Capitolul 25

"Nu!" am tipat eu, un tipat de agonie. Ceva s-a rupt inlauntrul meu. Toata acea teama paralizanta ce ma inghetase mai inainte , care ma tinuse neajutorata, disparuse acum.

"Nici macar sa nu te gandesti sa-l ranesti pe Edward!" am sasait eu, inclestandu-mi pumnii.

Jacob si-a dat ochii peste cap.

"Nu-i asa ca-i dulce?" a spus el sec.

"Foarte dulce."

Capul mi-a fost propulsat in directia de unde se auzise noua voce sarcastica.

"Buna, Leah!" a salutat-o Jacob prietenos.

Ea i-a zambit, un zambet real de data asta. Nu era acel zambet pe care incerca sa mi-l afiseze mie -fortarea nenaturala a buzelor ei. A incuviintat odata din cap spre el.

Dar niciunul din aceste lucruri nu mi-a captat atentia pentru mai mult de o secunda. Toata atentia mea era concentrata pe acel Edward fara aparare spre care Leah avea arma indreptata.

"Nu." am icnit eu. "Edward,te rog."

Nici macar nu stiam ce ceream, ce imploram. Voiam doar sa fim inapoi in poiana noastra, sa ne sarutam sub cascada sau sa ascultam muzica aceea de pace si fericire. Voiam sa deschid ochii si sa ma trezesc in bratele lui Edward. Voiam ca el sa-mi mangaie spatele si sa-mi spuna ca totul o sa fie bine, ca acesta era doar un nenorocit de cosmar.

Dar asta nu avea sa se intample. Si puteam doar sa sper ca Edward avea sa iese cu bine din asta.

"Lasa-l in pace." am implorat eu."Pe mine ma vrei. Omoara-ma."

Edward a marait. Da, literalmente a marait la mine.

"Bella!" a sasait el.

Jacob si Leah ne-au ignorat complet mica altercatie. In schimb, Jacob s-a intors spre el,tinandu-si un ochi si asupra mea.

"Agent Cullen," a dat el din cap. "Si eu care credeam ca vei fi un adevarat obstacol."

Leah s-a strambat.

"Se pare ca ai obtinut un mic avantaj, nemernicule." Tonul pe care il folosea eras formal si rece, dar inspaimantatoare. Niciodata nu-l mai auzisem vorbind pe acest ton dar imi puteam imagina ca-l folosise inainte sa-l ucida pe acel om cu un cablu si un mar.

"Aminteste-mi, cum se numeste cel care loveste fara avertizare?" a intrebat el rece.

"Un imbecil fricos." am completat eu, iar el a incuviintat din cap in directia mea.

"Acum," a spus el pe acelasi ton de agent secret, incercand sa faca un pas spre mine.

Leah a incarcat arma pe care o avea indreptata spre capul lui, iar eu am tipat.

"Edward! Nu!"

"Leah," a oftat Jacob pe un ton dezaprobator.

L-am privit, confuza, dar totodata cu speranta. Se razgandise? Poate avea sa ma ucida doar pe mine in locul lui. Mi-as fi dat viata fara ezitare daca asta insemna sa o salvez pe a lui Edward.

"Aminteste-ti planul, Leah." a continuat el. "El sufera. Ea priveste."

Edward a pufnit.

"Doar las-o sa plece, Jacob." a cerut el. "E o viata pentru o alta viata. Pot intelege asta. Viata tatalui tau a fost luata, metaforic vorbind."

Jacob a incuviintat din cap, cu maxilarul inclestat.

"Deci, omoara-ma pe mine." a spus el fara niciun fel de intonatie in voce. "Voi plati acest pret, dar nu exista niciun motiv pentru care ea ar trebui sa sufere."

"Edward, nu!" am tipat eu. La ce se gandea? Nu puteam sa traiesc fara Edward!Daca viata lui se termina in acest punct nu exista niciun motiv oentru care a mea ar fi trebuit sa continue.

"Nu." a spus Jacob rece. "Ea e a mea. Te va urmari murind ca sa-si invete lectia."

"Nu o cunosti pe Bella prea bine." a ranjit Edward. "Ea nu apartine nimanui."

"Ba da." s-a incapatanat Jacob. "Iar dupa ce te ucid pe tine, si Bella va trebui sa plateasca pentru tradarea ei."

Sunt sigura ca daca Leah ar fi stiut ce urma sa se intample, l-ar fi impuscat pe Edward, cu sau fara plan. Dar cum ar fi putut sa prevada asta? Ochii mei ramasesera atintiti asupra lui Edward si pana si eu eram confuza. De indata ce cuvintele au parasit gura lui Jacob, Edward s-a rasucit, a apucat-o pe Leah de mana si s-au rasucit amandoi, astfel incat in doar cateva secunde, bratul lui Leah era imobilizat de Edward. Statea in spatele ei, tinandu-i mana intr-un unghi ce parea extrem de dureros, iar arma din mana ei se odihnea acum spre tampla ei.

"Nu o vei atinge." a marait Edward.

Intreaga incapere era cuprinsa de tacere, exceptand respiratia sacadata a lui Leah. Am clipit.

Apoi Jacob a izbucnit intr-un ras isteric. A inceput sa aplaude.

"Acesta e agentul Cullen la care ma asteptam." l-a laudat el.

Edward si-a strans-o si mai tare pe Leah iar aceasta a vrut sa dea drumul armei, dar Edward a apucat-o cu mana lui libera si a indreptat-o spre Jacob.

"Bella." a incuviintat el din cap spre mine.

M-am ridicat imediat in picioare si m-am repezit la el.

"Inca nu ti-ai invatat lectia, Bella?" a spus Jacob, incredibil de ipocrit si de sigur pe el pentru cineva care are indreptata spre el o arma. "Poti fugi, dar nu te poti ascunde."

Edward i-a raspuns in locul meu aruncad-o pe Leah in cealalta parte a camerei, spre Jacob. El a apucat-o de cot si a indreptat-o.

"Mi-am promis ca atunci cand o sa te vad, o sa te ucid, Jacob Blaque." a spus Edward.

Am inghitit in sec Oricat de mult il uram pe Jacob, nu voiam sa fiu martora la o alta crima.

"Dar atunci nu as fi cu nimic mai bun decat tine." a incheiat el, arucandnu-i o privire care spunea ca gasise cu siguranta ceea ce cautase.

Jacob a pufnit.

"Deci ai fost avertizat." a spus Edward incet. "E o ocazie pe care o primesti doar o data in viata. Mai apropie-te de Bella si nu ma voi gandi de doua ori inainte sa te impusc."

Am cautat nervoasa cleanta usii, inima mea amenintand sa-mi iasa din piept. Voiam doar sa plec cat mai repede de acolo. Voiam sa fiu depare de privirea razbunatoare a lui Jacob si sa-mi acord o secunda pentru a intelege imposibilul. Ca eu si Edward reusiseram sa scapam cu viata.

Edward nu a lasat arma nici macar pentru o secunda inainte sa iesim pe usa, tinandu-ma strans langa el. Nu ar fi trebuit sa ma uit; ar fi trebuit doar sa ma fi intors si sa fi fugit atunci cand am avut ocazia. Dar Jacob mi-a observat privirea peste umarul lui Edward. Nu a spus nimic, dar felul in care s-a uitat la mine mi-a spus tot ceea ce trebuia sa stiu. Acesta nu era nici pe departe sfarsitul.

Edward a inchis usa in urma lui, punandu-si arma sub temelia blugilor, si m-a aruncat peste umar. Am tipat surprinsa in timp ce el zbura in jos pe scari.

"Nu va renunta niciodata."

El a marait, sarind ultimele trei scari.

"Stiu." a spus el cu vocea seaca. "Iesi."

Am inceput sa-mi scutur capul in semn de protest chiar daca el nu-mi putea vedea capul. Inca atarnam de umarul lui.

"Du-te la Rose si la Em." a spus el. "Apasa tasta 0 pe telefonul tau. Asta va apela cartierul general."

"Nu te las ai..." am inceput eu.

El m-a pus jos, indesandu-mi cheile masinii in mana si a deschis usa de pe partea soferului.

"Du-te!" mi-a ordonat el.

"Edward, eu..."

Am tipat de surprindere cand in spatele sau am vazut pata unui par negru. Javob sarise pe fereastra, aterizand chiar in spatele lui Edward.

"Ai grija!" am tipat eu.

Edward s-a rasucit, dar Jacob deja avansase. Capul lui a fost imediat conectat cu stomacul lui Edward iar el a fost propulsat in spate, si arma a fost aruncata pe jos.

Am simtit durerea doar la cateva secunde dupa ce am auzit impuscatura -o durere acuta, ce amortea mintea, in umarul meu drept. Mi-am pierdut echilibrul din cauza intensitatii durerii si am incercat sa ma sprijin de masina, si am alunecat usor in jos.

In mintea mea, totul s-a schimbat din acel moment. Totul se petrecea in slow motion, in ceata.

O vedeam pe Leah in pragul usii casei, nu o arma usor ridicata. Fara indoiala, una din armele pe care Edward le ascunsese in casa pentru mine. De asemenea vedeam arma lui Edward abandonata in fata mea, la doar cativa centimetri distanta. Am avut nevoie de toata puterea ca sa o insfac si nici macar n-am pucat sa vad incotro trag inainte ca fundalul meu sa devina negru.

..........................................................................................................................................................................

M-am ridicat speriata. Sau cel putin am incercat sa ma ridic. Mintea mea era total incalcita, eram complet confuza. Realitatea si fictiunea se imbinau si eu eram vag constienta de un bip constant ce se auzea din apropierea capului meu.

Unde eram? Lumini puternice mi-au ars ochii in timp ce incercam sa-i deschid. Apoi totul m-a lovit. Jacob, Leah, lovitura la cap, cum m-am intins slabita dupa arma, si apoi....

"Edward!" am icnit eu. "Nu, nu. Edward."

Il imouscasem. In incercarea mea zadarnica de a-l ajuta, il omorasem. El isi luase angajamentul de a ma proteja , de a-mi salva viata, iar eu i-o luasem pe a lui.

"Bella. Bella. Iubire, esti bine."

Am clipit pentru a indeparta lacrimile si am scapat un suspin.

"Edward?" am soptit eu cu vocea sparta.

"Sunt aici, iubito."

Mi-am aruncat bratul in jurul gatului sau, tragandu-l mai aproape de mine. Am ignoirand durerea agasanta din capul meu si durerea ascutita din umar. Aveam nevoie doar sa-l simt aproape. Voiam doar sa fiu capabila sa-l simt, sa-i inhalez aroma dulce, si -Doamne! sa stiu ca permanent alaturi de mine. Intreaga mea fiinta imi cerea dovada ca nu era doar o naluca a mintii mele a imaginatiei mele.

"Bella, esti in regula." a spus el, sunand mai mult usurat pentru el insusi. Mi-a mangaiat tandru parul. "Totul s-a terminat."

M-am tras inapoi ca sa-l privesc,dar durerea pe care pana acum fusesem capabila sa o reprim in mintea mea in timp ce eram ingrijorata pentru el a revenit in forta.

Am suierat de durere. Simtea o durere acuta in umar, amintindu-mi vag de momentul in care negura ma curpinsese.

Edward s-a incruntat, asezandu-se pe marginea patului meu de spital.

"Ai fost lovita." a spus el incet, iar eu puteam vedea ca amintirile ii cauzau durere. A inghitit in sec si cuvintele ramasesera undeva blocate in gatul sau.

"Cand ai scapat arma." l-am indemnat eu. Totul se intorcea in capul meu. Imi amintesc impuscatura, apoi durerea care a urmat-o.

O expresie de durere intensa i-a umbrit trasaturile iar eu am respirat tremurand. Ar fi trebuit sa stiu cum vedea el...incidentul.

"Jacob te-a facut sa scapi arma." i-am amintit eu repede. "Pentru ca incercai sa ma protejezi de el."Din fericire, il puteam ajuta sa vada ca nu era personajul negativ in povestea asta. Incercase sa ma salveze pe mine.

El s-a strambat.

"Si totusi n-am reusit sa te protejez de mine."

M-am incruntat, dar am incercat sa schimb subiectul. In plus, mai erau lucruri pe care voiam sa le stiu. Acum. Simteam deja cum panica se strecura.

"Deci ce s-a intamplat?" am intrebat eu. "Dupa ce..."

"Dupa ce ai fost impuscata." m-a completata el sec ca si cum asta ar fi dovedit un punct de vedere.

Am ridicat o spranceana.Ii prinsesera pe Jacob si pe Leah? Cum? Sau daca...erau undeva acolo, asteptand ocazia perfecta ca sa-si duca treaba pana la capat?

Imi aminteam exact privirea rece a lui Jacob cand Edward m-a impins pe usa. Daca gasise vreo cale sa-l invinga pe Edward, ceea ce era foarte probabil(era depasit numeric si neinarmat!), atunci stiam ca aveam sa-l vad pe Jacob Blaque din nou.

Edward a oftat, punandu-mi o suvita de par dupa ureche si lasandu-si mana sa se odihneasca acolo. Din reflex, mi-am odihnit capul in palma sa.

"Ti-ai pierdut cunostinta si aveai nevoie urgenta de operatie. Au scos glontul." a explicat el trist, cu privirea pierduta printre amintiri. Sigur ca ma operasera. De ce nu ma gandisem la asta inainte? A, da- pentru ca un glonte in umar era ultima mea grija.

"Din fericire, au reusit sa-l scoata fara nicio complicatie, desi sunt sigur ca e extrem de dureros."

Ma pregateam sa il contrazic pentru binele lui, dar un fior de durere mi-a strapuns din nou umarul si s-a extins in toata mana.

"Agh!"

Edward a tresarit ca si cum el insusi putea simti durerea si m-a asezat mai comod pe perne.

"Poate ca e mai bine sa nu te misti prea mult inca." a sugerat el.

Eu am expirat aerul printre dintii inclestati, si am incuviintat din cap. Acum nu m-as mai fi putut misca din nou nici daca as fi vrut. Ma durea prea tare.

"Ai pierdut de asemenea mult sange si ai avut un mic soc."

Minunat. Ca si cum istoricul meu medical nu era si asa destul de lung. Ei bine, cel putin asta nu e nimic nou.

"Dar acum vei fi bine, iubire." m-a asigurat el repede. cu ferma determinare scaparandu-i in ochi. "Iti promit."

I-am zambit tandru, dar apoi am inspirat adanc, pregatindu-ma. Nu mai puteam evita subiectul.

"Ce s-a intamplat cu..." m-am oprit in mijlocul propozitiei, gandindu-ma la un mod politicos sa-l intreb cum de era posibil sa fim inca in viata.

El a inteles unde voiam sa ajung. Trasaturile i s-au inasprit si buzele i s-au strans intr-o linie dreapta.

"Impuscatura ta a fost exact ce aveam nevoie ca sa o dobor pe Leah." m-a informat el.

"Si cu..." am inghitit eu in sec, caci doar numele imi facea palmele sa transpire si imi punea un nod in gat.

"O, Bella." a oftat el evitandu-mi privirea. Mi-a trasat linia maxilarului cu degetele sale.

"Jacob e mort." a soptit el.

Am clipit.

"Glontul a fost tras de foarte aproape." si-a scuturat el capul. "A fost scos din peisaj inainte sa am timp sa realizez ce se petrecea."

Am inghitit in sec si ochii mi-au fost umpluti de lacrimi. Nu stiu daca ma coplesea repulsia mea fata de moarte sau sentimentul de usurare. Eram libera.

"Dar am crezut ca ai spus ca erai ocupat cu Leah." Am suspinat eu. Cum o doborase pe Leah cand Jacob statea chiar in fata lui? Imi aminteam foarte clar. Jacob statea atat de aproape de Edward incat ochii lui plini de ura plictisita se reflectau in smaraldele lui Edward.

"Eram." a spus el, apoi intelegerea i-a umbrit toata fata si si-a coborat privirea. Se juca cu degetele noastre impreunate de pe patura patului sobru de spital si si-a dres glasul.

"Eram." a repetat el. "Ocupat cu Leah."

Si-a ridicat cu ezitare privirea, masurandu-mi reactia.

"Glontul tau l-a nimerit pe Jacob."

..........................................................................................................................................................................

Nu puteam sa cred, nu conta de cate ori imi tot repetasem asta in mintea mea in ultimele minute. Glontul meu il nimerise pe Jacob. Eu il omorasem. Asta ma facea o fiinta la fel de abjecta ca el?

Sigur caz nu. Eram inca in soc, creierul meu nu putea lega doua propozitii intr-o fraza. Daca glontul din arma lui Edward ar fi fost cel care imi lovise fostul iubit nu l-as fi vazut ca pe un criminal. De fapt, nu cred ca mi-as fi schimbat parerea despre el. Intotdeauna il vazusem pe Edward ca pe protectorul meu... Deci in final amandoi avusesem cate o contributie in ceea ce priveste siguranta. Daca el nu ari fi fost acolo,m eu as fi moarta acum. Stiam asta fara nicio indoiala. Nu exista nicio cale prin care sa fi putut supravietui fara Edward. Dar si eu jucasem un rol in asta.

Fusese o capcana. Ei avusesera avantajul elementului surpriza. Sunt sigura ca daca nu as fi avut norocul incredibil sa trag de aproape, niciunul dintre noi nu ar fi supravietuit. Acest gand era suficient cat sa-mi micsoreze sentimentul de vina. O lume fara Edward ar fi fost o lume rece si pustie.

"La ce te gandesti?"

Am clipit. Ma holbasem la picaturile de ploaie ce se prelingeau pe fereastra de cel putin o ora. Singurele sunete ce tulburau tacera de mormant era bipaitul monitorului ce masura bataile inimii si zgomotul usor al ploii. Edward statea oe un scaun pe care i-l adusesera infirmierele inainte ca eu sa ma trezesc dupa operatie. Statea acolo, desenand cercuri pe mana mea, si fredonand usor ceva. Nu se miscase de langa mine de cand fusesem scoasa din operatie. Acum trei zile.

"La nimic." am spus, zambindu-i somnoroasa. El si-a ridicat sprancenele, pe cale sa intrebe mai multe dar l-am intrerupt, punandu-i o mana pe piept.

"De ce nu te intorci acasa?" I-am sugerat eu.Arata...ei bine, arata ca si cum dormise intr-un scaun incomod din spital trei nopti la rand. Acelea nu puteau fi considerate nopti in care dormi bine. Si chiar daca ar fi fost, nu apucase sa doarma prea mult pentru ca se trezea de fiecare data cand ma miscam. Cred ca avea ceva probleme in a intelege ca eram cu adevarat in siguranta acum.

"Bella." a oftat el dezaprobator.

Mi-am scuturat capul, zambindu-i bland.

"O sa fiu tot aici cand te vei intoarce." i-am spus eu tandru, si i-am zambit. "Nu poti scapa de mine asa usor."

El s-a aplecat spre mine, trecandu-si degetele peste fata mea ca si cum eram de sticla.

"Nu vreau sa scap de tine, iubire." a spus el. "Nu vreau sa te parasesc niciodata."

Mi-am muscat buza, cuvintelesale si dragostea cu care le rostise incalzindu-mi si mangaindu-mi inima.

"Nu plec nicaieri." am spus eu. "Dar daca nu vrei sa-mi sperii doctorii, mai bine te-ai duce acasa si ai face un dus."

M-am prefacut ca adulmec si stramb din nas. El s-a uitat urat la mine in joaca si eu am ras, oprindu-ma cand umarul a inceput iar sa ma doara. Doctorii ma tineau inca pe calmante, dar inca ma durea ca naiba sa ma misc.

"Bine." a oftat el. "Merg sa fac un dus si ma intorc imediat."

M-am intins usor spre el iar el m-a sarutat usor pe buze, stiind ce voiam.

"Ma intorc repede." a soptit el.

"Ai putea de asemenea sa mananci ceva, sa te barbieresti, si poate sa tragi un pui de somn." am sugerat eu, zambind angelic. "Daca tot esti acolo."

El si-a dat ochii peste cap.

"Suna-ma daca ai nevoie de mine."

Am incuviintat energica din cap. Eram fericita ca putea macar sa ia o pauza cat de mica. Ultimele zile il dadusera rau de tot peste cap.

"Poate nu ar trebuin sa te barbieresti." am strigat eu dupa el, gandindu-ma mai bine. Il prindea foarte bine aspectul acesta usor neingrijit.

__________________________________

Tarziu, nu?

N-am nicio scuza, stiu.

O sa spun ca sunt capitolele foarte lungi, ca e scoala, bla-bla-bla, dar tot nu ma va scuza fata de voi.

Ar fi ideal sa imi traduc inainte si sa postez regulat, si probabil asa voi si face de acum inainte.

Cei care mai urmaresc Reassigned Identity in ciuda absentei mele indelungate, sper sa va placa capitolul si lasati si voi un mic comentariu :">.

IMPORTANT!!! Ati citit postul despre concurs? Cred ca e de luna asta sau cea trecuta. Most likely cea trecuta :">, deci cine nu stie despre ce e vorba, poate sa intre sa-l citeasca acum.

Pe scurt, sunt in cautare de ajutor pentru o noua poveste. Si am nevoie de mare ajutor! Vedeti si voi ca singura nu ma descurc :">. Gasiti rezumatul acolo, si astept e-mailurile celor care vor sa se inscrie in concurs. E o singura participanta si termenul limita este 1 noiembrie. Chiar am nevoie de ajutor si vreau sa fie mai multi participanti, caci nu stiu daca as face fata singura, dupa cum am mai spus. Fara ajutor, cred ca voi termina doar proiectele de acum, ca sa nu e las suspendate din aer, si voi lua o mica pauza de scris :D.

So, I`m waiting for you e-mails! Enjoy the chapter and comment!!!

Pupici :*:*:*

Dienutza