Capitolul 14

-BPOV-

"Esti Marie!" am exclamat eu entuziasmata.

Edward si-a arcuit o spranceana la mine, privindu-ma ca si cum eram nebuna.

"Ce?"

Am aratat spre frantuzoaica draguta de pe ecran.

"Marie!"

El a aratat spre el insusi, cu sprancenele ridicate iar eu am incuviiintat din cap entuziasmata. Un colt al buzelor sale s-a ridicat cu umor.

"De ce crezi asta?" a intrebat el.

Eu am zambit.

"Ei bine, eu sunt Matt Damon...."

El a ras.

"Tu?"

Am incuviintat din cap, fara sa ma las oprita in ultimul moment.

"Matt Damon." am repetat eu. "Cel care fuge de..."

"Si eu sunt Marie?" a chicotit el neincrezator.

Mi-am dat ochii peste cap.

"Pai tu nu fugi de nimeni." I-am explicat eu. Nimeni nu era pe urmele lui pana la urma.

A zambit larg, intreaga sa fata luminandu-se. Chiar si ochii ii straluceau de umor.

"O sa fug oriunde fugi si tu, iubire." m-a tachinat el.

M-am topit. Intr-un mare morman lipicios de Bella ametita. Respiratia mi s-a accelerat si stomacul mi s-a strans. Ochii mi-au alunecat spre punctul spre care o faceau mereu, cand ii puteam indeparta de la vraja ochilor lui. Buzele sale.

Se apleca cumva spre mine? Cineva facea asta pentru ca brusc eram mult mai aproape.

"La fel si Marie." am respirat eu.

El a clipit apoi a chicotit, scuturandu-si capul. S-a lasat pe spate pe canapea, punand o distanta sigura intre noi din nou si si-a incrucisat bratele pe piept. S-a uitat cu coada ochiului la mine, studiindu-ma cu un zambet amuzat.

"Bine punctat." a recunoscut el. "Si ai probleme cu memoria?"

Am ras usor, sperand ca nu a prins tonul fortat de aici. Totusi ma bucuram ca intram din nou pe teritoriu sigur.

"De fapt..." Am clipit eu. "Cine esti tu?"

"Sotul tau." a raspuns el incet, indreptandu-si din nou atentia spre televizor.

M-a costat mult efort sa-mi indrept si eu atentia spre televizor. Sa va spun ceva: Matt Damon nu facea nimic sa-mi capteze atentia cu un Edward la bustul gol (si flirtand?)

"Hmm." am murmurat eu cu un aer ganditor dupa ce filmul imi captase din nou atentia(ma rog, in mare parte). "Iti imaginezi filmul acesta avand loc in Forks?"

Edward si-a scuturat capul.

"Awe, teatrele exotice." a oftat el. "Intotdeauna sunt primul loc la care se uita."

Am zambit.

"Poate e o gandire care ne ajuta." am cugetat eu. "De genul, 'hmm, poate sunt in Insulele Canare.'''

"Sau Praga." a chicotit el, intrand in joc.

"Grecia." am adaugat eu. "Venetia."

Ne-am uitat unul la altul si am exclamat "Bahamas." in acelasi timp.

Am ras.

"E dragut cum filmele astea au intotdeauna loc undeva frumos si captivant." am oftat eu. "Poate data viitoare ne vom putea ascunde la Paris."

"Data viitoare?" si-a arcuit el o spranceana la mine. "Deci planuim sa mai scoatem din sarite niste traficanti de droguri, doamna Cullen?"

"Nu e ca si cum as fi provocat pe cineva de data asta." m-am aparat eu, incruntandu-ma.

El si-a ridicat palmele in fata sa.

"Nu am vrut sa sune asa." s-a grabit el sa ma asigure. "Pur si simplu ai fostin locul gresit la momentul gresit."

S-a gandit pentru un moment.

"Desi incep sa cred ca esti un magnet pentru pericol." a spus el.

Am strambat din nas si am facut o grimasa la el desi probabil avea dreptate. Dintre toti oamenii din Chicago a trebuit sa ma imprietenesc si apoi sa ma intalnesc cu fiul fiul unui vicios lord al crimei. Care erau sansele?

Poate 'magnet pentru pericol' nu acoperea un spectru suficient de larg.

Pleoapele mele au devenit din ce in ce mai grele dupa ce am urmarit primele doua filme. Nu puteam sa ma abtin sa nu casc.

"Poate ar trebui sa-l pastram pe ultimul pentru alta seara." a sugerta Edward, observand asta.

Incepusem sa-i raspund la asta cand am cascat atat de larg incat o inreaga turma de animale mici s-ar fi putut ghemui in gura mea.

Am incuviintat din cap, zambind timid.

El a chicotit, ridicandu-se in picioare si oferindu-mi mana sa. Am urcat scarile in liniste, iar in timp ce ne indreptam spre dormitorul principal am inceput sa ma intreb...

Avea sa intre inauntru cu mine? Aveam sa impartim patul ca si pana acum? Stiu ca decisesem sa nu, dar....

"Noapte buna atunci." a spus el sarutandu-mi mana si lasand-o sa cada ca un adevarat gentleman.

"Oh." am spus, incercand sa ascund dezamagirea pe care o simteam. "Bine. Noapte buna, Edward."

De ce eram dezamagita oricum? Nu aveam niciun motiv sa fiu!

"M-am distrat in seara asta." a spus el, sunand oarecum timid, mainile sale indesandu-se adanc in buzunarele pantalonilor sai.

Imi schimbam greutatea de pe un picior pe altul incurcata. Dintr-odata ma simteam ca si cum eram adusa acasa dupa prima intalnire. Asta era ridicol,desigur.

Seara aceatsa mi-a revenit in minte; toate rasetele si toate glumitele. Nu existase stres, griji, si nu existasera pretexte. Pur si simplu...fusese. Ma distrasem mai mult in seara aceasta decat avusesem la intalnirile adevarate.

"A fost o seara grozava." am fost eu de acord.

A zambit, a incuviintat o data din cap si a facut cativa pasi spre usa sa din capatul holului.

Am oftat. Asta inseamna ca ma intorceam la lipsa de odihna si cosmaruri. Nu, nu fi proasta. Nu e ca si cum Edward iti alunga cosmarurile sau ceva de genul asta.

"Bella?"

Mi-am ridicat capul.

"Da?"

Dumnezeule. Ai putea suna mai nervoasa, disperata sa ramana?

"Vise placute, iubire." a spus el, apoi a inchis usa de la camera sa cu un click.

Mi-am muscat buza, un zambet larg si rusinos intinzandu-se pe fata mea. Poate asta ar putea fiu suficient ca sa tina visele urate la distanta.

"Vise placute, Edward." am spus incet, inchizand usa in urma mea.

"Stiu ca esti acolo, Bella."

Am inghetat, inima mea tinzand sa iasa din piept.

Eram constienta cu fiecare celula din corpul meu ca omul se intorcea spre mine ca in reluare. Dar oricat incercam, nu-mi puteam intoarce privirea de la cadavrul lui Harry Clearwater.

Fugi, Bella. Fugi! tipa o voce in capul meu.

Am incercat. Chiar am incercat din greu in timp ce simteam privirea cruda a domnului Blaque asupra mea dar nu-mi puteam lua privirea de la sangele care se scurgea ca un fluviu in fata mea.

Gafaim, picioarele mele incetand sa ma mai sustina in timp ce ma prindeam de usa pentru sprijin.

Trebuia sa scap de acel gunoi fara inima. Ai crede ca acesta era singurul lucru din mintea mea atunci dar in adancul mintii mele s-a nascut un gand. Daca inca era in viata?

Nu puteam sa-l las pur si simplu acolo stingandu-se incet in fata cuiva care candva ii fusese prieten, cel care apasase pe tragaci.

Deci cand in sfarsit am reusit sa-mi fac picioarele sa se miste si sa intru in biroul lui Billy. Mergeam amortita spre trupul neinsufletit.

Mirosul dezgustator al sangelui, metalic si sarat, m-a lovit ca un val in timp ce ingenuncheam langa el. Asta, amestecata cu frica mi-a intors stomacul pe dos cu o intensitate morbida incat am icnit.

Auzeam un planset inabusit umpland aerul din incapere si pana ce nu am simtit lacrimile rostogolindu-se pe fata mea nu mi-am dat seama ca venea de la mine.

"Te rog." am suspinat eu, intreaga-mi fiinta scuturandu-se cu convuslii puternice. "Te rog. Te rog. Te rog."

Nu stiam pentru ce imploram dar era singurul cuvant pe care il puteam lega.

"Bella." a oftat Billy, sunand aproape plictisit. "Ridica-te."

Am prins mainile lui Harry Clearwater in ale mele, balansandu-ma inainte si inapoi pe podea langa el.

Imi voi aminti intotdeauna cum tineam acea mana rece, fara vlaga in ale mele. O pereche tremurans incontrolabil; cealalta rece ca noaptea. Una pozitionata intr-un loc intentionata; cealalta pozitionata doar de voia celeilalte. Dar eu imi amintesc ca amandoua erau calde. Si nu puteam sa nu ma intreb cat timp aveau sa mai retina caldura.

"Te rog." am scancit eu.

Am simtit o mana ferma pe umarul meu si un alt gand m-a lovit cu claritate. Aveam sa fiu urmatoarea.

"Shh!" a suierat Billy, punand o mana peste gura mea.

"Doamne, copilule! Nici macar el nu a facut atata zgomot." a spus el taios, indicand indiferent trupul care zacea in fata noastra.

Mi-am fortat ochii sa se inchida, incercand sa-mi controlez plansetul. Singurul lucru din mintea mea agitata, ravasita, era ca asa urma sa mor eu.

Billy a oftat zgomotos ca si cum il enervam. A lasat o mana deasupra gurii mele, inabusindu-mi plansetul si tipetele isterice, dar mi-a eliberat umarul. Cred ca isi daduse si el seama ca nu ma puteam misca.

"E ceva ce ar trebui sa stii." mi-a spus el, privirea lui malefica fixata asupra mea. Cu siguranta se asigura ca ascultam.

"Omul asta era un tradator." a spus el simplu ca si cum asta spunea totul. Ca si cum asta justifica actiunile la care tocmai fusesem martora. "Si avea nevoie sa i se dea o lectie."

Focul furiei mele era aproape suficient incat sa-mi eclipseze frica. Aproape. Era prima data cand simteam ura pura. Curgea prin venele mele ca flacari salbatice, castigand mai multa si mai multa intensitate cu fiecare secunda.

L-am muscat.

Si-a indepartat mana cu un scancet si cu ochii largiti de surprindere. Era prima emotie reala pe care am vazut-o licarind acolo, trecand de indiferenta cruda.

"Deci, l-ai ucis!" am spus eu taios, mai multe lacrimi inlocuindu-le pe cele pe care le indepartasem furioasa.

Dumnezeule. Il omorase!

"Isabella Swan." a spus el, un zambet malitios dansand pe buzele lui.

A vorbit ca si cum nu ma mai vazuse niciodata. Sau o facuse dar ma subestimase foarte tare.

"Cine ar fi zis ca are asa o personalitate?"

Nu am spus nimic. Nu cu arma sub privirea mea. Nu cu evidenta a ceea ce putea face acea bucata de metal. Am simtit sangele infiltrandu-se incet in genunchii mei prin blugi, iar stomacul mi s-a intors pe dos si agitandu-se. Capul imi pulsa, inima imi batea atat de repede incat era dureros, si imi puteam gusta fierea in gat. Dar inca nu am spus nimic.

Am vazut incantarea morbida a lui Billy in timp ce Harry Clearwater implora pentru viata sa si nu aveam de gand sa-i dau satisfactia de a ma vedea in aceeasi situatie.

Speram doar ca o va face repede si fara durere.

"Poate nu intelegi asta." a continuat Billy. observand ca nu aveam de gand sa spun nimic. "Dar te vad ca pe o parte din familie si stiu ca si Jacob face la fel."

Ochii mi-au zburat spre el, scarbita de ideea ca aveam ceva de-a face cu asta.

"Poate nu intelegi chestiunile de familie dar nu vei sta in calea acestora."

Am inghitit in sec, asteptand sa aud click-ul armei, durerea inevitabila, si momentul incare totul avea sa se termine.

"Nu te voi ucide, Bella." a spus el dupa mai multe momente de deliberare.

Respiratia mi s-a oprit. Puteam auzi fluxul de sange care imi pulsa in cap. Asta era cumva o gluma deplasata dementa? Trucul unui maestru papusar?

Billy m-a masurat cu privirea. Acea privirea, cea pe care odata o considerasem goala din cauza intelectului ocupat, avea puterea de a-ti taia respiratia. Ca si cum ai fost lovit in mod repetat in stomac.

"Dar nu-ti trada familia."

Pentru prima data de saptamani de zile m-am trezit brusc si agitata. Asternuturile erau adunate in jurul picioarelor mele, parul imi era ud pe gat, inima imi batea cu putere. Odata, asta fusese ceva obisnuit, la care ma asteptam, Dar devenisem stupid de multumita, crezand ca aceste cosmaruri faceau parte din trecut .

Nimic din trecutul meu nu putea fi ingropat pentru totdeauna.

Oricum, ceea ce era neobisnuit era un trup cald ghemuit langa mine, frecandu-mi spatele linistitor in timp ce eu stateam in pat dreapta ca lumanarea.

"Ati tipat timp de 15 minute."

Inima mea s-a facut cat un purice cum facea intotdeauna dupa o noapte de cosmaruri din trecutul meu agitat, ca si cum nu stia ca ma trezisem si ii lua cateva momente sa-si dea seama ca visul se terminase. Ca acelea erau doar amintiri.

"Imi pare rau." am soptit eu.

Gatul meu era uscat. Dar eram obisnuita si cu asta, dupa o noapte de tipete.

Mi-am coborat privirea pentru a vedea fata ingrijorata a lui Edward. Expresia lui era una de durere intensa iar ochii lui erau umezi.

"Esti bine?' am intrebat eu alarmata. M-am intins pentru a indeoarta o suvita de par din ochii lui dar el mi-a dat mana la o parte.

"Ma intrebi daca eu sunt bine?"

Vocea lui s-a spart cu o emotie inabusita si a inchis ochii, inspirand adanc.

"Nu te puteam trezi." a soptit el. "M-ai speriat."

Doar stateam acolo, tacuta, in intuneric. Nu stiam ce sa spun pentru a-l face sa se simta mai bine.

"Nu imi pot imagine prin ce ai trecut." a spus el incet. "Nu-mi pot imagina cum te-ai simtit."

"Slava Cerului!"

Nici macar nu-mi dadusem seama ca am spus asta cu voce tare pana ce privirea s-a furioasa nu a zburat in directia mea.

"Ce?" a intrebat el.

Am inghitit in sec.

"Vreau doar sa spun..oh..umm..."

Mi-am plecat privirea, jucandu-ma cu degetele.

"Ma bucur ca nu ai fost tu." am soptit eu. "Cu Billy in seara aceea."

Nu stiam exact cum sa explic asta dar gandul ca Edward putea fi acolo in acea noapte era extrem de dureros. Daca rolurile noastre ar fi putut fi inversate, eu linistitndu-l pe el dupa in cosmar care a fost atat de infiorator incat iti tulbura mintea...nu stiu daca m-as putea descurca cu asta.

"Ma bucur ca am fost eu." am recunoscut eu incet, fara sa-mi ridic privirea. "Si nu altcineva. Mai ales tu."

Era atat de liniste incat se auzea musca. L-am privit printre gene, clipind pentru a indeparta lacrimile.

"Oh, Bella." a oftat el.

Atatea emotii trecusera prin expresia sa faciala. Durere. Intelegere. Tristete.

Iar ca si cum spatiul dintre noi ii hranea tristetea, s-a intins si m-a tras intr-o imbratisare, mangaindu-mi parul.

Nu a spus nimic altceva. Era o tacere de mormant cand sunt atatea cuvinte ce trebuiesc spuse incat singura optiune e tacerea. Dar stiam ca trebuiau spuse curand, nu conta cat de confuze erau.

_______________________

Deeeeci, discutia intre Rose si Bella vine vine in cap urmator, alaturi de alte momente cu Abbyyyyyy :X:X:X Si vor numi cainii :D

Nu uitati, comentarii=zambete. Zambete=capitole traduse mult mai repede.

Comment! :*:*:*:*

Love ya all! :X:X:X:X