Capitolul 15

-BPOV-

Am tresarit cand ceva a lovit fereastra, ceea ce a cauzat caderea capului meu somnoros pe pervaz.Nu dormisem foarte bine dupa cosmarul meu, chiar si dupa ce Edward s-a bagat langa mine in pat. fredonand ceva linistitor pana ce m-am calmat si am adormit din nou. Nu mai avusesem alte cosmaruri ceea ce suficient ca sa ma faca sa ma razgandesc in legatura cu puterile lui Edward de a alunga acele amintiri cutremuratoare. Dar inca nu ma odihnisem cum trebuia.

Ochii mi s-au ingustat cand am auzit un raset zguduitor familiar. Rasetul unui gigant.

"Emmett." am gemut eu.

Statea chiar in dreptul ferestrei de la bucatarie pe al carei pervaz stateam eu cu Abby pe umerii sai. Amandoi radeau. Abby isi avea barbia proptata in capul lui. Emmett era atat de inalt incat daca ar fi stat dreapta, nu m-ar fi putut vedea.

Cainii care stateau culcati la picioarele mele si-au ridicat capul si au marait. Ceea ce ma facea sa cred ca ei chiar isi aveau scopul aici.

"Buni baietei." am chicotit eu. M-am gandit sa-i mangai in cap ca sa le arat aprobarea mea dar m-am gandit ca mai bine nu. Nope. Inca nu ajunsesem acolo.

Emett mi-a zambit prin fereastra.

"Hai, surioara." a cantat el tare. "Potoleste cainii."

Mi-am dat ochii peste cap. Ei nu stiau sa nu sperie pe cineva care doarme in castronul cu cereale?

"Sunt in regula." am bombanit eu la cainii care inca maraiau dar am observat ca nu au facut nicio miscare de a inceta.

Cea cu echilibrul prost m-a privit intrebatoare cu ochii ei mari.

"Sunt in regula." am repetat eu dar celalalt caine nu parea prea sigur.

La naiba. Care era comanda aceea?

"Scuze." am ridicat eu din umeri, cu inca cateva resentimente pentru sperietura de mai devreme. "Il asculta numai pe Edward."

Emmett si Abby si-au aruncat capul pe spate in acelasi timp si au tipat.

"Eeedddiiiieeeee!"

Abby a chicotit incontrolabil in timp ce tipatul simultan se auzea cu ecou pana in capatul strazii.

Am zambit fara voia mea. Saraca Rosalie!

"Mergeti la usa din fata, gagauta." am chicotit eu.

"Spre usa din fata!" a exclamat Abby dramatic, ridicandu-si pumnul micut in aer. Un mic dracusor era pustoaica.

Emmett a nechezat si a pornit la trap din raza mea vizuala.

Mi-am scuturat capul, razand incet doar pentru mine. Bufoni.

"Oh, nu va ridicati." le-am spus sarcastic cainilor.

Cu Emett in afara razei sale vizuale, cainele deja se intinsese din nou la soare. Cea cu sprancenele intunecate, catelusa, doar ma privea dar parea sa simta ca nu era niciun pericol real. De fapt, parea ca zambeste.

"Matusica Bella!" a exclamat Abby cand am deschis usa.

Emmett a pus-o pe picioarele ei si ea nu a pierdut timpul pana sa se agate de picioarele mele.

"Te-am speriat?" a intrebat ea entuziasmata.

I-am zambit, jucandu-ma cu buclele ei rebele.

"Poti s-o mai spui o data."

Ea a zambit incantata de ea insasi.

"Chiar am putea s-o spunem." a chicotit Emmett. "Serios. Ar fi trebuit sa-ti vezi fata!"

M-am uitat urat la el. Era greu sa fiu suparata pe vreunul dintre ei dar era mai usor sa fiu suparata pe el decat pe adorabila sa fiica de trei ani.

"Ati auzit vreodata de sonerie?" am intrebat eu.

El a zambit,

"Si unde mai e distractia?"

Mi-am dat ochii peste cap, deschizand usa mai larg ca sa poata intra.

"Edward e la dus." l-am anuntat eu. "Ar trebui sa coboare intr-un minut."

El a incuviintat din cap.

"E in regula." a spus el usor. "Te superi daca asteptam aici? Rosie are un curs in dimineata asta dar urmeaza sa ne intalnim aici."

"Nu, e in regula." l-am asigurat eu.

I-am intins mana lui Abby iar ea a luat-o fara sa ezite. Copiii sunt incredibil de increzatori. Le spui, 'Ea e noua ta matusica. Face parte din familie acum' , iar ei nici macar nu clipesc. Mi-as dori sa fi fost cu adevarat matusica ei, sa fac cu adevarat parte din familie. Erau oameni atat de minunati si aveau sa-mi lipseasca cu adevarat.

Am oftat.

Abby m-a privit intrebatoare.

"Esti trista?" m-a intrebat ea inocenta.

Celalalt lucru despre copii. Nu le scapa nimic.

Am fortat un zambet si i-am strans mana. Aduna-te,Bella, m-am mustrat eu. Viata ta nu poate fi amestecata cu asta.

"Sunt bine." am incercat eu sa o asigur. "Ai luat micul dejun?"

Ea a incuviintat fericita din cap.

"Tati mi-a dat gogosi!" a anuntat ea mandra.

Mi-am arcuit o spranceana la Emmett. Asta explica nivelul ridicat de energie.

"Nu prea stiu sa gatesc." a explicat el stangaci. "Nu-i spune lui Rose."

"Te spun lu` mami! Te spun lu` mami!" Abby a cantat, sarind.

Emmett s-a facut mic.

Nu am putut sa nu rad. Uriasul parea de-a dreptul inspaimantat.

"Sa mergem sa-ti dam niste mancare adevarata, pustoaico." m-am oferit eu, indreptandu-ma spre bucatarie. Speram sa-i potolesc hiperactivitatea pana ajungea Rosalie aici astfel incat ea sa nu-si ucida ursul pe care il avea pe post de sot.

Emmett a ajutat-o sa se urce pe un taburet in timp ce eu cautam prin bucatarie. Nu era prea multa mancare pe aici daca stateam bine sa ma gandesc. Era o cutie de cereale, niste pizza ramasa si paine.

"Ce zici de niste cereale si niste paine prajita?" am intrebat eu.

Din fericire, ea a fost de acord. Cred ca Rosalie ne-ar fi prea felicitat pe niciunul dinre noi daca micul ei dejun ar fi inclus gogosi si pizza cu pepperoni.

"Deci, Rosalie e la scoala?' am intrebat eu de dragul conversatiei.

Nu vorbisem niciodata cu Emmett fara compania lui Edward. Ma bucur ca aveam cereale de pus in castron si paine prajita de facut.

"Dap." a spus Emmett fericit,impingand-o usor pe Abby pe taburetul ei. Aceasta s-a leganat de cateva ori, chicotind tot timpul.

"Am avut-o pe maimutica noastra de aici in primul an de facultate. Ea s-a intors anul trecut."

A zambit, clar mandru de ea.

"Merge pe management, afaceri. O sa-si deschida propriul service auto."

Mi-am ridicat sprancenele, uimita. Stilata, blonda si frumoasa Rosalie voia sa lucreze cu masini?

"Da." a zambit Emmett, vazandu-mi reactia. "E uimitoare."

Painea prajita a lui Abby a sarit din aparat si am pus-o in fata ei pe o farfuriuta albastra.

"Deci...cand ati luat catelusii?"

Am urmarit privirea lui Emmett pana la cainii care stateau intinsi in bataia soarelui prin fereastra. 'Lenesi' e o afirmatie modesta!

"De fapt, abia ieri." am oftat eu.

Eram inca precauta in privinta lor dar cu cat mai mult timp petreceam urmarindu-i cu atat mai mult realizam adevarul cuvintelor lui Edward.

Emmett doar a ridicat din umeri, trecand peste intrebarile pe care le pusese Alice.

"Tare." a spus el simplu.

"Cum ii cheama?" a intrebat Abby de la locul ei.

"Inca nu le-am pus nume." i-am raspuns eu.

"Nu au nume!" a intrebat Emmett, sunand ingrozit.

Mi-am ridicat sprancenele.

"I-am luat abia ieri." m-am aparat eu. De fapt nici macar nu mi-a trecut prin cap ca trebuia sa le punem si nume.

"Ei bine, trebuie sa le pui nume." a insistat Emmett.

A ingenunchiat si a batut podeaua in fata lui ca ei sa vina. Cel lenes doar a expirat zgomotos si l-a ignorat. Femela, cea cu sprancene inchise (bine! acum vad de ce aveau nevoie de nume) s-a ridicat, scuturandu-si coada. S-a grabit de-a lungul bucatariei pana la mana intinsa a lui Emmett , ghiarele ei facand zgomot in contactul cu podeaua.

Si s-a grabit direct in tejghea!

Emmett doar a clipit. Cainele arata confuz si usor indignat ca si cum cineva pusese tejgheaua in calea lui.

Emmett a izbucnit in ras.

"Oh! Il putem numi pe acesta Bella?" a intrebat el, rasul lui auzindu-se cu ecou in bucataria spatioasa.

M-am uitat urat la el.

"Foarte amuzant." am spus eu taios.

A mangaiat cainele in cap, iar coada ei se scutura din nou.

Tradatoare.

"E o Bella buna." a gangurit el, scarpinand-o dupa urechi.

Mi-am incrucisat bratele pe piept.

"Cainele nu se va numi Bella." am declarat eu furioasa.

El s-a ridicat,infruntandu-ma cu un zambet.

"Oh, haide." m-a rugat el. "I-ai vazut fata? Atat de indignata?Asa arati tu tot timpul cand te impiedici sau cazi peste ceva!"

"Ba nu!" am pufnit eu.

Sau da?

A aratat spre fata mea, zambind increzut.

"Dap." a incuviintat el din cap. "Uite-o din nou."

Chiar ma gandeam serios sa pun cainele (al carei nume NU era Bella) pe 'fratele meu mai mare' cand o voce catifelata s-a auzit din spatele meu.

"Imi superi sotia din nou?"

Edwatd tocmai intra in bucatarie, cu un prosop infasurat in jurul soldurilor sale si cu picaturi de apa scurgandu-se de pe fata si din parul sau inca ude.

Jur ca daca m-as fi miscat m-as fi impiedicat de limba mea.

"Buna dimineata, printesa." i-a zambit el lui Abby.

"Neata." a raspuns ea cu gura plina de paine prajita.

Edward i-a sarutat fruntea.

"Ce m-ai face nepoata mea preferata?" a intrebat-o el.

"Bine." a zambit ea. "Tati mi-a dat gogosi."

Edward a ridicat o spranceana in directia fratelui sau.

"Inca ti-e frica de aragaz,Em?" a zambit el.

Emmett s-a incruntat, murmurand ceva despre 'recipiente stupiden din metal'. Imi era teama sa intreb.

"Deci, cum o vei mai numi pe Ab daca vei avea o alta nepotica intr-o zi?" a intrebat el, schimband subiectul nu prea subtil.

Edward a ridicat din umeri.

"Usor." a raspuns el. "Faceti un baiat."

"Un fratior?" a intrebat Abby entuziasmata, sarind in locul ei.

Nota personala: niciodata nu-i da micutei gogosi.

"Nu!" a exclamat Emmett, aruncandu-i o privire lui Edward, care a chicotit.

"Poate ar trebui sa o intrebi pe mami, printesa." a incurajat-o Edward.

Emmett a injurat in soapta.

"Sau...poate vei avea doar un mic nou verisor." a ranjit Emmett, ochii lui dansand de amuzament. Ii puteai vedea gandurile pictate pe fata increzuta. Ia asta!

"Yay!" a strigat Abby entuziasmata, fara sa-si dea seama de competitia de interese dintre taticul si unchiul ei.

Omule, aveam nevoie sa schimbam subiectul. Acum!

"Emmett i-a pus cainelui numele Bella!" am trantit-o eu.

A fost o tacere de mormant dupa explozia mea la intamplare si obrajii mi s-au colorat.

Toti ochii au alunecat spre cainele care era in proces de a-si rasturna vasul cu mancare in incercarea de a ajunge la vasul cu apa.

Emmett si Edward au izbucnit in ras simultan.

"Bellsie!" a strigat Abby entuziasmata, fluturandu-si bratele in aer ca si cum era la un meci de baschet.

Am pufnit.

"Va urasc pe toti."

Rosalie s-a aratat cam 20 de minute mai tarziu.

"Vezi?' am spus, aratand cu un deget spre Emmett. "Ea stie sa foloseasca soneria."

El doar a chicotit, scuturandu-si capul ca si cum as mai fi avut o multime de invatat.

"Buna, Bella." a spus ea politicoasa cand am deschis usa.

"Buna." am salutat-o eu, mutandu-ma intr-o parte ca ea sa poata trece.

"Scuze ca ti-am lasat copiii pe cap." a spus ea.

Am ridicat o spranceana.

"Cel mare si cea mica." si-a dat ea ochii peste cap. "Sa-i las acasa e prea periculos. Ultima data i-a dat lui Abby gogosi pentru micul dejun si au incercat sa faca o alunecare pe budinca de vanilie inauntru."

Il puteam vedea facand asta. Daca n-ar fi fost atat de indragostita de copilul urias as fi simtit profunda compatimire pentru Rosalie.

"E bine." am asigurat-o eu. "De fapt, a fost chiar distractiv."

Si fusese. Emmett era foarte haios odata ce ajungeai sa-l cunosti.

"Bella!" a venit vocea lui Emmett din bucatarie. "Nu-i mai mirosi fundul lui Edward!"

Apoi a fost rasul lui zgomotos care-l caracteriza. Se amuzase in tot timpul in care fusese aici.

Rosalie s-a uitat la mine,cu sprancenele ridicate.

"Asta a fost cand nu ma sacaia pe mine." m-am corectat eu cu un oftat. "Nu intreba."

Ea a incuviintat precauta din cap. Inca voia sa stie, dar era destul de familiarizata cu tot ce tinea de Emmett incat sa nu preseze limitele.

"Hey Bella?" mi-a atras ea atentia.

M-am uitat peste umar. O condusesem in bucatarie unde era toata lumea dar cand m-am intors am descoperit ca nu se miscase din usa.

"Da?" am intrebat eu curioasa.

Ma privea cu o expresie de nedescifrat. Era ceva precum curiozitate si... teama?

Si-a indreptat umerii ca pentru a castiga determinare.

"Putem vorbi?" a intrebat ea. "E foarte important."

Stomacul mi s-a strans. Asta nu putea fi de bine.

"Sigur." am reusit eu sa spun.

Nu a facut nicio miscare de a vorbi deci am presupus ca voia sa mergem in alta parte.

"Putem vorbi in camera mea daca vrei?" m-am oferit eu.

Ea a incuviintat din cap.

Rosalie nu a pierdut deloc timpul in a trece la subiect de indata ce ne-am indepartat de urechile celorlalti. Unde era Edward cand aveai nevoie de el, am gandit eu. Si ceva imi spunea ca asta nu avea sa fie o discutie de genul, de unde ti-ai luat tabloul acela? E atat de frumos! Nu, ceva din expresia ei faciala ma avertiza ca avea sa fie ceva mult mai important. Ceva pentru care as fi avut nevoie de Edward. Dar ar fi parut suspect daca mergeam dupa el acum, cand ea evident voia sa vorbeasca cu mine in privat.

A inchis usa dormitorului si a venit sa ma infrunte. A studiat camera cu curiozitate pentru un moment, in timp ce eu incercam sa nu ma fastacesc nervoasa. Apoi s-a uitat la mine, privirea ei aterizand direct asupra mea.

"Cine e Jacob Blaque?" a intrebat ea.

Fara nonsensuri. Iata ca vine.

Puteam simti tot sangele scurgandu-se din fata mea.

"C-ce?" am spus eu cu vocea sparta.

Voiam sa sun nonsalanta si deloc deranjata. Stiam ca sunasem extrem de suspicioasa totusi dar nu puteam face nimic in privinta asta. Fusese atat de neasteptat.

"L-am auzit pe Edward vorbind despre el la telefon atunci cand am facut pozele." a explicat ea. "Cine e?"

Eu doar am clipit.

La naiba. La naiba. La naiba.

"Um..La ce te referi?" am intrebat eu.

Ea si-a ingustat ochii la mine. Intrebarea ei fusese foarte explicita si la obiect. Stiam amandoua ca acum eu doar ma eschivam.

"Abby a crapat putin usa cand el a ramas sa vorbeasca la telefon atunci." a spus ea incet, ca si cum vorbea cu un copil mic. "Asa-zisul 'telefon de la munca'."

A ridicat o spranceana pentru a portretiza faptul ca nu crezuse nici macar pentru o secunda ca fusese un telefon de la munca. Ceea ce nu stia ea e ca nu mintise in aceasta privinta. Eram in asa o incurcatura. Nu era distrusa doar acoperirea mea. Ci si a lui Edward. Nimeni dinfamilia lui nu stia ca el nu era de fapt un geniu care a terminat scoala mai devreme si a fost numit doctor.

"M-am apropiat sa inchid usa dar suna furios." a continuat ea. "Foarte furios."

Si-a indreptat postura si a afisat o fata furioasa, ca a lui Edward.

"'Cum e posibil sa-l fi pierdut pe nemernic?'"a spus ea taios, sunand exact ca fratele ei. "'Jacob Blaque deja i-a distrus viata. O voi proteja.'"

A inspirat adanc inainte de a continua.

"'Nu-mi pasa.'" a spus ea incet, inca imitandu-l pe Edward. "'L-at pierdut. Daca nemernicul se apropie de Bella a mea, il omor.'"

Am clipit.

Stiam ca fusese furios, umilit cand a realizat ca nu aveau nici cea mai vaga idee unde se afla Jacob. Am inghitit in sec doar gandindu-ma la asta, Era infricosator. Dar chiar fusese atat de furios? Si Bella a lui?

"Cine e Jacob Blaque?" a spus ea, cerand o explicatie de data asta.

Am inspirat adanc. Ce aveam sa-i spun? Ce ii puteam spune?

"E..ex-ul meu." am spus eu in final.

Asta era destul de adevarat.Si daca ramanea la asta poate nu ar fi fost nevoie de atat de multa informatie.

Rosalie a injurat in soapta, foarte similar cu felul in care sotul ei facea adesea asta. Poate el se molipsise de la ea.

"Ce?" am intrebat eu nervoasa.

Stomacul si inima mea nu mai puteau suporta suspansul. Daca Rosalie isi dadea seama de toata treaba ar fi trebuit sa plec. Si secretul lui Edward ar iesi la iveala. Ce ar insemna asta pentru el? Ar mai fi fost capabil sa continue munca la CIA? Nu ar mai fi putut continua cu cazul meu. Asta e o certitudine.

Am inghitit in sec. Nu stiu ce as face fara Edward.

"Stiu cine e Jacob Blaque." a oftat ea.

Am tresarit, asezandu-ma pe marginea patului.

"L-am cautat pe Google." a explicat ea. "Fiul unui lord al crimei...Billy Blaque. Tocmai a fost condamnat la inchisoare pe viata."

Am incuviintat din cap. Nu aveam cum sa neg asta.

A parut ceva mai ezitanta in timp ce ma privea de data aceasta. Ca si cum era speriata sa puna urmatoarea intrebare.

Am inghitit in sec. Era mai rau?

"Vreo idee de cine e marorul? Se spune ca ea e motivul pentru care a fost inchis." a spus ea, privindu-ma precauta. "Isabella...Swan?"

Lacrimi s-au format in ochii mei. Adevarul iesise la iveala.Se presupune ca adevarul te elibereaza dar singurul lucru pe care il deschidea in mine era o gaura neagra. Distrusese toata speranta, tot progresul facut de cand eu si Edward ne mutasem in Forks.

Doar am incuviintat amortita din cap.

"Ei bine, la naiba." a oftat ea. "Speram sa ma fi inselat."

Ce am facut? Ar fi trebuit sa continui sa disimulez. Ar fi trebui sa mint. Ar fi trebuit sa...ce? Nu stiu ce as fi putut face. Deja isi daduse seama. Cauta doar confirmarea si daca eu nu i-as fi dat-o ar fi aflat in alt mod. Povestea fusese mediatizata la scara mare, cel putin in orasul nostru. Nu cred ca era vreo stire aici, dar daca era cu adevarat determinata ar fi putut gasi o fotografie cu mine parasind sala de judecata.

Acum piesele de puzzle se potriveau pentru ea si singurul lucru pe care il puteam face era sa stau aici, simtindu-ma ca si cum inima tocmai mi-a fosat smulsa din piept.

Stiusem de la bun inceput ca toata treaba asta era temporara dar nu eram gata de final.

"Nu esti intr-adevar casatorita cu fratele meu." a spus ea. "Nu-i asa?"

Am inghitit peste nodul din gatul meu s cateva lacrimi au scapat afara din ochii mei. Le-am indepartat repede, jenata. La naiba cu canalele astea lacrimale productive!

"Nu e doctor." Nu fusese o intrebare. Fusese o afirmatie.

Mi-am ridicat incet privirea. Ea arata... obosita. Ca o persoana care nu e pregatita pentru asemenea vesti ce iti schimba viata. Ca si cum nu putea suporta toata informatia asta. Ceea ce era bine pentru ca nu aveam de gand sa spun nici macar un cuvant ce ar fi afectat cariera lui Edward. El iubea ceea ce facea. Era bun in ceea ce facea. El ma tinuse in viata in tot acest timp pana la urma.

Nu avea sa obtina confirmarea mea. Nu in aceasta privinta.

"Nu discut asta." am spus eu rece, surprinzandu-ma atat pe mine, cat si pe ea, cu convingerea mea. "Nu am dreptul."

La inceput a aratat furioasa. A ridicat neincrezatoare o spranceana si puteam vedea ca avea de gand sa-mi zica vreo doua cum nu mi se mai zisese inainte. Eram o impostoare pana la urma. O impostoare in familia ei care acum retinea informatiile. Dar apoi a oftat si s-a aruncat in pat langa mine.

"Ai dreptate." a spus ea. "Nu vreau sa stiu."

Suna epuizata...mai mult decat epuizata, complet secata de puteri.

Da. Nu stii nici macar jumatate.

Apoi am stat asa in tacere. Si tot ce puteam face era sa plang cat de incet puteam. Nici mcar nu puteam sa ma bucur de ultimele momente in care mai apartineam cu adevarat unei familii. Si nu orice familie...Ci familia Cullen. Chiar ajunsesem sa-l iubesc pe el...pe ei. Pe toti dintre ei. Alice, si Abby, si Emmett, chiar si pe Rosalie.

Ea doar isi proteja familia. Respectam asta. Chiar respectam. Imi doream doar sa-i fi putut proteja si eu. Dar nu erau ai mei ca sa-i protejez.

___________________________

Deeeci Rosie stieeee :D

Ce va face? Ce va face Bella? Dar Edward cand va afla???

Discutia nu s-a terminaaaaat! Vedeti voi in urmatorul capitol >:)

Apropo de cap 16, voi incerca sa-l postez cat de repede pot, avand im vedere ca e foarte posibil sa am..niste problemute in familie...Plus ca s-ar putea ca in weekendul viitor sa plec la bunici pentru doua saptamani!

Asa ca nu va suparati pe mine...:">

In plus, avand in vedere ca urmeaza sa postez epilogul din Bifurcare, probabil voi avea ceva mai mult timp liber:)

Love ya all!!!!!!

Comment! :*:*:*:*:*