Capitolul 18

-BPOV-

Invatam repede ca nu era nicio cale sa eviti un plan de-al lui Alice odata ce era pus in functiune.

"Ce vom face?" am gemut eu pe jumatate.

Edward m-a privit peste umar suficient cat sa-mi arunce o privire compatimitoare inainte sa-si intoarca atentia spre frigider.

"Nu prea putem face multe in acest punct."a spus eu.

"Dar asta scapa de sub control." am tipat eu. "Ma ia sa cumparam rochia de mireasa!"

Alice sunase mai devreme de dimineata, chiar dupa ce se intorsese Edward acasa de fapt, si m-a informat ca urma sa-mi vad rochia de mireasa mai tarziu. Isi trimisese schitele la boutique-ul ei preferat si totul era aranjat. Trebuia doar sa vad daca se potrivea.

Chestia e ca eu si Edward nu ne gandisem prea mult la 'nunta noastra' sau, mai important, cum s-o oprim, avand in vedere toata drama pierderii lui Jacob. Si acum nu eram nici macar siguri daca o puteam opri. Spiridusul acela blestemat era pur si simplu determinata.

"Incerc sa ma gandesc la un mod de a o opri fara sa ne distrugem acoperirea." mi-a spus el, oftand in timp ce inchidea usa frigiderului. Nu-si luase nimic, dar s-a proptit in fata tejghelei.

"Dar pana atunci, trebuie sa disimulam." a spus el, evitand contactul vizual. "Ma voi gandi la ceva eventual. Am nevoie doar de mai mult timp."

Se purtase ciudat toata ziua. Nu ma privea. Era nelinistit si agitat. Facea lucruri ca...ei bine, cauta prin frigider timp ce cinci minute apoi il inchidea fara sa-si fi luat nimic. Era ca si cum mintea lui era cu totul in alta parte. Singura explicatie la care ma puteam gandi era ca vorbise cu Rosalie iar ea ii spusese motivele acelea nebunesti. Daca asa facuse, atunci el trebuia sa incerce sa se gandeasca la un mod de a-mi spune ca ea gresea fara sa-mi raneasca sentimentele.

"Bine." am spus eu incet, incercand sa ascund durerea din vocea mea. "O sa accept."

El a incuviintat din cap,inca distras.

"Sa speram doar ca nu ne trimite la o intalnire." am glumit eu patetic, incercand sa zambesc, dar a iesit mai mult ca o grimasa.

Edward si-a ridicat privirea atunci, departe de unde si-o pironise intens pana acum intr-un punct oarecare din podea.

"Bella, pot sa te intreb ceva?" a intrebat el, vocea tremurandu-i doar putin, dar in ochii lui puteam citi hotarare.

Proprii mei ochi s-au largit si am incuviintat incet din cap, inghitind in sec. Asta era. Urma sa ma intrebe daca Rose imi spusese de ce ne pastra secretul. Va trebui sa spun da. Nu aveam de ce sa neg. Apoi el avea sa-mi explice, cu cat mai multa diplomatie, sunt sigura, ca Rosalie presupunea gresit. Avea sa-mi explice ca nu ma iubea si ca nici macar nu ma placea in acel fel. Era doar slujba lui sa ma protejeze. Eram doar prieteni si eram norocoasa ca eram si asta. Cine ar fi crezut ca o sa-mi fac un prieten in situatia asta mizerabila?

Apoi, eu trebuia sa incerc din greu sa nu plang.

"Te-ai gandit vreodata...crezi...ti-ar placea sa..." a oftat el, clar frustrat, dar nu-mi puteam da seama daca era din cauza lui sau din cauza mea.

"Ce?" am intrebat eu precauta.

Eram atat de confuza. Avea de gand sa pastreze discutia asta pentru mai tarziu? Poate avea sa pretinda ca discutia cu Rosalie nu avusese niciodata loc. Asta ne-ar salva pe amandoi de multa stanjeneala. Deci, ce incerca sa ma intrebe acum?

"Uhm." si-a dres el vocea si si-a scuturat capul. "Nimic. Scuze. Voiam doar sa-ti amintesc sa porti brosa."

"Oh." am spus eu incet, sprancenele arcuindu-se confuze deasupra ochilor mei. "Bine."

L-am privit precauta pentru cateva minute. Poate eram eu paranoica, dar as putea sa jur ca voia sa spuna altceva.

"Esti sigur ca doar despre asta voiai sa vorbim?" am verificat eu de doua ori.

El a zambit strans.

"Dap." a spus el, simuland nonsalanta. "Asta era tot. Voiam doar sa ma asigur ca nu uiti sa porti brosa."

~**~

"Bella! Arati minunat!" a tipat Alice.

Am reprimat nevoia sa a-mi da ochii peste cap. Rochia era frumoasa, de fapt mai mult decat frumoasa. Fusesem impresionata cand Alice mi-a spus sa o incerc. Era atat de frumoasa. Dar intreaga situatie era ridicola. Probam o rochie de mireasa cu doua persoane care credeau ca erau cumnatele mele pentru o nunta falsa care se presupunea ca era a doua noastra nunta. Ei bine, doar una din ele credea ca e cumnata ea. Cealalta spunea ca eram buna pentru fratele ei apoi m-a amenintat sa ma predea fostului meu prieten criminal. Oh, si bunul meu prieten/iubirea vietii mele/falsul meu sot ne asculta in secret printr-o brosa falsa. Nu era ceva ce ti se intampla in fiecare zi. Bun venit in viata mea.

"Iti place?" a intrebat Alice, fata ei contorsionandu-se brusc cu grija. "Daca nu-ti place putem oricand crea una noua."

"Nu, Alice!" am asigurat-o eu repede. "E atat de frumoasa. O ador!"

La urma urmei, nu era vina ei ca nu aveam sa o port niciodata pentru o nunta adevarata.

Asteapta. De unde venise asta? Eu eram Bella Cullen-vreau sa spun Swan. Eu eram Bella Swan. Nu eram o romantica. Nu voiam sa ma marit. Noaptea trecuta nu ma visasem pasind pe o insula acoperita de petale stacojii de trandafir. Si nu ma gandeam la lucruri neimportante ca gasirea 'rochiei perfecte'.

Dar daca as fi facut-o, aceasta ar fi fost.

"Serios?" s-a entuziasmat Alice. "Oh, ce bine! Pentru ca arati ca un inger in rochia asta!"

"Edward va ramane fara cuvinte." a comentat Rosalie de pe scaunul ei din colt. Mi-a zambit angelic si am incercat sa-i arunc discret o privire urata. Ea stia care era situatia. Pe de o parte, ma bucuram ca ea acceptase sarada. Pe de alta parte, mi-as fi dorit sa nu faca asta pentru ca ea credea ca la final o sa raman oricum cu fratele ei. Nu aveam nevoie de incurajari pentru fanteziile mele fara sens.

Alice a chicotit, clar fiind de acord cu sora ei, iar eu nu m-am obosit sa-mi camuflez aversiunea. Cand incep sa se alieze impotriva mea imi rezerv dreptul de a-mi roti ochii pe fata.

"Bella!" m-a dojenit Alice, scuturandu-si capul. "Te-ai vazut macar?"

"Nu stiu de ce conteaza." am oftat eu. "Stiu ca imi place rochia."

Ma mai vazusem si inainte. Nu stiu de ce era nevoie de ceva care sa-mi aminteasca. Sigur ca nu eram urata. Eram doar banala, nu eram nimic extraordinar la mine. Si ma impacam cu asta.

Alice a parut terifiata.

"Fiecare mireasa ar trebui sa se simta frumoasa in ziua nuntii ei." m-a informat ea, intorcandu-ma spre oglinda. Ma bucur atat de tare ca nu ma fortase sa ma urc pe piedestal pentru a infrunta peretele de oglinzi. As fi murit de jena.

De indata ce am zarit fata din oglinda, ochii mi s-au marit de surpriza. Fata aceea nu era banala.

Rochia nu avea maneci si avea o croiala dreapta, curata. Modelul corsetului era complex, dar nu suficient de complex incat sa arate haotic. Erau cute delicate in materialul matasos de la talie care conduceau cu gratie la fusta cu valuri usoare. Fusta era pana in pamant dar inca nu reusea complet sa-mi ascunda figura. Pentru ca purtand rochia aceasta aveam o figura. Rochia mi se potrivea perfect.

Alice a pasit in spatele meu si mi-a adunat buclele sus, aduncandu-le in varful capului meu intr-un stil care parea ca durase cateva ore pentru a fi realizat. Poate chiar paream ca si cum locul meu era langa Edward acum...

"Arati bine." i-a spus ea reflectiei.

A chicotit.

"Nu poti crea o capodopera din material ieftin." a doojenit ea, lasandu-mi parul sa alunece inapoi pe spate, si facand un pas inapoi. "Si am avut un material minunat cu care sa incep."

"Are dreptate." a decis Rosalie. "Cu siguranta, frumusetea inseamna atitudine si incredere. Dar chiar si fara astea arati chiar draguta."

"Wow. Mersi, Rose." am spus eu sarcastica, intorcandu-ma in cabina de proba. Dar inca simteam roseata care insotea intotdeauna complimentele si atentia.

"Nu sifona rochia, Bella!" m-a atentionat Alice prin usa. "Trebuie sa o dam inapoi cusatoresei pentru a repara perla care a cazut. Apoi trebuie sa mergem sa-ti gasim pantofi."

Am gemut. Pantofi.

Mi-a luat cateva minute sa evadez din rochie si sa ma intorc in minunatii mei blugi si minunatul meu tricou.

Telefonul imi vibra in buzunar in timp ce imi trageam blugii pe mine. Aveam un mesaj. L-am deschis entuziasmata pentru ca singurii care aveau noul meu numarul de telefon erau cei din familia Cullen. Alice si Rosalie erau aici, si nu puteam gasi niciun motiv pentru care Emmett mi-ar fi trimis un mesaj. Asta inseamna...

STII, AU DREPTATE. TU NU TE VEZI PREA CLAR. -E

Ochii mi-au zburat spre brosa care se odihnea pe scaun in coltul cabinei de proba. O dadusem jos pentru cateva momente cat ma schimbasem in rochia de mireasa. Cata distanta acopera chestia aia? Ne auzise de aici?Alta imbujorare mi-a acoperit obrajii. Cat de jenant!

Am scanat discutia in capul meu, incercand sa vad ce fusese cel mai jenant. O, Doamne!

VAD CA N-AI RAMAS FARA CUVINTE. -B

Era cel mai bine doar sa-l tachinez astfel incat sa nu-si dea seama cat de in serios luam toate astea, nu? Am prins brosa din nou de tricou.

"Ei bine, domnule Cullen. Se pare ca Rosalie s-a inselat." am soptit prin ea, simuland dezamagire.

M-am crispat de indata ce cuvintele mi-au parasit gura. Avea sa interpreteze asta ca dezamagire ca Rosalie se inselase in legatura cu sentimentele lui pentru mine? Nu ma referisem deloc la asta! Draguta gandire inainte sa vorbesti, Bella! m-am mustrat eu in liniste.

M-am uitat ezitanta la telefon cand a vibrat de data asta. Cum avea sa reactioneze?

INCA NU TE-AM VAZUT. MA TEM CA O SA TREBUIASCA SA ASTEPTI CA SA VEZI CUM RAMAN FARA CUVINTE. -E

Am oftat usurata. Parea ca si cum avea de gand doar sa ma tachineze inapoi. Poate ca nu prinsese intelesul ascuns neintentionat.

"Alice a plecat sa caute pantofi fara tine." m-a anuntat Rosalie. "Daca vrei sa avem vreo sansa sa o prindem din urma mai bine ai iesi din ascunzatoare."

Mi-am dat ochii peste cap, luand cu grija rochia. Telefonul a vibrat din nou inainte sa ies din cabina.

"Nu ma ascund." am mormait eu, dandu-i lui Rosalie rochia, care ma astepta batand din picior un ritm nerabdator.

"Sigur ca nu." a zambit ea.

A aratat spre telefonul deschis din mana mea.

"E Edward?"

M-am strambat la ea. Te rog, n-o lasa sa spuna nimic cu Edward ascultand.

"Poate..." am recunoscut eu ezitanta, sunand defensiva.

Ea nu a spus nimic, slava Domnului. Dar mi-a trimis o privire tare increzuta inainte sa mearga sa caute cusatoareasa, ca si cum tocmai isi dovedise punctul de vedere.

Am oftat, uitandu-ma la cel mai nou mesaj.

IAR ROSALIE RAREORI SE INSALA. -E

M-am incruntat. Ce naiba se presupunea ca inseamna asta? La ce sens se referea acum? Gluma despre cum ramanea fara cuvinte? Ingrijorarea mea abia ascunsa despre sentimentele lui pentru mine? Amandoua? De ce trebuia sa fie atat de secretos? Era atat de iritant!

"Bella!" a strigat Alice de-a lungul boutique-ului. "Cat de inalt e pra inalt?"

Mi-am dat ochii peste cap.

"Orice are tocuri." am spus eu sec.

M-am uitat in jos la mesaj apoi la brosa. De ce trebuia ca viata mea sa fe atat de confuza? De ce nu puteam primi un agent CIA hidos, supraponderal si gay? Lasati pe mine tipul inaccesibil, delicios, care imi face inima sa o ia la galop.

Am inchis telefonul cu o promisiune ca nu o sa ma mai gandesc la Edward, sau la acel mesaj, sau la sens, pentru restul zilei.

M-am gandit la mesaj pentru restul zilei. De ce nu putea sa spuna da sau nu, ca ma iubea sau nu ma iubea? Am realizat ca sansele ca el sa ma iubeasca erau aproape nule. Dar era evident ca eu il iubeam pe el deci ar trebui doar sa ma refuze delicat, cel putin sa ma lase sa inteleg ca exista o incheiere.

"Esti bine?" m-a intrebat Rosalie incet in drumul in masina spre casa.

"Dap." am spus eu distrasa.

Stii, niciodata nu mi-as fi ingaduit sa sper daca Rosalie nu ar fi spus nimic. Si acum speram sa fi realizat. Fusese o greseala atat de mare sa-mi permit sa sper. Dar pieptul mi se strangea de durere la gandul de a fi fara el si stiam ca, fie ea o decizie proasta sau nu, imi permisesem sa sper. De ce nu putuse sa ma lase sa traiesc in negare?

Ma simteam ca o adolescenta bolnava de dragoste. Inima mi se agita ridicol doar cand ma gandeam la el. Totul imi amintea de el. Nu-mi pasa de nimic altcea cat timp el era fericit. Si la naiba(!), in timp ce masina lua coltul spre cartierul nostru eram entuziasmata sa-l revad. Lipsisem doar patru ore si imi fusese dor de el la un nivel chinuitor.

Nu putam sa nu zambesc cand Alice a intors pe strada noastra. E amuzant, dar intr-un fel simteam ca ma intorc acasa.

Trebuia sa vorbesc cu el. Trebuia sa aflu exact ce simtea pentru mine. Pentru ca nu simtisem nimic nici macar pe aproape cu ce simteam pentru el. Chiar daca el nu-mi impartasea sentimentele, trebuia sa stiu. Niciodata nu aveam sa mi-o iert daca nu-i spuneam si deja avusesem destule regrete la viata mea.

"A fost amuzant." mi-a spus Alice intorcandu-se spre mine de la locul din fata. "Ce zici daca mergem sa cautam tort maine?"

Rosalie a chicotit.

"Da-i un deget...." a cantat ea.

Am zambit, simtindu-ma oarecum nervoasa acum ca decizia fusese luata. Asa fusesem intotdeauna. Agonizam asupra unei decizii pana ce aproape innebuneam ,dar odata ce fusese luata, asta era.

"O sa-l intreb pe Edward ce planuri are." i-am spus eu.

Ea a batut entuziasmata din palme.

"Va fi atat de amuzant!" a promis ea. "Te-ai gandit ce tort ai vrea?"

"Deloc." i-am raspuns eu fericita, iesind din masina.

Ea s-a incruntat iar eu am chicotit. Da, am chicotit. Atat de emotionata si entuziasmata eram. Am mentionat emotionata?

"Voi vorbi cu Edward despre asta."

Asta a parut sa o impace iar eu am inchis usa masinii cu valuri de emotie in stomac.

"Pa pa!" am strigat eu in urma mea in timp ce inaintam pe poteca de piatra ce ducea spre usa noastra din fata.

S-ar putea sa fi impins usa din fata cu putin prea mult entuziasm.

"Owf!"

Mainile mi-au zburat la gura si ochii mi s-au largit.

"O, Doamne!" am icnit."Edward, esti bine?"

El a dat usa la o parte tresarind usor. Il lovisem in fata. Ce inceput grozav.

"Imi pare atat de rau!"

El a ridicat mana pentru a-mi opri scuzele.

"Sunt bine." a incercat el sa ma asigure.

Mi-am muscat buza inferioara.

"Nu stiam ca stai aici."

El a zambit acel zambet strengar care-mi facea inima sa se opreasca.

"E in regula." a insistat el. "Nu ar fi trebuit sa stau in bataia usii. Dar sincer, sunt bine. Nici macar nu ma mai doare."

Am expirat usurata. Sa-l ranesc nu era probabil cea mai buna cale sa-i spun ca-l iubesc.

"Asteapta." am spus eu, gandindu-ma brusc la ceva. El a ridicat o spranceana intrebator.

De ce ar fi stat aici doar daca...

Un zambet prostesc mi s-a intins pe fata in ciuda eforturilor mele de a-l ascunde.

"Ma asteptai sa ajung acasa?"

A inghetat pentru o clipa. Am ridicta o spranceaa la el. Nu aveam de gand sa-l las sa plece fara sa raspunda.

"Voiam sa stiu cum ti-a mers." a recunoscut timid.

Speranta plutea inauntrul meu aroganta.

"Nu ai fost prea vorbareata in ultima parte a zilei." a mentionat el, cu sprancenele unite. "Te simti bine?"

Grija i-a tulburat expresiile sale faciale de zeu.

"Sunt bine." a fost randul meu sa-l asigur. "Doar...ma gandeam."

"La ce te gandeai?" m-a indemnat el. "Daca nu te superi ca intreb." Cuta creata intre sprancenele sale s-a adancit.

Nu-mi acordasem timp sa ma gandesc din nou la raspunsul meu, sau intrebarea, sau indoielile. Sau sa ma conving sa renunt la asta.

"Ce se presupune ca trebuia sa insemne acel mesaj?" am intrebat repede inainte sa-mi pierd indrazneala. Dar nu i-am dat timp sa raspunda.

"Rosalie rareori se insala." l-am citat eu. "Chiar trebuie sa fii atat de criptic si confuz? Am analizat diferite posibilitati ale intelesului acestui mesaj toata ziua. Innebunesc aici, Edward! Nu pot sa spui la ce te referi macar odata fac o criza spontan? Vreau sa spun..."

Edward mi-a intrerupt brusc istericalele sarutandu-mi repede, impulsiv buzele. S-a indepartat inainte sa pot procesa ce se intamplase dar chiar si de la acel timp limitat buzele mele bazaiau de electricitate.

Insa nu s-a miscat de langa mine. Isi odihnea fruntea pe a mea si imi mangaia tandru obrajii cu degetele sale mari, tot timpul prividnu-ma fix in ochi cu suficienta intensitate incat intregul meu corp sa fie readus la viata de electricitate.

Am inghitit greu.

"C-ce faci?" Am intrebat eu cu vocea tremuranda.

Degetele lui au facut din nou traiectoria pe obrajii mei si si-a aplecat usor capul astfel incat buzele noastre aproape se atingeau, ramanand suspendate doar foarte putin. Era atat de aproape incat ii puteam simti genele atingandu-mi usor obrajii in timp ce clipea.

"Nu as vrea sa 'faci o criza'." a soptit el tremurand, respiratia lui rece mangaindu-mi buzele.

Aerul mi s-a oprit in gat si buzele mele s-au separat aproape imperceptibil inainte sa mi le captureze cu ale lui. Sarutul era lent, delicat, si dulce. Ochii mi s-au inchis si mi-am incolacit bratele in jurul gatului lui in timp ce buzele mele se miscau in ritm cu ale lui.

S-a indepartat pra repede pentru preferintele mele, odihnindu-si din nou fruntea pe a mea.

Am respirat adanc, calm, lasandu-mi ochii sa se deschida din nou. Fusesem intampinata de cea mai minunata nuanta de verde pe care o vazusem vreodata. Ochii lui dansau de fericire. Un zambet larg i s-a intins pe fata.

"Hei, Bella?" a respirat el. "Mi-a fost dor de tine."

_______________________________

Yayyyy!

In sfarsit, in sfarsit, in sfarsit! Desi eu mai citisem o data ficul, am fost la fel de emotionata ca Bella :X:X:X

Voi ce ziceti de capitol?

Lasand la o parte ca, printr-o minune, am reusit sa postez atat de repede :)), ieri am vazut si eu Eclipse :) Eram tare nerabdatoare sa-l vad, dar am fost cam dezamagita :( La un moment dat eram atat de buimaca la cat de repede s-a intamplat totul incat a trebuit sa revad cateva scene :| Pe de alta parte, Kristen si Rib au jucat!!!! Wow! :)) Deci e cea mai buna interpretare a lor din cele trei filme, dar filmul e de departe cel mai slab din cele trei. Parerea mea :D

Voi l-ati vazut? Cum vi s-a parut? Daca nu l-ati vazut, pe www.divxonline.biz il gasiti cu subtitrare in romana cu tot ;)

Nu uitati sa comentati :) Eu mi-am intrat in ritm bine de tot, dar nu voi posta daca nu am cel putin 15 comentarii [-x

Love u all!

Comment :X:X:X:

Pupici :*

Dienutza

P.S. Poza cu rochia e luata de pe profilul autoarei. Asa si-a imaginat ea rochia Bellei :)