Capitolul 13

"E-Ed-Edward?" am tipat eu.

A alunecat de dupa colt, cu o arma in arma.

"C-c-caini." m-am balbait eu.

Asteapta. De cand purta el o arma? A avut tot timpul aia?

Edward a privit intre mine si cei doi Dobermani si si-a dat ochii peste cap, punand arma la loc in betelia blugilor.

"Sa nu mai faci asta!" a expirat el. "M-ai speriat!"

Am privit nervoasa inapoi la cainii care stateau in mijlocul bucatariei maraind la mine.

"Edward." am spus eu incet. "Cainii?"

"O, da." a spus el. "Scuze."

S-a intors spre cainii care inca maraiau.

"Horen Sie auf!" a spus el cu o voce puternica si autoritara.

Cainii m-au studiat inca o secunda apoi au cascat, intinzandu-se.

"Cum..? Ce?" am intrebat eu, cu ochii inca pe caini.

Acum nu pareau sa ma observe. Deja incercau sa doarma din nou.

"Am crezut ca am putea folosi niste ochi in plus." a spus el incet, aplecandu-se ca sa-l scarpine pe unul dintre caini dupa ureche.

Si-a ridicat lenes capul lui mare si maroniu si cand a vazut ca era doar Edward a cascat din nou si i-a lins mana.

Am clipit.

"Cum i-ai facut sa se opreasca?" am intrebat eu. "Chiar e nevoie de ei?"

El m-a privit cu coada ochiului.

"Horen Sie auf." a repetat el incet. "Inseamna inceteaza in germana."

"Ce?"

"Inceteaza." a repetat el. "Ispraveste. Opreste-te."

Mi-am pus mainile in solduri.

"Stiu ce inseamna inceteaza." am spus eu sec. "Dar de ce trebui s-o spui?"

El a ranjit.

"Pentru ca acesti caini ti-ar fi mancat draguta si mica persoana daca nu o spuneam."

Vorbea serios? Chiar m-ar fi..mancat? Chiar parea ca si cum aveau de gand.

"Edward!" a tipat Alice, rasarind de dupa colt.

Si-a mutat privirea de la mine la caini de mai multe ori apoi s-a uitat la Edward.

"Ce-i asta?"

Edward s-a ridicat din ghemuiala lui de langa caini si i-a zambit.

"Sunt caini, Ali." a spus el, ridicandu-si o spranceana tachinand. "Dobermani, ca sa fiu exact."

Alice s-a uitat urat la el.

"Stiu ce sunt." a oftat ea. "Dar de ce sunt aici?"

"Da." am spus si eu. "Asta ma intrebam si eu."

Alice parea ingrozita.

"Nu i-ai spus Bellei de caini?" a icnit ea. "Incercai sa-i provoci sotiei tale un infarct?"

Edward m-a privit vinovat.

"Imi pare rau, iubire." a spus el."Nu te superi, nu? Cutreierau aleea, pareau sa nu aiba niciun stapan si a trebuit sa-i salvez."

Am rezistat tentatiei de a-mi da ochii peste cap. Sa-i salveze? Pe cine pacalea?

"O, e in regula." am spus eu cu ezitare, tinandu-mi ochii asupra cainilor.

Pareau in regula acum, dar scena de acum cateva minute era vivida in mintea mea.

Intotdeauna imi fusese frica de caini. Majoritatea oamenilor au adevarate povesti infricosatoare care sa le explice temerile, cum ar fi un caine fugarindu-i de la scoala pana acasa sau au fost atacati cand erau mici. Mie nu mi se intamplase niciodata asta dar teama era adanc imprimata. Odata l-am intrebat pe Charlie despre asta si a spus ca singurul lucru care-i venea in minte era atunci cand pisica matusii mele, Fluffy, m-a zgaraiat cand aveam doi ani. Fluffy era intruchiparea diavolului si era aproximativ de dimensiunile unui caine deci poate asta era. Nici pisicile nu-mi placeau prea mult.

"Nu par prea prietenosi." a spus Alice, inca fara sa se uite prea incantata la caini sau la fratele ei.

Edward doar a ridicat din umeri.

"Poate au avut o viata dura."

Ea si-a dat ochii peste cap.

"Si acum vei avea grija de oricine a avut o viata dura?"

Ouch.

Am facut o grimasa interioara. Asa isi cunoscuse sotia pana la urma.

"Asigura-te ca nu distrug noua canapea, bine?" a renuntat ea, arucand o privire ingrijorata in urma ei in timp ce se indrepta spre sufragerie.

Era indragostita de canapeaua aceea. Era cafenie si de piele si se potrivea cu pernele de culoare rosu inchis.

S-a auzit o bataie in usa si expresia lui Alice s-a luminat.

"Oh!" a batut ea din palme. "Trebuie sa fie baietii de la livrari."

Ne-a aruncat un zambet angelic si a zburat din incapere.

Gaseam usor amuzant faptul ca ea alesese toata mobila cea noua insistase ca avea sa fie designer-ul de interior incat sa poata fi de incredere. "Va fi ca si cum casa voastra va fi decorata profesional pe gratis!" sustinea ea. Nici lui Edward si nici mie nu ne pasa prea mult asa ca am lasat-o. Si trebuie sa spun ca facuse o treaba excelenta. Totul era surprinzator de simplu cu accente din inzestrarea ei. Singurele incaperi pe care nu avusese voie sa le decoreze fusesera dormitorul principal si biblioteca/camera de muzica. Edward spunea ca amandoi trebuia sa avem macar o camera pe care sa o decoram, pe care sa o facem in intregime a noastra. Planul lui daduse gres totusi pentru ca eu ajunsesem sa aleg destul de multe pentru biblioteca. Fusese visul meu sa am o biblioteca asa ca se intelegea de la sine ca eram atat de entuziasmata, chiar daca era de decor. Edward parea sa nu se supere cat timp isi avea pianul.

"Esti bine, Bella?" m-a trezit Edward din meditatia mea. "Pari inghetata de frica."

Mi-am scuturat capul dar inca nu mi-am mutat privirea de la caini.

"Nu sunt speriata." Am mormait eu.

Cat de jenant!

"Stii, se presupune ca trebuie sa para rai." a spus el. "Dar sunt chiar inofensivi."

Mi-am muscat buza.

"Serios?"

Nu era greu sa auzi scepticismul din vocea mea.

"Promit." a spus el increzator. "Prima, cea cu sprancenele mai inchise? Are de fapt o perceptie deplorabila. Celalalt? E aproape la fel de lenes cum poti fi tu. Deci daca gaseste motive sa stea in picioare chiar, probabil se vor ciocni de ceva inainte sa ajunga la tine."

I-am studiat pe amandoi intens. Cea cu sprancenele mai inchise la culoare, cea cu 'perceptia deplorabila' chiar parea mai putin amenintatoare. Chiar parea draguta cand nu tremurain de frica ei. Iar celalalt adormise destul de repede deja, nasul lui miscandu-se usor in timp ce visa.

"E adevarat? am intrebat eu.

Nu voiam sa inventeze chestii doar ca sa ma faca pe mine sa ma simt mai bine. Ca atunci cand tatal tau iti spune ca nu-ti va da drumul atunci cand mergi pe bicicleta fara rotitele ajutatoare pentru prima data dar oricum face asta, "pentru binele tau".

"Hei." a spus el bland, facandu-ma sa-mi mut privirea de la caini pentru prima data. "Te-as minti eu?"

"Nu," am spus fara sa trebuiasca sa ma gandesc la asta.

Ochii mi s-au largit de indata ce am realizat ce am spus. Increderea automata nu era ceva la care eram buna. Obisnuiam sa fiu. De fapt fusesem prea increzatoare. Familia Blaque m-a vindecat de asta. Dar cand m-am gandit la asta stiam ca aveam incredere in Edward. Aveam incredere in el cu toata viata mea. Nu multi oameni pot spune asta la propriu, sa aiba incredere in cineva chiar cu toata viata. Dar eu puteam.

Edward a ranjit.

"Nu as face-o."m-a asigurat el.

"Deci de ce se presupune ca acesti caini ar trebui sa arate rai?" am intrebat, incercand sa-i distrag atentia de la fata mea care capatase din nou o nuanta nesanatoasa de rosu.

Zambetul lui a disparut instantaneu de pe fata sa.

"Sper sa descurajeze orice musafir nepoftit." a spus el sobru.

"Edward?" a strigat Alice din cealalta camera. "Covorul asta e de alta culoare!"

Edward a privit in directia de unde venea vocea lui Alice ca si cum o putea vedea prin pereti. Acum nu mai eram surprinsa.

"Vin!" a strigat el. , afisand un zambet ca scuza spre mine.

"Edward." am spus eu nervoasa, prinzandu-l de brat inainte sa plece.

Nu avea de gand sa ma lase cu cainii astia,nu?

A privit la mana mea pe bicepsul lui si a ridicat o spranceana amuzat.

"Nu conteaza." am mormait eu, pregatindu-ma sa-mi retrag mana.

Mi-a capturat mana in a lui inainte sa o pot misca si a ridicat mainile noastre pana la buzele lui. Mi-a sarutat mana, si m-a privit pe sub gene. Jur ca ma transformam in jeleu de fiecare data cand facea asta si sunt sigura ca stia si el asta.

"Asta e foarte frustrant, Bella." a spus el. "Sa-ti tii gandurile departe de mine astfel."

Puteam simti sangele urcandu-mi in obraji dar nu-mi puteam lua ochii din ai sai. Ma tinea din nou prizoniera.

"Sunt speriata de caini." am recunoscut eu.

El a incuviintat din cap.

"Scuze, iubire." a spus el. "Nu te vor rani dar vom gasi alta casa pentru ei daca te-ai simti mai comfortabil."

"Sa gasesti o casa pentru doi Dobermani aparent rai care au fost antrenati cu comenzi germane?" l-am tachinat eu. "Ar trebui sa fie usor."

Edward a chicotit.

"Chiar sunt dulci odata ce ajungi sa-i cunosti."

M-am uitat inapoi la ei ingrijorata. Cea cu sprancenele mai intunecate ne privea curios, cu capul intors intr-o parte.

Mi-am simtit colturile buzelor ridicandu-se intr-un zambet. Erau chiar destul de draguti.

"Doar nu-i lasa sa ma manance in somn."m-am inmuiat eu.

Edward a zambit zambetul meu strengar preferatsi s-a aplecat spre mine, ca si cum ar fi fost din reflex, pentru a-si lipi buzele de fruntea mea.

"Intotdeauna te voi proteja." mi-a promis el.

"Edward!" a strigat Alice din nou.

S-a indreptat la inaltimea sa completa si a oftat.

"Esti pe cale sa fii degradata de la designer de interioare la sora bagacioasa!" a strigat el inapoi.

S-a auzit un pufnit indignat din cealalta camera dar in afara de acela era tacere.

Edward si-a dat ochii peste cap.

"Mai bine merg sa vad ce vrea."a spus el.

Am incuviintat din cap, inca simtind urma buzelor lui pe fruntea mea ca si cum erau inca acolo.

Cainele l-a urmarit plecand dar si-a pus capul inapoi pe labe, inchizandu-si ochii. Cel putin nu pareau ca si cum urmau sa-mi dea bataie de cap. Acum, care era comanda aceea? M-am asigurat ca raman cu ochii pe ei in timp ce ma aplecam pe tejghea.

Mi-am pus degetele pe frunte acolo unde pielea imi era in flacari, si de data asta nu din cauza imbujorarii.

Despre ce fusese vorba? Poate crezuse ca cineva urma sa intre in bucatarie sau ceva de genul. Dar paruse un reflex. Nu fusese acea pauza care ma avertiza de obicei cand avea ceva de gand. Poate nu facea asta doar de dragul familiei sale, actionand pentru misiune. Poate actionase astfel atata timp incat aceste reactii erau automate acum, programate in subconstientul sau. Poate nici n-a realizat ca facuse asta.

Sau poate gasise placere sa se joace cu mintea mea pana ca ajungeam sa cred ca urma sa cedeze.

Am expirat zgomotos si cainele cu echilibrul prost si-a ridicat capul pentru a ma privi.

M-am tensionat pentru un moment dar nu s-a miscat. Ea doar a continuat sa ma priveasca, sprancenele ei intunecate formand arcuri deasupra ochilor ei de ciocolata.

"Ai avut vreodata zile din astea?" am intrebat eu.

Si-a aplecat capul intr-o parte iar eu am zambit.

"Da,da." am spus, ridicandu-ma de pe tejghea. "Asta nu inseamna ca suntem prietene."

"Cred ca meritam o pauza." A spus Edward din usa.

I-am zambit de unde stateam pe podea.

Am petrecut intreaga zi montand mobila si despachetand. Cu ajutorul baietilor care livrasera mobila si al familiei Cullen, munca s-a terminat incredibil de repede. Inca erau cutii aruncate ici si colo dar toata mobila era la locul ei iar baia si bucataria erau despachetate.

Sa spun ca fusesem surprinsa cand un camion plin cu 'lucrurile noastre' a rasarit de nicaieri ar fi o afirmatie modesta. Edward nici macar nu a clipit totusi, pretinzand ca acesta fusese planul nostru tot timpul. Si poate fusese al lui.

In timp ce faceam una din multele drumuri pana la camion pentru a descarca cutiile am profitat de ocazie si l-am intrebat.

"Cum?" am soptit eu, aratand spre cutiile din bratele sale.

El doar a zambit.

"CIA?" a raspuns el simplu. "Iti amintesti?"

Oamenii astia se gandeau la toate? Nu ca ma plangeam.

"Cu siguranta." am spus acum, stand si despachetand cateva din hainele mele.

"Iti vine sa crezi ca aproape ne-am instalat? am intrebat, usor entuziasmata.

Trecuse mult timp de cand avusesem propriul spatiu personal. Chiar si inainte de proces avusesem agenti urmarindu-ma 24/7. Presupun ca era acelasi lucru cu Edward aici. Inca eram 'dadacita' dar ma simteam diferit. Nu ma simteam la fel de sufocata.

"Ziua a trecut repede." a fost el de acord cu mine.

Si-a plimbat privirea de-a lungul incaperii si mi-a zambit.

"Ai facut o groaza de lucruri aici."

Am ridicat din umeri.

Un pat rotund, din fier, foarta similar cu cel din camera lui Edward din casa familiei Cullen, statea in mijlocul camerei. Un raft de carti, un dulap, si un birou aliniate de-a lungul peretelui. Patul era facut, majoritatea hainelor mele erau puse deoparte, iar incaltarile mele stateau langa usa. Se simtea comfortabil. Se simtea al meu.

"Chiar cred ca o sa-mi placa aici." am recunoscut eu. Dar chiar mi-as fi dorit sa ma fi lasat sa iau eu camera de oaspeti."

"Ma bucur ca-ti place." a spus el vesel. "Si sigur ca nu te-as pune in camera de oaspeti."

Am facut o grimasa. Avusesem aceasta discutie de nenumarate ori inainte de cand familia sa plecase.

"Dar eu ma ofer." am subliniat eu.

"Iar eu insist." a continuat el. "Ca tu trebuie sa iei dormitorul principal."

Am oftat.

"Bella." a spus el ca si cum incerca sa-i explice ceva unui copil incapatanat. "Camera de oaspeti trebuie sa fie mai imprastiata ca un pretext, pentru ca musafirii sa nu creada ca dormim in camere separate. Eu imi tin camera astfel oricum. Vreau sa te simti comfortabil aici."

Am privit de-a lungul camerei. Era adevarat ca aceasta camera, si camera mea de acasa apropo, parea mai locuita decat parea a lui. Lui ii placea totul curat si ingrijit, atitudinea perfecta din camera de oaspeti. Daca ai fi intrat aici acum n-ai fi ghicit ca cineva statea aici.

"Bine." am oftat. "Multumesc."

El a zambit.

"Desigur." a spus el dulce. "Acum, ti-e foame?"

Chiar atunci, stomacul meu a marait, amintindu-mi ca nu luasem cina.

Am zambit timida iar el a chicotit.

"Ce ti-ar placea?" a intrebat el. "Nu prea e mancare in casa de fapt deci va trebui sa comandam. Sau am putea iesi undeva daca preferi?"

Mi-am muscat buza, gandindu-ma, apoi am zambit.

"Pizza?"

El a incuviintat din cap.

"Suna bine." a aprobat el. "Sa mergem. Sun eu."

L-am urmat spre usa, iesind din camera si stingand lumina in urma mea.

"Cu ce-ai vrea sa fie pizza?"a intrebat el in timp ce eu ma aruncam pe canapea.

"pepperoni si ciuperci?"

El a incuviintat din cap.

Mi-am indoit piciorul sub mine si l-am urmarit comunicand comanda noastra persoanei de la celalalt capat al telefonului.

Toata chestia asta parea normala. Oricine ne-ar fi urmarit ar fi putut crede ca suntem un mediocru, tanar, cuplu proaspat casatorit petrecandu-si seara impreuna. Si brusc am avut o dorinta coplesitoare pentru asta. Nu neaparat partea cu casatoria ci partea cu normalitatea. Sa am o seara fara griji, sau drama, sau pretexte. Fara a mentiona de trecut, sau Cia, sau Jacob.

"Ce e in neregula?"

Edward inchisese telefonul acum si ma privea intens, cu capul intors intr-o parte foarte similar cu cainele mai devreme.

"Nimic." am spus eu repede. "Hey...vrei sa avem o seara de filme?"

El s-a incruntat, uitandu-se la mine ca si cum vorbeam o limba pe care el nu o putea intelege.

"Ce?"

"O seara de filme." am repetat eu, entuziasmandu-ma si mai mult la idee. "Stii tu, sa stam in pijamale, sa mancam mult prea multa pizza, si sa urmarim filme pana ce creierul nostru e facut terci."

"Asta e descrierea cea mai potrivita." a zambit el.

Am chicotit.

"Da, dar suna distractiv, nu?"

S-a gandit pentru un moment apoi s-a uitat la mine, cu o expresie nedumerita pe fata.

"Nu-mi pot aminti ultima data cand doar am stat si am urmarit filme."

Am ras.

"Nici eu!"

Un zambet incepea sa i se intinda incet pe fata.

"Ei bine, banuiesc ca e timpul sa rezolvam asta."

Am incuviintat din cap.

"Hey! Unde te duci?" l-am strigat eu la incercarea sa de a se retrage.

"Merg sa ma schimb in pijamale." a strigat el peste umar. "Credeam ca se cere asta."

Am inghetat.

Ei bine, asta nu avea sa ajute prea mult operatiunea 'nu te indragosti de Edward'. La ce ma gandisem? Apoi m-am gandit ca il vazusem in pijamale in fiecare noapte de cand ajunsesem in Forks. Ce rau putea face o noapte in plus? In plus, nu-i puteam spune ca m-am razgandit fara sa par bipolara. Deci ce optiune imi mai ramanea? Am mers sa ma schimb si eu in ale mele.

Poate la fel de bine sa fie comfortabil, nu-i asa?

Binecuvantat sa fie CIA pentru ca dupa ce am scotocit in hainele pe care mi le trimisesera gasisem o pereche de pantaloni scurti si un tricou cat se poate de comfortabil. Multumesc!

Edward era deja intins pe canapea cand am coborat eu. Parea perechea lui obisnuita de pantaloni , atarnandu-i pe solduri. Si pentru ca cineva de acolo de sus ma uraste, era la bustul gol.

"Ce ce film vrei sa incepem?" a intrebat el, orb la dezastrele din mintea mea.

"Nu prea conteaza." am spus, incercand sa par cat mai normala. "Ceu cea ne-a incantat batranul CIA?"

El a chicotit.

"Cu cate putin din toate se pare." a spus el. "Si pentru ca cineva de acolo are un adevarat simt bolnav al umorului, sunt si toate filmele lui Bourne."

Nu te mai uita la cele sase pachetele ale lui, Bella! m-am mustrat singura. Sunt cumva opt cute la cele sase pachetele ale sale? Opt pachetele?

"De fapt, imi plac filmele lui Bourne."am reunoscut eu.

El si-a arcuit o spranceana la mine.

"Hei, de ce nu?" l-am tachinat eu. "Sa ne distram urmarind vietile distruse ale altora."

"Asta-i atitudinea pe care o voiam." m-a tachinat el inapoi, dandu-se jos de pe canapea.

"Jason Bourne este."

In timo ce se apleca dupa film muschii de pe spatele sau s-au contractat, umerii sai flexandu-se in timp ce-si intindea bratul.

Trebuia sa ma concentrez foarte tare ca maxilarul sa nu-mi cada pe podea.

Din fericire, soneria a sunat inainte ca el sa se intoarca si sa ma prinda holbandu-ma cu nerusinare la el.

"Pizza!" am exclamat eu prea tare.

Doamne, ce idioata eram!

"O iau eu." am spus, incercand sa-mi pastrez vocea la nivelul potrivit de data asta.

"Bine." a mormait el, inca cautand prin Dvd-uri.

Asta se presupunea ca o sa fie o seara relaxanta. Daca voiam sa fie relaxanta tot ce trebuia sa fac era sa incetez sa ma mai holbez la sotul meu.

Am oftat, deschizand usa.

"O pizza cu pepperoni si ciuperci si doua salate?" a spus baiatul, uitandu-se la notitele sale.

"Noi suntem." am spus eu.

Omule, Edward stia sa comande. Salivam la mirosul de pizza calda in aer.

"Asta face treizeci..." s-a oprit, uitandu-se la mine pentru prima data.

Ochii lui mi-au cercetat corpul, din cap pana in picioare, zabovind prea mult asupra picioarelor mele.

"Ei bine, buna!" a zambit el.

Glumesti!

"Buna!" am spus eu oliticos dar nu intr-un mod prietenos. "Care era totalul? Mi-a scapat."

"Si mie mi-a scapat numele tau." a raspuns el in ceea ce se voia a fi o voce atragatoare.

A crezut gresit.

Vedeti voi, acestia erau genul de tipi pe care ij atrageam eu. Fara ca CIA sa plateasca pe cineva disimuland, asta primeam: par tepos, fata de copil, perversul baiat cu livrarile.

"Asta a fost pentru ca nu l-am spus." am lovit eu.

Pustiul doar imi zambea.

"Totalul?" l-am indemnat eu.

"32 si 50 de centi." a spus el, lingandu-si buzele.

Eww! A trebuit sa ma abtin sa nu ma cutremur.

"Lasa-ma doar sa..."

Si aici mi-am amintit ca nu luasem banii de la Edward. Fusesem asa grabita sa scap de bustul sau gol minunat inainte sa fac ceva stupid, incat uitasem sa iau banii.

Am zambit.

"Lasa-ma doar sa-l iau pe sotul meu."am spus eu fericita. Erau cu siguranta si avantaje in toata chestia asta cu casatoria.

"El are banii tai."

Fata baiatului a cazut si am incercat sa-mi retin rasul. Controlul meu de sine e la apogeu in seara asta!

"Edward?" a, strigat eu, aplecandu-ma dupa colt.

El s-a uitat in sus de pe canapea. Parea ca gasise filmul si pregatise totul.

"Cum vrei sa platesc?"

"Oops." a spus el, sarind sus.

A trecut pe langa mine cu un zambet.

"O iau eu."

Chiar era eroul meu.

Nu avem de gand sa-mi asum riscurile cu Domnul Baiatul cu Pizza intorcandu-ma acolod ar apoi i-am auzit vorbind.

"Cullen?"

Mi-am arcuit o spranceana. Il stia pe Edward?

"Buna, Mike." l-am auzit pe Edward raspunzand.

Vocea lui era politicoasa si controlata dar era evidenta neplacerea din ea. Grozav.

Am oftat.

"Voi doi va cunoasteti?" am intrebat, alunecand in spatele lui Edward.

Baiatul (Mike?) m-a masurat din nou cu privirea.

Bratul lui Edward a alunecat in jurul taliei mele imediat si m-a tras mai aproape.

Mi-am simtit respiratia accelerandu-se in timp ce mainile mele se odihneau pe pieptul lui musculos.

"Tu esti casatorita cu Cullen?"a intrebat baiatul cu pizza.

"Da." am spus eu incet.

"Eu si Mike am fost impreuna la liceu,iubire." a raspuns Edward la intrebarea mea originala.

"Awe."

"Omule, mai intai Tanya si acum puicuta asta fierbinte?" mi-a facut el cu ochiul. "Nu prea e drept, Cullen."

De fapt am simtit putina iritare aratandu-se.

"Ai grija, Newton." l-a avertizat Edward dar nu fusese acelasi avertisment pe care i-l daduse doctorului Clark, vesel si tachinant. "Vorbesti despre sotia mea."

Accentuarea cuvantului 'mea' nu mi-a scapat.

Mi-am ridicat privirea, surprinsa sa vad maxilarul lui Edward inclestandu-se in timp ce scrasnea din dinti cu o adevarata avertizare in privirea lui. Stransoarea lui a devenit usor mai puternica.

"Edward." am tors eu, incercand sa-l relaxez, sau cel putin sa-l distrag de la furia lui. Orice.

Parca puteam vedea titlurile ziarelor: Agent CIA l-a ucid pe baiatul cu pizza vineri seara pentru ca flirta cu sotia lui falsa.

Mi-am trecut mana peste pieptul lui o data, desenand cercuri pe suprafata musculoasa cu varfurile degetelor. Daca n-ar fi aratat atat de furios cred ca m-as fi topit. Ca si cum nu eram suficient de imbujorata,

"Iubitule, hai sa luam mancarea si sa intram."

S-a uitat la mine, cu ochii largi de surpriza.

Mi-am tuguiat buzele si mi-am fluturat genele desi sunt sigura ca aratam ca si cum aveam ceva in ochi. Ma simteam ca o idioata.

"Uite-ti banii, Newton." a spus Edward repede, practic aruncandu-i niste bani.

"Patreaza restul."

Mike parea ametit dar i-a dat cutiile si inainte sa mai spuna altceva Edward a intrat in casa, tragandu-ma dupa el.

"Sa ai o seara frumoasa." a strigat el, inchizand usa.

Eu doar ma uitam la el cu ochii mariti. Facusem ceva gresit? Incercasem doar sa destind atmosfera.

"Dumnezeule, Bella." a expirat el, ciupindu-si varful nasului cu mana sa libera.

Am luat agitata cutiile pe care le balansa cu o singura mana.

"Ce?" am intrebat eu nervoasa.

Doar imi jucasem partea pana la urma. Nu putea fi suparat pe mine, nu-i asa?

"Incerci sa omori un tip?" a mormait el.

M-am incruntat.

"Ce?"

A oftat, trecandu-si mana prin parul sau dezordonat de bronz.

"Nimic." a spus el. "Hai sa ne uitam la filmele noastre."

____________________________

Stiu, stiu,stiu, iar am intarziat :">.

Dar vine vacanta, am terminat si eu cu tezele si probabil voi posta ceva mai des :)

Urmatorul capitol va contine restul serii lor iar Rose si Bella curand vor avea o mica discutie :D

Sper ca v-a placut :*:*:*

Comment! Inseamna mult pt mine :X:X:X

Love ya all!