Capitolul 19

-BPOV-

Doar stateam acolo, fruntile noastre atingandu-se, bratele mele incolacite in jurul gatului lui. Puteam auzi fosnetul frunzelor de afara, cateva masini trecand pe strada, si respiratia noastra. Niciodata nu fusesem mai fericita decat in acest moment, doar pierzandu-ma in jadul adanc al ochilor lui. Momentul era perfect.

Nu stiu cat timp am stat asa inainte ca Edward sa-si lase mana sa alunece de pe fata mea.

"Bella." vocea lui a rasunat in tacere."Te rog, spune ceva."

Am clipit. Chiar nu spusesem nimic inca? Edward Cullen tocmai ma sarutase. De doua ori. Si mi-a spus ca ii fusese dor de mine. Speranta mi-a consumat fiecare gand. Fiecare respiratie. Trebuia sa simta ceva pentru mine, nu?

Si inca nu spusesem nimic!

"Si mie mi-a fost dor de tine." am soptit eu, fiindu-mi teama sa nu stric momentul.

Un zambet larg i s-a intins pe fata, luand incet locul ingrijorarii. Chiar crezuse ca aveam sa reactionez rau? Nu eram singura care nu se vedea prea clar. El era ceal mai uimitor om pe care il cunoscusem vreodata.

"Sora mea mi-a adus ceva in vedere in dimineata asta." mi-a spus el indiferent, inca fara sa se indeparteze de mine iar eu cu siguranta nu aveam de gand sa ma misc doar daca era neaparata nevoie, deci am ramas imbratisati, inchisi intr-o gaura neagra a unei lumi stand in usa. Nici macar nu-mi amintisem sa inchis usa.

Un usor fior de panica m-a strapuns. Rosalie ii spusese gandurile ei despre 'dragostea' lui pentru mine cand o vizitase in dimineata asta? Fusese intr-adevar numai in dimineata asta? Dar am incercat sa inabus panica, cautand un motiv. Stiam ca nu ma iubea, dar daca nu ar fi simtit ceva pentru mine atunci nu ar fi inceput conversatia cu un sarut. Si acesta nu prea era un sarut intre prieteni.

"Si mi-a dat de gandit." a continuat el. Mi-as dori sa ajunga la subiect ca sa pot sti daca ar trebui sa-i trimit lui Rosalie un cadou scump sau sa-i bombardez casa cu oua in timpul noptii.

"Nu vreau sa te indoiesti de ce simt pentru tine." m-a privit el precaut, odihninu-si mainile pe umerii mei si aplecandu-se astfel incat ochii nostri erau la acelasi nivel. Am expirat tremurand, realizand cat de aproape era apropierea noastra. Capul mi se invartea.

"Am crezut ca vrei sa fim prieteni." am admis eu cu vocea intretaiata.

El si-a scuturat incet capul.

"Tu esti prietena mea, Bella." vocea lui era ezitanta, ganditoare, ca si cum incerca de asemenea sa-si explice si lui insusi. "De fapt, esti cea mai buna prietena a mea. Mereu a trebuit sa tin o parte din mine ascunsa, chiar si de familia mea. Dar sa fiu cu tine..."

Si-a scuturat capul, expirand ca si cum ar fi fost imposibil de explicat.

"Pot fi eu insumi cand sunt cu tine. E chiar ironic ca intreaga noastra relatie a fost bazata pe inselaciune si pretexte pentru ca simt ca ma cunosti cu adevarat."

Imi pierdusem abilitatea de a mai functiona. Chiar spunea ceea ce credeam eu ca aud? Sau visam din nou cu ochii deschisi? Pur si simplu parea prea bun ca sa fie adevarat. Era amuzant, si fermecator, si chipes. Avea substanta, si profunzime, si spunea mereu ceea ce trebuia. Trebuia sa visez. Lucruri de genul acesta pur si simplu nu mi se intamplau mie.

Edward a expirat zgomotos si si-a lins buzele, adunandu-si gandurile sua curajul.

"Suntem prieteni. Si sunt recunoscator pentru asta... Dar vreau sa fim mai mult."

Ar fi mai bine sa nu visez!

O expresie confuza i-a umbrit fata, apoi a zambit larg.

"Ma visezi des?" m-a intrebat el.

Ochii mi s-au largit si fata mi-a luat foc. Spusesem asta cu voce tare?

I-am dat drumul ca sa-mi ingrop fata in maini. Visul tocmai se transformase in cosmar -unul din acele cosmaruri cand esti intr-un supermaerket aglomerat sau in prima zi de scoala si realizezi ca esti dezbracat.

"Eu te-am visat pe tine." a soptit el, neintentionat seducator.

Fata mea s-a mai incalzit cu cateva grade, ceea ce eu inainte credeam ca e imposibil.

Edward isi dadea sufletul pe fata, spunandu-mi lucruri care imi inundasera visele mele cu ochii deschisi saptamani intregi. Si eu, pentru ca eram eu, a trevuit sa stric totul.

"Iubire, nu fi jenata." m-a rugat el, indepartandu-mi tandru degetele de pe fata.

M-am dat batuta usor avandu-l pe el atat de aproape si elne-a impreunat degetele, desenand cercuri pe dosul palmelor mele cu degetele sale mari.

"Cred ca ceea ce incerc eu sa spun e... m-ai lasa se te duc la cina candva?"

Creierul meu o luase razna si nu eram sigura daca era din cauza cuvintelor lui Edward sau din cauza a cat de tare incercam sa ma abtin sa nu izbucnesc intr-un dans de fericire in fata lui. Probabil din cauza amandurora.

Am inghitit in sec si am incuviintat muta din cap. Aveam o intalnire cu Edward Cullen! Aveam o intalnire cu Edward Cullen!

"Bun." a zambit el.

Incepuse sa faca cativa pasi in fata, dar apoi a parut sa se razgandeasca si mi-a cuprins talia, tragandu-ma mai aproape si atingandu-mi buzele cu ale lui din nou. A facut-o pe indelete, asigurandu-se ca eram total beata inainte sa se indeparteze. Creierul meu era facut terci, respiratia imi era jenant de zgomotoasa, iar urechile imi tiuiau.

M-am cam impiedicat cand el a facut un pas in spate.

El si-a muscat buza, incercand sa-si ascunda zambetul in timp ce mi-a prins cotul si m-a ajutat sa ma indrept. Parea doar putin increzut.

"Ma revansez pentru timpurile pierdute." a explicat el, aratand ca un baietel care fusese prins cu mata in sac.

Un chicotit euforic mi-a scapat printre buze. Cu siguranta un cadou scump pentru Rose.

"Deci!" a spus el brusc, incapabil sa-si ascunda zambetul, desi pot spune ca incerca. Eu nici macar nu m-am obosit sa incerc sa-l ascund pe al meu. Toate eforturile ar fi fost in zadar.

"Deci..." am repetat eu.

Doar am stat acolo pentru un moment, zambind ca idiotii.

"Cum a fost ziua ta?" a intrebat el dupa un moment de tacere.

Am ridicta o spranceana. Acum ma intreba despre ziua mea?

"Ar trebui sa stii." I-am amintit eu. "Ai ascultat."

"Acesta e un punct de vedere foarte bun." a spus el serios. "Dar vreau sa aflu si din perspectiva ta."

Am ras.

"Nu a fost chiar atat de dezastruos pe cat am crezut ca o sa fie." am recunoscut eu. "De fapt, a fost oarecum amuzant."

El si-a dus mainile la piept dramatic.

"Te asteptai sa fie dezastruos?"

Am zambit.

"Nu un capat de lume, dar oarecum dezastruos, da."

El a incuviintat din cap a intelegere.

"Deci, undeva intre dezastrun si calamitate?" m-a tachinat el, ridicand o spranceana intr-un fel care ma facea sa vreau sa-l sarut din nou. Si din nou.

"Dar cu siguranta nu un masacru." am adaugat eu.

Mi-am muscat buza pentru a-mi retine zambetul.

Lucrurile intre noi nu erau stanjenitoare sau fortate. Se simtea ca si cum o greutate fusese ridicata. Toate cartile erau puse pe masa acum si inca eram noi insine. Sa fiu cu Edward era usor ca respiratul. Ma gandeam la ce spusese -nu trebuia sa ascundem nimic. Puteam pur si simplu sa fim noi. Ma intreb daca circumstantele ar fi fost diferite, ar fi fost la fel de usor, la fel de natural? Daca nu aveam acest secret care ne legase de la inceput. Inca l-as fi iubit. O lume in care sa-l cunosc si sa nu-l iubesc instantaneu pur si simplu nu exista. Dar ma intreb daca ar fi fost adus pana la aceasta extrema. Daca l-as fi cunoscut in alte circumstante nu s-ar mai fi deschis asa in fata mea. Intotdeauna ar fi existat secrete pe care nu ar fi putut sa mi le spuna. Deci banuiesc ca nu regretam in intregime circumstantele care atentau la viata mea.

"Vrei sa ne terminam seara de filme?" m-a readus Edward cu picioarele pe pamant.

"Asta suna amuzant." am acceptat eu repede. Poate prea repede?

"Grozav."

Am zambit.

"Asta se pune la intalnirea noastra?" am intrebat eu, muscandu-mi buza in timp ce simteam imbujorarea intorcandu-se.

El si-a scuturat capul in semn de repros.

"Bella, Bella, Bella." a oftat el.

Mi-am ridicat sprancenele. Ce mai spusesem acum?

"Crede ca intrebarile puse doar cu jumatate de gura intr-un restaurant pot fi considerate o cerere acceptabila in casatorie." a mormait el. Nu eram sigura daca vorbea cu mine sau cu el insusi. "Si un maraton de filme ale lui Bourne e material de prima intalnire."

M-a privit printre gene si un zambet tachinant i s-a intins pe fata. M-am strambat, fata mea capatand nuante de rosu aprins. Isi amintea ideea mea de cerere in casatorie? O s-o lase vreodata balta cu asta? Nu stabilisem deja ca nu sunt romantica?

"Nu ai standarde prea inalte. O sa incerc sa repar asta." a spus el bland, vocea lui sunand ca mierea. Mi-a sters strambatura de pe fata. "Meriti sa fii tratata ca femeia incredibila care esti."

Stomacul meu era plini de fluturi si inima mi-a luat-o la galop. As fi fost fericita sa fac orice cu Edward dar nu am spus-o. Eram curioasa sa vad ce planuise. Si daca era macar pe jumatate la fel de bun ca cererea in casatorie la care se gandise cand ma cunostea de mai putin de doua ore, eu nu aveam nimic de spus.

"Ce facem pentru..."

A ranjit in timp ce eu m-am oprit stanjenita in mijlocul propozitiei.

"Pentru prima noastra intalnire?"

Mi-am plecta privirea, zambind la podea. Avea cea mai vaga idee ce-mi facea? Doar sa-l aud vorbind despre cum urma sa ma scoata in oras ma facea sa sar si sa tip mental ca o adolescenta.

El a chicotit.

"Cred ca va fi surpriza." a decis el.

Am strambat din nas.

"Urasc surprizele." am gemut eu.

"Atunci cred ca depinde de mine sa-ti schimb parerea." a spus el usor.

Am facut o grimasa. Intotdeauna urasem surprizele. Pur si simplu nu-mi placea sa fiu tinuta in intuneric. Imi placea sa stiu ce urma sa se intample. Ori de cate ori Charlie imi lua cadouri cand eram mica, le ascundea in baie, in spatele closetului. Iar eu intotdeauna le deschideam cand el era la munca, ma uitam, si le reimpachetam.

M-am uitat in sus printre gene la Edward, tinandu-mi capul in jos. Avea bratele incrucisate pe piept, si avea o expresie increzuta pe fata. Nu mai aveam nicio sansa sa scot vreo informatie de la el.

"Bine." am oftat eu invinsa.

El a zambit victorios.

"Ar trebui sa mergem sa ne schimbam in pijamale si sa ne intalnim aici pentru seara noastra de film?"

Am incuviintat din cap. Brusc eram foarte entuziasmata despre seara noastra de film. Asta insemna o alta seara de Edward la bustul gol.

~**~

"Bella? Esti bine?"

"Da, totul e bine." am asigurat-o eu repede.

Dupa multa deliberare.. Bine, nu prea multa deliberare, am decis ca un cadou scump ar fi fost cam exagerat. Dar inca voiam sa-i multumesc.

"Bine." a spus ea incet. "Atunci ce e?"

"Edward m-a sarutat!" am trantit-o eu, cat se poate de buimaca.

"Sesiunea aceea de sarutat de cand am facut poze recent?" a intrebat Rosalie, sunand plictisita.

Am rosit, simtitnd sangele inundandu-mi fata. M-am uitat pe coridor, verificand sa nu vina Edward. Ar fi fost catastrofal de jenant daca ma auzea si experientele trecute ma invatasera ca el nu o lasa balta chiar atat de usor. Ii auzisem usa inchizandu-se in urma cu un minut, urmata de pasii lui pierzandu-se de-a lungul coridorului si apoi in jos pe scari, dar inca voiam sa verific de doua ori, doar ca sa fiu sigura.

"Dupa ce m-ati lasat acasa in dimineata asta." am mormait eu.

Oare de ce crezusem ca ar fi o idee buna sa-i spun? Probabil fusesem incantata de ideea cuiva fiind implicat in chestia cu secretul. De asemenea eram incantata de ideea de a avea pe cineva pentru o discutie intre fete. Sigur ca avusesem prietene in Chicago dar nu fusesem super apropiata de nimeni. Lui Jacob nu-i placea ca eu sa petrec prea mult timp cu altcineva. Ma dezgusta cand ma gandeam ca il lasasem sa preia copntrolul asupra vietii mele. Dar sa fiu izolata atata timp facea sa fiu inconjurata de familie(chiar daca nu era adevarata mea familie) si acesta era un gand usurator.

In schimb, probabil ca Alice ar fi fost mult mai potrivita pentru o discutie intre fete. Asta era ceva la care niciodata nu ma gandisem prea mult. Niciodata nu simtisem nevoia dementa de a-mi suna prietenele ca sa barfim despre nu stiu ce tip inainte. Dar nu mai simteam acea vina coplesitoare cand vorbeam cu Rosalie din moment ce ea stia totul si nu trebuia sa mint.

"In sfarsit!" a exclamat ea. "Acum ma crezi?"

"Nu." am spus eu sec.

Da, stiam ca ma placea. Interesul lui pentru mine nu era strict profesional asa cum ma convinsesem pe mine insami inainte. Acest gand m-a facut sa zambesc atat de larg incat am crezut ca fata avea sa mi se rupa in doua. Nu puteam sa cred ca lui Edward Cullen -altruist, bland, amuzant, fermecator, atractiv (oh. Sa recunoastem, e perfect) chiar ii pasa de mine. Dar aici nu prea era mult de interpretat gresit. Spusese foarte clar ca voia sa fim mai mult decat prieteni. Dar nu spusese nimic despre dragoste si nu-mi puteam permite sa sper. Era prematur.

"Bella." a marait Rosalie. "Vezi, de asta sunteti perfecti unul pentru altul. Sunteti amandoi idioti."

"Hey!" m-am strambat eu.

Cu siguranta o aleg pe Alice pentru genul acesta de conversatii pe viitor, dar atata timp cat nu interfereaza cu spectacolul nostru."

"Vreau doar sa spun," a oftat ea. "Sunteti amandoi atat de orbi. Sigur ca te iubeste, si nu incerca sa negi! Si tu il iubesti."

Inainte sa pot protesta a continuat.

"Iti e doar frica sa recunosti." m-a informat ea, ca o concluzie. "Ceea ce e bine, presupun."

Am ridicat o spranceana in confuzie. Unde voia sa ajunga cu asta? Un minut mai devreme ma face idioata iar apoi ca si cum chiar nu mai conta.

"Doar va face scena mai dramatica atunci cand vei recunoaste in sfarsit."

Mi-am scuturat capul la argumentele ei.

"Cum spui tu." am chicotit eu.

"Asteapta!" a spus ea brusc. "Exista ceva ce nu-mi da pace..." s-a oprit ea ganditoare.

O, nu. Voia mai multe detalii despre situatie? Daca ma intreba ceva ce putea duce la CIA sau ocupatia fratelui ei, nu as putea spune nimic si eu ma simteam bine sa nu fiu nevoita sa mai mint pe cineva in sfarsit. Cat timp ea nu punea intrebarea, nu eram nevoita sa mint.

"Da?" am indemnat-o eu nervoasa, jucandu-ma cu o suvita.

"Nu sunteti casatoriti pe bune...deci cum functioneaza toata chestia cu 'reinnoirea juramintelor'?"

Am ras, practic revarsand toata usurarea.

"Nu am nici cea mai vaga idee." am recunoscut eu, inca zambind. Nu eram la fel de ingrijorata pentru asta cum fusese de dimineata. Acum aveam alte griji care ii luasera locul, spre exemplu, ce aveam sa port pentru seara noastra de film?

"Alice a fost atat de suparata cand i-am spus, pentru a crezut ca a ratat 'nunta'." am explicat eu. "Si lucrurile au cam scapat de sub control. Incercam sa gasim o solutie."

A fost tacuta pentru un moment, contempland totul in liniste.

"Hmm." a murmurat ea eventual. "Atunci de ce nu va casatoriti pe bune? Nu ar trebui niciodata sa le spuneti ca asta e de fapt prima voastra nunta."

Tonul ei era atat de nonsalant ca si cum vorbea despre vreme. Mi-o puteam imagina ridicand din umeri.

"Rosalie!" am exclamat eu, nevenindu-mi sa cred. Chiar credea ca asta avea sa rezolve totul? Nu voiam sa ma marit cu Edward doar ca sa pastrez aparentele, ca sa acopar o minciuna. Nu ca as vrea sa ma marit cu Edward in rest, sigur ca nu! Asta doar...a scapat. Nu a insemnat nimic.

"Nu e asa simplu." am spus eu incet. "Lucrurile sunt...complicate."

Ea a pufnit, clar exasperata.

"Acum ai sunat exact ca Edward." m-a acuzat ea.

Fata mea a devenit palida.

"Nu i-ai spus lui Edward despre ideea asta, nu-i asa?" am intrebat eu pe o voce tremuranda, plina de spaima.

"Sigur ca nu." s-a aparat ea indignata. "Nu m-am gandit la asta pana ce Alice nu ne-a dus sa vedem rochia de mireasa."

A chicotit. Ma bucur atat de tare ca toate astea o amuzau!

Eram pe cale sa ripostez cand am auzit sunetul televizorului pornind. Am zambit larg, stiind ca era jos si ma astepta.

"Trebuie sa inchid, Rose." am spus eu, uitandu-ma din nou la tinuta mea care era pe pat. Alesesem un tricou mulat, negru, din bumbac, si o pereche de pantaloni scurti de pijama. Am decis sa trec peste pulovere si tricouri largi de data asta. Fara vreun motiv anume.

"Edward ma asteapta." am zambit eu.

"Ooo." a facut Rosalie, sunand malefica. Asta nu putea fi bine. "Ce faceti?"

"Ne uitam la un film." i-am raspund eu, arcundu-mi o spranceana.

"Ce porti?" a intrebat ea.

Mi-am rotit ochii dar i-am dat informatia.

"Porti pijamale?" a intrebat ea pe un ton neincrezator cu nuante de dezgust.

"Da." am pufnit eu, jignita. Pijamalele erau o parte ceruta de serile de film. Era o traditie.

"Bella." a oftat ea. "Nici macar nu sunt pijamale sexy!"

"Hey," m-am aparat eu. "Am renuntat la tricourile largi!"

Ea a gemut.

"Nu am de gand nici macar sa justific acest raspuns." a spus ea taios."Asculta. Ai niste lenjerie foarte draguta in sertarul din mijloc al dulapului tau, printre puloverele urate."

Maxilarul mi-a cazut. Nu se putea! Eu nu aveam nici macar pantaloni foarte scurti!

"Ce?" am cerut eu, ingrozita.

Ea a chicotit, facandu-mi ochii sa se ingusteze.

"Alice le-a furisat acolo cand v-ati mutat. Sunt dezamagita ca inca nu le-ai gasit." a pufnit ea, prefacandu-se ranita.

M-am indreptat spre dulapul meu si am deschis sertarul din mijloc, tinand telefonul intre ureche si umar in timp ce cautam printre puloverele mele extrem de tari si atractive. Nu erau deloc urate!

"Nu ar indrazni!" am spus eu printre dintii inclestati.

Rosalie a ras zeflemitor.

"Nu o cunosti prea bine pe Alice." a cantat ea.

Am icnit furioasa atunci cand degetele mele au intalnit matase. Rozul mi-a invadat obrajii in timp ce tineam tinuta total indecenta in fata mea. Era matase albastra si lasa foarte putin imaginatiei.

"Nu si-a putut permite si restul tinutei?" m-am eschivat eu.

Rosalie a chicotit.

"Oh." a spus ea, sunand dezinteresata. "Le-ai gasit?"

'Pe ele' la plural? La naiba! Am aruncat tinuta intr-o parte, fara sa ma mai obosesc sa o pun la loc in sertar, si am scos restul hainelor. Dumnezeule! Aveam cate una de fiecare culoare!

"Nu pot sa cred." am mormait ca pentru mine, ingropandu-mi fata in palme.

"Uite ce sa faci." a spus ea brusc. "Pune-ti una din alea. Dar nu face mare tam-tam din asta. Doar...pretinde ca asta porti in fiecare noapte."

Am pufnit. Sa port in fiecare noapte lenjerie incredibil de scumpa, din matase? Vorbeste serios? Cine face asta?

"E ridicol." am sasait eu. "Nu fac asta.

"Bella, doar..."

"In plus," am intrerupt-o eu. Nu voiam sa stiu unde ar fi putut ajunge daca isi ducea gandul pana la sfarsit. "Edward deja stie in ce dorm eu."

"Aa, da?" a intrebat ea increzuta. "Si de unde ar sti asta?"

"Bella?" a batut Edward la usa, salvandu-ma de la a raspunde. "Esti bine?"

Oh, doar am o conversatie cu sora ta despre ce ar trebui sa port ca sa te seduc.

"Oh...uhm...da." am strigat eu, inchizand sertarul repede ca si cum ascundeam o revista murdara de parintii mei.

"...bine...." a strigat el ezitant. "Inca vrei sa ne mai uitam la film, nu?" Suna atat de vulnerabil, si dulce, si incredibil de dragut.

"Dap!" l-am asigurat repede. "Cobor imediat. Doar ca...uhm..Nu-mi puteam gasi chilotii."

Rosalie a chicotit in telefon iar eu m-am plesnit peste frunte. 'Nu-mi puteam gasi chilotii.' Spune-mi ca n-am zis asta!

Edward a chicotit.

"Bine, atunci. Voi fi jos."

"Bine." am strigat eu, scuturandu-mi capul in timp ce obrajii mei deveneau imposibil de fierbinti. Rose avea dreptate. Eram o idioata.

"Rose, trebuie sa inchid acum." am soptit eu furioasa.

"Pa, Bella." a spus ea, amuzamentul jucand invingator in tonul ei. "Vorbim mai tarziu totusi. Ai mare nevoie de ajutorul meu...'Nu-mi puteam gasi chilotii'..."

M-am uitat urat la nimic in particular, sperand ca putea sa simta asta oriunde ar fi fost.

"Pa." am sasait eu, inchizand telefonul rasului ei.

Edward deja era asezat pe canapea cand am coborat eu, cu bratul pe spatele ei. Era, din nou, la bustul gol. Parul lui era mai dezordonat decat de obicei, ca si cum isi trecuse mana prin el in mod repetat. Poate in timp ce ma astepta pe mine? Ochii i-au zburat repede asupra mea din cap pana in picioare, un zambet intinzandu-i-se pe fata.

"Vad ca ti-ai gasit chilotii." a spus el, muscandu-si buza peste zambet.

Mi-am ingustat ochii la el, detestand imbujorarea proeminenta care mi se intindea pe fata. Obrajii mei aveau sa fie permanent rosii probabil.

"Se ascundeau." am ripostat eu. O, Doamne! Replici idioate!

El a chicotit, scuturandu-si capul.

"Urasc cand se intampla asta."

Mi-am simtit buzele ridicandu-se intr-un zambet la tonul lui serios si mi-am muscat buza.

"Ai de gand sa vii si sa te asezi langa mine?" a intrebat el timid, uitandu-se la locul de langa el.

Zambetul meu a devenit si mai larg in timp ce ma aruncam langa el. A apasat play pe telecomanda si filmul a inceput. Era destul de usor pentru bratul sau sa alunece in jurul de pe canapea si sa se odihneasca pe umerii mei. Era de asemenea usor pentru mine sa ma ghemuiesc langa el, inhalandu-i aroma dulce.

Si stiam. Aici era locul meu.

______________

Ok, stiu ca desi am primit 25 de comentarii in loc de 15, cate am cerut, si inca am cam intarziat cu postarea. Si ma bucur ca multi dintre voi nu m-au judecat pentru asta. Acestea sunt persoanele care stiu ca dincolo de internet, si postat, si tradus, e realitatea. Care nu e intotdeauna favorabila pentru postari.

Comentariile rautacioase, imi pare rau sa va anunt ca nu le iau in seama. Nu va obliga nimeni sa cititi Reassigned Identity. Iar daca aveti de gand sa taiati elanul celei care chiar ii pasa de cititorii fideli, mai bine nu lasati comentarii, mai ales daca nu aveti nimic interesant de spus :)

Poate ar trebui sa va si explic de ce nu am postat. Calculatorul meu s-a stricat fix cand m-am apucat de tradus. Cateva zile a fost stricat, si cand l-a reparat, tata ne-a zis sa nu intram pe net pana nu instaleaza antivirus. Ceea ce a durat.

In plus, de ceva timp, mama nu ne lasa pe mine si pe sora mea prea mult la calculator. Motivul? Complicat...;;)

Ca sa nu mai zic ca aceste capitole sunt dureros de lungi.

Una peste alta, eu sper ca v-a placut capitolul :) Eu una m-am distrat traducandu-l. ;;) Vreo parte preferata?

In urmatorul, trecutul lui Edward e dezvaluit si e introdus in scena un nou personaj. Ghiciti cine!

Daca la ultimul capitol am avut 25 de comentarii, credeti ca la acesta putem obtine 30? Pt o postare mai rapida? ;;)

Love u all! :X:X:X

Pupici :*:*:*:*

Dienutza

P.S. Pt cititorii ficului Bifurcare, am inceput o poveste in continuare. "Not over yet", o prezinta pe imatura Renesmee obligata sa se maturizeze. Veti vedea voi de ce doar daca intrati aici.