata mea cu aceasta fiinta care statea acum langa mine. Si se revansase din plin pentru fiecare lucru rau care mi se intamplase vreodata in viata mea pustie.

"Cred ca ar trebui sa mergem." a oftat Edward in final, regretul fiind mai mult decat evident in tonul sau. "Inainte ca Leah sa decida sa trimita intariri dupa noi."

Am chicotit, dar el nu.

"Ar face asta, nu-i asa?"

El a incuviintat iar eu am oftat.

"Bine." am gemut eu.

Asta l-a facut sa chicoteasca si m-a mai sarutat o data pe crestet inainte sa ma ridice odata cu el.

"Ne putem intoarce cand vrei tu, iubire."

Am zambit larg.

"Serios?"

"Sigur ca da." m-a asigurat el. "Doar sa spui cand."

Mi-am muscat buza, prefacandu-ma ca ma gandeam la asta.

"Maine?" am intrebat eu. "Si poimaine? Si in fiecare zi?"

El a ras.

"Dorinta ta imi e porunca." mi-a promis el, incercand sa para serios. Nu se descurca prea bine si eu am ranjit. Era mult prea fericit chiar si ca sa se prefaca ca era serios.

"Dar ar trebui sa mergem." a repetat el, luandu-mi mana. "Ai fost plecata toata ziua. Probabil ca Leah e mai mult decat suspicioasa."

M-am incruntat ingrijorata. Oare avea sa includa aceasta disparitie in raportul ei pentru cartierul general? Aveau sa-l verifice pe Edward si sa vada ca si el isi luase dupa-amiaza libera de la spital? Cu siguranta aveau sa puna lucrurile cap la cap.

"La ce te gandesti, iubire?"

Mi-am ridicat privirea spre Edward, in timp ce el ma ajuta sa trec de niste ierburi.Si el era incruntat, dar nu sunt sigura ca era din cauza propriilor lui griji sau daca era frustrat din cauza tacerii mele. Probabil ca putin din amandoua; ura cand nu-i spuneam la ce ma gandesc.

"O sa intram in buclul?" am intrebat eu, sunand ridicola. Sunasem ca un copil care era ingrijorat in legatura cu fratele mai mare care avea sa-l parasca la mami si la tati. Si probabil ca intr-o anumita masura, asta se intampla aici. Leah se presupunea ca e fratele cel mare.

El a chicotit, trecandu-si buzele peste mana mea.

"Ma descurc eu cu Leah." a promis el, ghicind unde voiam sa ajung. "Ma voi gandi la o scuza."

Mi-a facut cu ochiul.

"Poate am avut probleme cu masina?"

Am incuviintat din cap.

"Si a trebuit sa ne luptam cu un urs grizzly de prin zona ca sa putem ajunge acasa." am adaugat eu, ochii stralucindu-mi de entuziasm la povestea exagerata -la cea rationala se gandea el in timp ce ne indreptam spre masina.

Tot drumul spre casa am adaugat aceste detalii. Cand ajunsesem pe autostrada, un tir s-a dovedit a fi magic si a fost transportat intr-un film Disney de un magician pe care noi il vazusem anterior in timp ce rezolvam problemele cu masina. Edward a chicotit, scuturandu-si capul in timp ce deschidea usa masinii si mi-a facut semn sa intru.

"Asta e... interesant." a ras el. "Dar cred ca ar trebui sa ma lasi pe mine sa ma descurc cu povestile de acoperire."

M-am bosumflat, scotand limba la el.

"Nu-ti plac ideile mele, S.S.A?"

El si-a dat ochii peste cap si a deschis gura sa spuna ceva cand a fost intrerupt brusc de nimeni alta decat fratele cel mare in persoana. Edward se gandise ca poate ar trebui sa o numin surioara mai mare dar eu protestasem -ceea ce l-a facut sa remarce ca aveam o problema extrem de grava cu distingerea genurilor astazi. Eu doar am scos limba la el.

"Cullen!" a tipat Leah.

El a pufnit, plasand inca un sarut rapid de buza mea inferioara bosumflata apoi mi-a dat drumul la mana si a facut un pas departe de mine astfel incat sa fie la distanta sigura.

"Da, Leah?" a raspuns el calm.

Ii puteam auzi pufaielile enervate in toata casa. Suna oarecum ca si cum era in sufragerie.

"Trebuie sa vorbesc cu tine!" a anuntat ea, inca fara sa se arate. Poate ca era prea furioasa ca sa mai fie profesionala. "Acum!"

Edward mi-a aruncat o privire care tradusa ar fi insemnat: 'ar trebui sa o ucidem acum sau sa mai asteptam?'

Am strambat din nas. As fi vrut sa nu trebuiasca sa-i fac fata lui Leah dupa ziua noastra magica.

"Salveaza-te." a soptit el.

Am chicotit, iar el mi-a facut cu ochiul, mergand cu capul plecat comic. Edward avea sa se ocupe de Leah. Eu nu puteam sa ma ocup de nimic. Literalmente am sarit pe scari spre camera mea si, ajunsa acolo, am inchis usa cu un oftat, gandurile la ziua de azi nedandu-mi pace si nelasand catusi de putin loc pentru negativitate. Ziua de astazi fusese cea mai minunata zi pe care o putuse cineva trai vreodata. Fara gluma.

Apoi am auzit; tocmai cand imi lasasem garda jos; exact cand uitasem sa ma uit peste umar.

"Buna, Bella."

Ii simteam rasuflarea in ceafa, imi trimitea fiori pe sira spinarii. Am inghetat, cu ochii mariti de spaima. Cunoasteam vocea aceasta prea bine.

"Mi-a fost dor de tine, Bell."

M-am intors, palida.

"J-Ja-Jacob." m-am balbait eu, fiind capabila sa scot doar sunetele pe care le facea respiratia mea accelerata.

El a ridicat o spranceana.

"Asteptai pe altcineva?" a intrebat el, vocea fiindu-i incarcata de amuzament.

Mi-am scuturat capul viguros, desi nu stiu daca ii raspundeam intrebarii lui sau incercam doar sa neg, sa nu recunosc teroarea, norii negri care imi intunecasera cerul, care erau peste tot in jurul meu, facand mult mai greu sa ma concentrez si pe altceva.

"Trebuie ca stiai ca aveam sa vin." a spus el linistit.

Am facut un pas in spate din reflex si m-am lovit cu spatele de usa. Jacob a facut si el acel pas infricosator spre mine si si-a odihnit masinile de o parte si de alta a capului meu. Nu puteam privi in alta parte desi creierul meu imi tipa sa o fac. Eram inghetata de groaza. Am facut orbeste o incercare patetica de a deschide usa, desi odata ce deschideam usa nu aveam nici cea mai vaga idee ce puteam face.

Jacob a ras, prinzandu-mi mainile si ridicandu-mi-le de o parte si de alta a capului.

"O, nu, draga." a facut el dramatic.

Am inghitit in sec. Si iata cum cosmarul meu incetase sa mai fie un cosmar. Erau aceleasi imagini care ma tineau treaza noaptea, care ma faceau sa ma rasucesc si sa ma intorc plina de sudoare rece. Era realitate. Iar cosmarul meu statea chiar in fata mea.

"De unde ai stiut unde eram?" am intrebat eu, incapabila sa ma mai concentrez pe altceva decat pe privirea neagra din fata mea. Trecutul meu infiorator revenise foarte clar in prezent. "Cum ai intrat aici?"

"O, Bella." a chicotit el, dandu-mi parul la o parte din ochi in timp ce-mi tinea ambele maini cu doar una de-a lui. Am tresarit din cauza atingerii lui ceea ce l-a amuzat si l-a infuriat in egala masura. "Nu pot sa cred ca tu ai crezut ca aveam de gand sa renunt la tine. Te iubesc."

A facut o pauza ca si cum astepta acelasi raspuns de la mine. Am ramas tacuta. Edward imi aratase ce era iubirea cu adevarat. Iubirea nu era infricosatoare asa cum era acest sentiment ce ma incerca acum. Iubirea nu reprezenta cai de manipulare. Nu fusesem niciodata indragostita cu adevarat de Jacob Blaque, nici macar la inceput.

El a oftat, sunand dezamagit.

"Locul asta are un sistem de securitate impresionant. Desi sunt sigur ca stii asta." a spus el, inca neraspunzand la intrebarea mea. Cu Billy fusesem capabila sa raman puternica. Fusesem cpabila sa iau o decizie rationala, oricat de speriata fusesem, dar reusisem sa nu-mi arat teama. CuJacob stand chiar in fata mea nu puteam decat sa inghit in sec pentru ca stiam ca urma. Posibilitatea ca el sa ma lase sa plec si a doua oara nu exista. Mai ales cand posibilitatea ca eu sa ma fi revoltat era acum o realitate. Eu eram inamicul acum.

El avea tupeul sa sune jignit, usor ranit. In ciuda nodului din gatul meu am reusit in final sa-mi mut privirea, uitandu-ma la un punct din podea ca si cum acolo se afla salvarea mea.

"Cel mai bun sistem de securitate pe care l-am vazut vreodata." a continuat el, sunand impresionat. "Sincer sa fiu, nu stiu daca as fi fosr capabil sa trec de el. Norocul meu ca asta nu a fost necesar din moment ce am avut pe cineva care sa-mi deschida usa din fata pur si simplu si sa-ti faca un tur al casei."

El a chicotit malefic, amintindu-mi de tatal lui cand facea asta. Sunetul nu avea niciun strop de umor. Era infricosator, neinteresat, usor plictisit. Era sunetul rasului unui om fara pic de inima, o avertizare ca ei nu vor arata mila catusi de putin.

"Lucrurile au fost chiar foarte civilizate."

Un val de noua teroare m-a inundat, atat de puternic incat aproape ca m-a doborat aproape ca si cuvintele sale inregistrate in mintea mea. Capul mi-a zburat in sus, ochii imi erau largi de surprindere si teroare.

"Leah!" am icnit eu.

Jacob a zambit malitios.

"Eu si Leah am fost prieteni mult timp." a spus el, sunand mandru de el insusi. "Chiar de dinainte ca eu sa aflu de afacerea familiei."

Si-a mutat privirea la unghiile lui, examinandu-le atent.

"Dar trebuie sa recunosc ca am tras niste foloase de pe urma aceste prietenii."

Si-a ridicat din nou privirea, a lui incrucinsadu-se a mea ca o coliziune violenta a doua galaxii, iar ura din ele striga.

"Pentru inceput, a aflat cine era micul spion bagacios. Ei chiar au crezut ca eu nu aveam cum sa aflu ca 'propietatea mea' era impotriva mea?"

Lacrimi mi-au inundat ochii si mi-am lovit capul de usa, incercand sa simt altceva decat vina. Durerea m-a atacat din interior. Nu trebuia sa intreb. Il omorase. O puteam vedea in cohii lui cand mentiona asa numita tradare.

"Dar nici macar Leah nu stia unde te mutasera." a spus el pe un ton formal, ca si cum asta ar fi fost o conversatie intre doi prieteni vechi. "Se pare ca pastrau secretul foarte bine. Stii, nu le spusesera asta niciunui alt agent."

A ranjit.

"Prietenii tai din Chicago au niste probleme serioase de incredere."

M-am uitat urat la el, rezistand dorintei de a-l scuipa in fata. Parea sa vada cat de mult efort depuneam ca sa nu fac asta si parea de asemenea sa-l amuze.

"Iti poti imagina incantarea mea cand prietena mea, Leah, a fost insarcinata cu cazul? Nu doar ca avea sa stie unde esti, avea sa poata fi acolo ca sa mi te livreze."

Acesta fusese planul ei de la bun inceput. Sigur ca nu s-ar fi gandit de doua ori inainte sa ne toarne. Stiusem de la bun inceput ca eram noi impotriva ei, ca era aici ca sa ne spioneze. Doar ca noi nu stiusem cui avea sa raporteze totul.

"Edward!" am tipat eu, vazandu-l cu ochiul mintii scuturandu-si capul, intrand in cealalta camera in urma cu doar cateva minute. Daca ar fi stiu el ca se indrepta spre condamnarea sa...

"Edward!" am tipat din nou, ridicand volumul in timp ce realizarea ca asta deja nu ma mai implica doar pe mineimi inunda mintea ca un val de apa rece ca gheata in fata. Trebuia sa-l avertizez! Poate ca nu era prea tarziu. Poate....

"Suficient!" a rabufnit Jacob, impingandu-ma si mai tare in usa. Am simtit sangele umplandu-mi gura de cand imi muscasem buza din cauza impactuloui si amestecat cu teama mi-a facut stomacul sa se intoarca pe dos.

"Da, am fost de asemenea surprins cand Leah mi-a spus de ce o insarcinasera cu cazul." a sasait el, furia clocotind in ochii lui negri. "Se pare ca tu si agentul Cullen sunteti prea apropiati pentru gustul lor."

A marait numele lui iar eu am icnit.

"Edward," am hohotit eu, lacrimile rostogolindu-se usor acum pe obrajii mei. Acesta putea fi sfarsitul; nu se putea! nu pentru el!

Aceasta ultima iesire a fost picatura care a umplut paharul pentru el, cea care i-a facut tonul formal si jocul sa dispara. Si-a tras mana inapoi pentru a si-o lovi apoi de obrazul meu, facandu-mi capul sa zboare intr-o parte.

"Tu esti a mea!" a marait el.

"Nu sunt posesia nimanui!" am spus eu taios, stergandu-mi sangele care tasnea din buza mea inferioara.

O privire de dezgust i-a aparut in ochi si m-a dezlipit de usa pentru a ma arunca pe podea. Am aterizat pe podea, langa lenjeria intima care inca era abandonata langa pat.

Jacob m-a examinat pe mine, apoi bucata de material cu privirea de gheata si narile dilatate.

"Tatei nu i-a placut niciodata de tine." m-a informat el, strangandu-si si desfacandu-si pumnii si cu maxilarul inclestat. "Nu credea ca ai ce trebuie ca sa poti pastra secretul familiei."

"Secretul era asasinarea oamenilor, Jacob!"

El a ridicat din umeri, ca si cum asta il lasa indiferent.

"Voia ca eu sa o termin cu tine, dar eu am refuzat." a spus el printre dinti, regretul fiind clar in vocea lui rece. "Din cauza ta e el acum in inchisoare."

Ca o umbra, toate trasaturile i s-au intunecat de furie. Se uita la mine ca un copil caruia tocmai i se facuse o nedreptate si nu intelegea de ce.

"Voi corecta aceasta greseala acum." a spus el, cu intensa determinare.

Mi-am inchis ochii pentru a impinge inapoi lacrimile. In ultimul an, scapasem de moarte de mai multe ori decat sunt alti oameni amenintati. Stiam ca norocul avea sa mi se termine odata si odata. Pana la urma, eu eram un magnet pentru pericol.

Jacob mergea spre mine iar eu am deschis cu ezitare ochii, inspirand adanc. Era ca si cum ai privi moartea in ochi. Asta era.

"Vei muri pentru ce i-ai facut tatalui meu." a spus el. "Dar mai intai, iti vei urmari iubitul murind pentru ce mi-ai facut mie."

"Nu!"

___________________________________________

Putin dramatic, nu? :) Stiu, dar e grozava intorsatura de situatie. Nu stiu cine se astepta la asta si cine nu, dar eu clar nu!
Povestea e grozava, dar e pe terminate :( Doar 6 capitole si un epilog. Pfff! Greu de crezut, nu?:) Dar nu stiu daca v-am spus, de la aceeasi autoare am mai citit o poveste care o sa va incante! Nu e la fel de multa drama, e mult mai amuzanta si sunt convinsa ca o sa va placa la fel de mult ca si mie ;)

Din nou, pentru a mia oara, imi cer scuze pentru postarile atat de rare. Stiti si voi cum e cu scoala, lucrari initiale...:( Fac tot posibilul sa nu va las prea mult in aer.

Si ca o incheiere, as vrea sa va spun ca am infiintat un blog unde promovez fanficuri. Asa ca daca aveti vreo poveste pe care vreti sa o promovati, trimiteti-mi un e-mail la adresa deedee.clau@yahoo.com sau dati add la id deedee.clau si lasati-mi un mesaj :D.

Pupici :*:*:* Si nu uitati sa lasati si un comentariu pt sufletelul(si orgoliul) meu :">

Dienutza