Capitolul 27

-EPOV-

Seful meu de la cartierul general nu era prea bucuros ca plecam. Dupa ce aflasera ca Leah era un agent dubluerau cu totii extrem de ingrijorati in legatura cu alte lucruri ce amenintau organizatia din interior. Cu siguranta o investigatie foarte stricta era in plina desfasurare. Ma bucuram ca nu aveam sa fiu aici in timpul acestei investigatii. Sunt complet sigur ca ar fi vrut ca eu sa fiu la curent cu fiecare detaliu si sa ma ocup de tot, poate chiar sa fiu in fruntea echipei, din moment ce imi demonstrasem loialitatea recent si cunosteam toate datele.

"Ce s-a intamplat apoi?" m-a intrebat omul.

Uram aceste interogatorii. Imi placea doar sa asist la ele de cealalta parte a baricadei. Si cand ma gandesc ca ceea ce imi placea cel mai mult la slujba mea era munca de teren. Era bine ca fusesem capabil sa fac o diferenta, dar era timpul sa ma gandesc sa incep o noua aventura. Poate chiar aveam sa acord o sansa povestioarei de acoperire si sa devin doctor. Pe de alta parte, sa-mi intemeiez o familie suna destul de aventuros pentru mine.

"Bel..."

Am oftat dupa ce seful meu mi-a aruncat o privire de avertizare.

"Domnisoara Swan a tras o data cu arma pe care eu o scapasem atunci cand Jacob Blaque m-a luat prin surprindere. Glontul l-a lovit pe domnul Blaque in teasta, trecand la doar cativa centimetri de mine."

Cel care ma interoga continua sa tot noteze la raport. Mi-am strans palmele in pumni, apoi mi-am descatusat degetele, doar pentru a avea ceva de facut. Am spus urmatoarea parte repede, incercand sa nu intru prea mult in detalii, si totusi sa spun suficient, fara sa-mi fortez prea mult memoria. Nu stiu daca o puteam suporta din nou.

"Jacob Blaque s-a prabusit spre mine la scurt timp dupa ce am auzit impuscatura. Am luat arma pe care o tinea la betelia blugilor in timp ce cadea." am spus.

"De ce nu-si scosese arma?" a intrebat omul, fara a-si ridica privirea din raport.

Am oftat.

"Sarise de pe o scara." am raspuns eu conform teoriei mele. Cand scrii un raport, simpla relatare a evenimentelor nu e suficienta. Trebuie sa intorci lucrurile pe toate partile. "A fost in miscare de indata ce a atins pamantul. Probabil ca nu a avut timp sa o scoata."

Tipul a incuviintat o data din cap.

"Continuati, va rog."

Am inchis ochii, lasandu-ma pe spate in scaun. Chestia asta dura de cateva ore si Bella, in tot acest timp, era in apartamentul ei, impachetand. Stiam ca nu se afla in nicio primejdie, dar ma simteam incomod sa o stiu departe de mine de atata timp.

"Agentul Leah Attera," am continuat eu, incordandu-ma. "era momentan distrasa de impuscatura neasteptata iar eu am profitat de ocazie. Stiam ca domnisoara Swan era grav ranita si agentul Attera isi folosea arma cu intentia de a ucide."

Omul a scos un sunet a intelegere, dar a continuat sa scrie.

"Primul meu glont a fost de efect. Nu aveam nicio intentie ca impuscatura sa fie fatala, dar domnisoara Swan era prioritatea. Am verificat-o si am descoperit ca inca respira, dar era inconstienta."

M-am oprit, amintindu-mi panica mea cand am vazut-o pe Bella zacand acolo. Bella a mea, cu fata palida, pulsul slab, si o balta de sange in jurul ei. Mi-am pierdut orice gand rational atunci. Tot ce stiam era ca trebuia neaparat sa o ajut. Trebuia sa fie dusa la spital imediat sau nu avea sa supravietuiasca. Am simtit ultimatumul, disperarea, sentinta. Nu avea sa supravietuiasca.

"Agent Cullen?"

Mi-am ridicat privirea pentru a-l vedea pe tip uitandu-se la mine asteptand, cu degetele deasupra tastaturii si ochii cpmic de largi deasupra de ochelarii cazuti pe nas.

Am inspirat adanc.

"Am sunat dupa ajutor pentru domnisoara Swan si am asteptat langa ea pana ce a sosit ambulanta inainte sa o verific pe agent Attera." am recunoscut eu. Era un agent dublu, un tradator, dar trebuia sa o verific. "Unul dintre paramedici s-a ocupat de ea, dar nu a supravietuit."

Omul a oftat, terminandu-si raportul.

"Domnisoara Swan a iesit din spital?" m-a intrebat el, pe un ton strict formal. Si totusi, am trecut peste tonul lui profesional in timp ce ma inunda usurarea si am zambit.

"Da." am soptit eu. "E perfecta."

Si-a ridicat privirea, arcuindu-si o spranceana.

"In perfecta stare." m-am corectat eu, dregandu-mi glasul. "A avut de facut exercitii pentru umar si trebuie sa faca fizioterapie de doua ori pe saptamana dar se pare ca se vindeca destul de bine."

El a incuviintat din cap.

"Inteleg." a spus. "Asta mai lasa o singura de intrebare de pus pentru raport."

Mi-am indreptat pozitia. Chiar exista o luminita la capatul tunelului! N-am putut sa nu ma zambesc la gandul de a fi in curand din nou cu Bella.

"Care este relatia ta cu martora acum?"

Nu m-am obosit sa-mi ascund zambetul de pe fata in timp ce raspundeam cu toata sinceritatea. Ce-mi puteau face acum? Deja demisionasem.

"Sper sa o fac sotia mea, domnule."

~**~

Edward lipsea de doua ore si 47 de minute. Nu ca tineam vreo socoteala sau ceva.... Am oftat, impaturind un ceas intr-un prosop si asezandu-l in valiza.

Mi-am plimbat privirea prin apartamentul acum gol, avand un sentiment de deja-vu. Trecusera doar trei ani de cand ma aflam in acelasi loc, inconjurata tot de cutii pline, doar ca atunci urma sa despachetez.

"Nu e prea tarziu sa te razgandesti si sa te intorci acasa, Bells."

Am zambit la Charlie, indepartand o suvita de par de pe fata mea si plimbandu-mi privirea prin camera.

"Asta e ultima cutie, tata." am zambit eu. "Cred ca e prea tarziu."

M-a privit cu subinteles pentru un moment, inainte sa incuviinteze din cap. A oftat.

"Bine." a spus el eventual. "Dar mama ta n-o sa fie prea fericita. Trebuia sa te conving sa te razgandesti si sa te muti inapoi cu mine. E ingrijorata pentru tine locuind intr-un oras mare singura."

Mi-am dat ochii peste cap.

"Ar fi trebuit sa stie ca n-o sa ma razgandesc."

El a incuviintat din cap.

"Imi semeni prea mult pentru propriul tau bine." a chicotit el.

Si atunci m-a lovit. Dumnezeule, avea sa-mi fie atat de dor de el! Avea sa-mi fie dor chiar si de acele excursii de pescuit la care ma obliga sa merg cate o data in fiecare vara.

Am facut trei sau patru pasi spre el si l-am imbratisat puternic.

"O sa-mi fie dor de tine, tata."

M-a batut pe spate stanjenit.

"Si mie o sa-mi fie dor de tine, scumpo."

"Te iubesc." am murmurat, imbratisandu-l cu putere inca o data inainte sa pasesc in spate.

El si-a dres glasul, mutandu-si greutatea de pe un picior pe altul. Niciodata nu se pricepuse sa-si exprime sentimentele, dar stiam ca ma iubea.

"Si eu te iubesc, puiule." a murmurat el cu vocea sparta.

Mi-am plimbat privirea prin camera. Exact ca atunci, imi lipsea cineva. Imi lipsea toata lumea, de fapt, nu doar Edward, chiar daca el era cel principal. Dar asta imi amintea cat de dor imi era de tata. Si de Renee. Chiar si de Phil.

"Cioc, cioc."

Mi-am ridicat privirea, deja zambind, caci o mare parte din durere se evaporase in aer.

"Scuze ca a durat atat de mult." s-a scuzat el. "M-au pus sa le descrie fiecare mic..."

Nu a apucat sa termine pentru ca m-am aruncat literalmente pe el. Am sarit, mi-am incolacit picioarele in jurul taliei lui, acoperindu-i fata de saruturi.

S-a clatinat putin la inceput, dar apoi si-a pus bratele in jurul meu pentru a ma sustine.

"Bun venit inapoi." am chicotit eu, oprind cascada de saruturi pentru a-mi flutura genele.

A chitotit si el.

"Buna si tie." a zambit.

M-am aplecat si l-am sarutat, oftand fericita. Imi lipsise mai mult decat credeam.

Edward a clipit cand m-am tras inapoi, aratand tocmai el ametit de data asta. Desi putea sa fie doar surprins. Practic, il atacasem de nicaieri.

"Ei bine," a murmurat el fara aer. "Nu stiu ce a fost asta dar ma gandesc serios sa plec si sa ma intorc dupa ceva vreme daca asa planuieste sa ma intampini."

Am ras, iar el mi-a sarutat varful nasului. Apoi obrazul drept, stang, fruntea, barbia, iar in cele din urma buzele ca si cum nu putea sa se abtina sa nu o faca.

"Ar fi patetic sa recunosc ca mi-a fost un dor nebunesc de tine?" am intrebat eu cand am putut din nou sa respir.

El a scuturat, odihnindu-si fruntea pe a mea, si a zambit larg.

"Si mie mi-a fost dor de tine, iubire."

Nu stiu cat am stat asa, holbandu-ne unul la altul cu zambete prostesti intinse pe fata, dar in cele din urma m-a pus din nou pe picioarele mele.

"Ai terminat de impachetat?" a intrebat el.

Am batut cu mana cutia in care tocmai pusesem ceasul inainte sa vina el.

"Asta e ultima." i-am spus.

Mi-a dat inca un pupic rapid inainte sa traverseze camera ca sa inchida cutiile. M-a prins urmarindu-l atent si mi-a facut cu ochiul, facandu-ma sa rosesc. Am decis sa imi ocup timpul cu ceva si am insfacat o carpa,incepand sa sterg lenesa praful. Pana la urma, nu mai fusese sters de cateva luni.

Am incercat cu disperare sa nu ma uit din nou la el pana cand mi-am terminat sarcina, dar n-am putut sa nu trag cu ochiul cand a ridicat cutiile pentru a le scoate afara.

Mi-a luat mai mult decat credeam sa sterg praful, pentru ca tot trasesem cu ochiul la el. Aproape terminase de dus cutiile la camion pana sa termin eu de sters praful.

A venit in spatele meu si si-a incolacit mainile in jurul taliei mele, ingropandu-si fata in parul meu.

"Ai terminat?" a soptit el, sarutandu-mi ceafa.

Respiratia mi-a devenit precipitata si bataile inimii mi s-au accelerat.

"Ma tot distragi." m-am plans eu.

El a ras.

"Cum as putea eu sa fac asta?" a intrebat el inocent. "Nici macar nu am fost in preajma ta."

Mi-am dat ochii peste cap. Ca si cum nu ma prinsese holbandu-ma la el de vreo 12 ori! Sunt surprinsa ca nu-si daduse tricoul jos si sa se poarte ca si cum era foarte cald aici inauntru sau o alta scuza lamentabila. Asteapta. Oare ar functiona asta? As putea sa pornesc aerul conditionat sa faca ceva caldura in Forks.

"Bine." a cedat el. "Voi fi cuminte."

Am zambit.

"Ei bine, am terminat acum." am spus eu, intorcandu-ma la el.

A ridicat o spranceana.

"Domnisoara Swan, sunt foarte ocupat." a spus el cu un accent caraghios. "Va rog frumos sa ma lasati in pace. Nu mai mai distrageti!"

"Idiot."

El a ras, impleticindu-ne degetele.

"Deci, planul este sa mergem drept spre Forks si sa lovim orice semn de circulatie sau pancarde ne stau in cale, nu?"

Am incuviintat din cap.

"Dar va trebui sa opresti sa iei niste clatite cu capsuni." am insistat eu.

El a strambat din nas, dar a incuviintat din cap in cele din urma. Omul asta nu incercase niciodata clatite cu capsuni. Nici mie nu-mi venea sa cred. De asta planuisem sa oprim oriunde gaseam clatite si trebuia sa incerce una inainte sa ne intoarcem in Forks. Stiu, stiu. Eram salbatici. Ce se intampla in jungla, ramane in jungla.

"Poate am mai putea adauga o oprire pe lista." am spus eu agitata, muscandu-mi violent buza inferioara.

El s-a incruntat, probabil confuz de schimbarea mea de ton. Si-a trecut tandru degetul peste buza mea inferioara si eu am incetat sa o mai musc.

"Ce e, iubire?" a intrebat el. "Nu ai de ce sa fii agitat, imi poti spune orice."

Mi-am plecat privirea pentru o clipa, apoi am ridicat-o din nou. Ma gandisem la asta toata dimineata. Probabil ca nu aveam cum, dar nu strica sa intreb.

"Vreau sa-mi vad tatal." am spus eu incet.

Ochii i s-au largit doar pentru o clipa inainte sa-si controleze expresia faciala.

"Cat vrei sa stai?" a intrebat el.

Am ridicat din umeri.

"Nu mult." am oftat. "Poate doar o dupa-amiaza, dar imi e dor de el."

Nu-l vazusem de aproape sase luni, pentru ca trecuse ceva timp de la ultima mea vizita inca de dinainte sa ma ascund in Forks cu Edward. Niciodata nu petrecusem atat de mult timo fara sa-l vad inainte.

"Imi pare rau, iubire." a spus el cu ochii tristi. "Mi-as dori sa fi existat o cale sa-l vezi mai devreme,dar pur si simplu nu s-a putut."

"E in regula, Edward." l-am asigurat, punandu-mi mana pe obrazul lui. "Inteleg de ce nu am putut vedea pe nimeni. Era periculos."

El a incuviintat din cap.

"Acum e sigur?"

El s-a gandit putin la asta inainte sa-mi raspunda cu un zambet timid.

"Nu cred sa fie vreo problema." a spus el in final. "Probabil ca l-ar mai linisti si pe el. Sa speram ca va inghiti scuza cu vacanta ta indelungata."

M-am crispat. Trebuie sa fi fost incredibil de ingrijorat. Probabil ca Edward si echipa de la CIA stiau ce faceau daca inca nu reusise sa dea de noi. Probabil ca si Charlie folosise relatiile lui de politist pentru a incerca sa ma gaseasca pana acum. Pe cine pacalesc? Probabil ca facuse asta de indata ce sunase si ii raspunsese robotul, care l-a anuntat ca plecasem in vacanta fara sa-l anunt.

"Pot sa-i spun?" am intrebat ezitanta. "Adevarul?"

Edward incepea sa-si scuture capul cand l-am intrerupt.

"Tu i-ai spus familiei tale adevarul." i-am amintit. "Si stiu ca tata nu ar spune nimic nimanui. Probabil ca ar suporta adevarul mult mai bine decat eu spunandu-i ca ma ratacisem pe undeva in drum spre casa la intoarcerea din vacanta."

El a ridicat neincrezator o spranceana.

"Cel putin ar sti ce se petrece." am insistat eu. "Si ar sti ca sunt in siguranta cu tine."

Edward a oftat.

"Da. Sau ma va uri pentru ca am facut-o pe fiica lui sa dispara ingrijorandu-l timp de trei luni."

"Dar n-ai avut de ales." am soptit eu, sarutandu-i buza inferioara usor bosumflata. "O faceai," am spus eu printre saruturi, "pentru a ma proteja."

"Incerci sa ma distragi de la gandul ca ma simt foarte incomod in legatura cu ideea?" a intrebat el sec.

Mi-am muscat buza, privindu-l pe sub gene.

"Depinde." m-am imbujorat. "Functioneaza?"

El a gemut si a inchis ochii, odihnindu-si fruntea pe a mea.

"Nu-ti pot refuza nimic."

M-am inseninat.

"Asta inseamna ca-i pot spune lui Charlie?"

El a deschis un ochi, privindu-ma.

"Poate." a decis el in final. "La urma urmei, sunt o multime de locuri de unde putem lua clatite intre Chicago si unde locuieste Charlie."

Am zambit larg. Aveam sa-mi vad tatal. Poate ca nu puteam sa-i spun adevarul, dar ma puteam gandi la ceva ca sa-i inlatur ingrijorarea. Si imi mai puteam petrece toata ziua mancand clatite cu Edward. Lucrurile nu puteau fi mai bune!

"Haide, sa-ti luam niste clatite." am spus eu, tragandu-l de mana spre usa.

El nu s-a clintit si eu m-am intors spre el cu o spranceana ridicata. Arata ca si cum avea dureri.

"Ce e in neregula?" am intrebat eu ingrijorata.

El a inghitit in sec.

"Trebuie sa-ti cunosc tatal."

Am ras. El s-a uitat urat la mine, jignit ca radeam de durerile sale.

"Omul care literalmente ar incasa un glont pentru mine." am chicotit eu, incercand sa trag cat mai mult aer in piept. "Se teme sa-i cunoasca pe parintii iubitei sale."

A palit.

"Va fi si mama ta acolo?" s-a panicat el.

Mi-am dat ochii peste cap.

"Nu, baiat mare. Acum haide."

______________________________

Stiu ca iar am intarziat cu postarea, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Vestea buna e ca mai avem 3 capitole si un epilog si ati scapat de mine :D Vestea proasta e ca mai avem 3 capitole si un epilog :(

Inainte sa uit, majoritatea site-urilor pe care imi promovam eu ficurile nu prea mai sunt folosite de administratorii lor. Asa ca daca vreti sa fiti la curent cu fiecare capitol cand apare, atat din Reassigned Identity cat si din celelalte fanficuri ale mele, sau sa fiti la curent cu noi proiecte sau noi idei, sau pur si simplu vreti sa-mi impartasiti vreo doua pareri sau critici, adaugati-ma in lista voastra de mess: deedee.clau e id meu :).

Pupici, si nu uitati sa comentati :*:*:*:X:X:X

Dienutza